Bucovina poate fi greu de descris în cuvinte.
Fie că vorbim de mănăstirile lui Ștefan atât de cunoscute, de satele tradiționale cu case înflorate sau de semeții munți împăduriți, tărâmul are acel ceva care îl face să pară ca desprins din povești. Un peisaj de poveste am regăsit și la Tihuța…
Drumul spre Pasul Tihuța
Așa că, neputând poposi în Bucovina fără o plimbare prin împrejurimi, am pornit într-una din zile spre Pasul Tihuța. Și nu doar pentru destinația ce este de vis, ci pentru că întreg drumul fascinează, pornind din Gura Humorului până în vârful muntelui, la Piatra Fântânele, și mai departe spre Bistrița. Traversând sate bucovinene, orășele de munte, însoțind râul Bistrița de-a lungul curgerii sale sau șerpuind pe serpentine ce taie pădurile de brazi, traseul a fost o adevărată încântare pentru ochișorii mei curioși.
Odată ajunși în vârful Pasului Tihuța, am poposit la o cabană îmbrăcată în flori colorate, unde eu m-am amuzat copios cu Moș Martin, în timp ce mami a savurat un păstrăv de munte ce arăta delicios. Cât despre împrejurimi, aș fi stat să le admir o zi întreagă – pășuni încărcate cu flori de câmp, căpițe de fân cu miros de iarbă proaspăt cosită, cai și turme de oi păscând și munți falnici oriunde privești în jur, veghind la pacea acestui colț de rai.
Piatra Fântânele
Dar aerul puternic de munte m-a adormit buștean Așa că m-am lăsat plimbat spre Piatra Fântânele unde, după ce ne-am abătut 200 metri de la drum, am ajuns la un schit mic de maici, înălțat pe un pisc stâncos, parcă pentru a fi puțin mai aproape de cer. Zărim aici câteva măicuțe ce roiesc prin preajmă cu treburi mărunte și care ne salută sfios, în timp ce alături se ridică o mănăstire mai mare, încă în construcție. Mănăstirea Piatra Fântânele e locul perfect pentru a descoperi pacea naturii ce aduce cu ea liniștea din suflet.
Crucea Albă – Pasul Tihuța
Și, parcă pentru a desăvârși acest tablou deja nepământean, de pe o coastă din stânga mănăstirii, câteva trepte pornesc către o cruce albă, ridicată în vârf de stânci. Este vorba despre cea mai înaltă cruce din țară, cu înălțimea de 31 metri, care a fost inaugurată în 2010, ca legătură între Moldova și Transilvania. De la baza ei, terasa cu două niveluri oferă o priveliște ce nu poate fi uitată.
Am coborât spre mașină mai liniștiți, cu fețele luminate de un zâmbet de mulțumire. Iar eu, de fericire, am adormit din nou
Popas în Vatra Dornei
Pe drum spre casă, am mai făcut un ultim popas în Vatra Dornei, la lăsarea serii. Un oraș de munte superb atât vara cât și iarna, unde oamenii zâmbesc mai mult și timpul pare să curgă mai încet. Aici am făcut cunoștință cu veverițele din parc (oamenii le strigă Mariana și le oferă nuci). Unde mai pui că am primit și o jucărie nouă.
Am ajuns acasă obosit, dar încântat de toate lucrurile frumoase pe care le-am văzut. Înainte de nani, am auzit-o pe mama ca prin vis: ”Albertuț, mai venim în Bucovina?”.
Am zâmbit.
