E vară. Cald, arșiță, caniculă. Prea cald în București. Hai în Bucovina!
Eu și cu mami am profitat de plecarea lui tati cu serviciul și am fugit la bunici. La bunici în Bucovina. Ce poate fi mai frumos? Un tărâm cu atât de mult farmec încât nu îți mai vine să pleci. Pentru că Bucovina e minunată.
Bucovina e minunată.
Bucovina e în satele de munte cu oameni harnici.
În primele zile am avut o mulțime de lucruri de descoperit pe lângă casă. Cum nu avusesem ocazia să stau la țară până acum, totul era nou pentru mine. Așa că am inspectat cu atenție frunzele viței de vie care împleteau deasupra mea o cupolă verde când stăteam afară. Uneori îl mai vedeam pe motanul cel vărgat plimbându-se pe lângă scăunelul meu sau întinzându-se leneş la soare. După o analiză atentă, mi-am dat seama că e inofensiv şi mi-a devenit chiar simpatic; îmi amintea de Mişa (vă povestesc cu altă ocazie despre pisica mea de acasă). Tot aici am mai văzut şi primii fluturi şi m-am cam speriat când am făcut cunoştință cu un pui amețit (nu arăta prea prietenos cu ciocul lui ascuțit şi creasta de un roşu-aprins).
Bucovina e în pădurile umbroase.
În altă zi am fost după ciupercuțe. Asta da distracție! Să te plimbi printr-o pădure umbroasă într-o zi toridă, să descoperi poienițe însorite şi să asculți păsărele cântând, în timp ce mami te poartă la piept şi te leagănă… e divin. Unde mai pui că am găsit şi câteva ciuperci
Bucovina e în țara Moldovei.
Iar cum casa bunicilor este aproape de râul Moldova, în altă zi am fost şi acolo în vizită. Aşa am aflat de legenda lui Dragoş Vodă şi a cățeluşei sale Molda care, ajunşi pe aceste meleaguri, le-au dat numele atât râului cât şi locului. Acum, aici râul curge lin, lăsând în urma lui o luncă tânără în care ne-am odihnit şi noi, încântați de peisajul din fața noastră.
Bucovina e în mănăstirile ei.
Şi, evident, nu poți ajunge în Bucovina fără să afli de mulțimea de mănăstiri care fac zona atât de cunoscută. Pe lângă ctitoriile lui Ştefan, ajunse acum monumente istorice, printre dealuri se pierd şi alte schituri micuțe, rupte de lume. Astfel, noi am ajuns la mănăstirea Brădățel, o biserică ascunsă într-un sătuc izolat, unde un grup de maici transformă locul într-o poveste. Turlele aurite, balcoanele îmbrăcate în flori, grădina multicoloră şi mirosul îmbietor al borşului mănăstiresc te conving să te întorci oricând ai ocazia.
Munții falnici.
Înconjurați de munți din toate părțile, n-a fost greu să alegem un traseu spre înălțimi. Astfel ne-am îndreptat spre Tihuța. Despre escapada la munte am povestit mai multe aici.
În amintirea lui Ştefan.
Nu putem vorbi de acest pământ sfânt fără să amintim de cel care şi-a lăsat amprenta asupra întregii Moldove: Ştefan cel Mare. Iar locul unde l-am simțit cel mai prezent a fost chiar Cetatea lui de Scaun de la Suceava.
Ştiu că au mai rămas multe alte lucruri de văzut, dar, după zilele petrecute aici, obrăjorii îmi sunt mai îmbujorați, fața şi mai zâmbitoare, pielea mai luminată de razele soarelui şi eu atât de fericit încât am făcut prima rostogolire din viața mea!
Dragilor, cu sau fără bunici de prin partea locului, Bucovina trebuie văzută, simțită, trăită…
Un răspuns