Ucraina | Interviu despre turul de o zi la Cernobîl și Pripyat

Într-una din zilele șederii noastre recente la Kiev, în timp ce noi (aka Albert și Ayola) colindam orașul împreună cu mami după târguri de Crăciun, carusele și patinoare, tati a mers într-un tur organizat la Centrala Nucleară de la Cernobîl și Pripyat, orașul evacuat și rămas pustiu după explozia Reactorului 4 al centralei, pe 26 aprilie 1986.

Ce a văzut acolo, cum arată acum acele locuri, care sunt condițiile în care poți ajunge și vizita zona și multe alte detalii interesante ne-a povestit tati când s-a întors și noi le-am transformat rapid într-un interviu pe care să îl puteți citi și voi aici. 🙂

Cu ce ai ajuns la Cernobîl și cât durează drumul din Kiev? Care au fost costurile turului și la ce companie ai apelat? Unde te poți caza cât mai în apropiere?

Am ajuns cu un tur organizat din Kiev, prin una din multele companii care se ocupă cu așa ceva: Chernobyl-Pripyat Tour. În esență, cred însă că toate sunt sub umbrela aceleiași companii (Chernobyl Tour Info). Drumul de la Kiev până la destinație durează o oră jumătate (100 km).

Eu am optat pentru un tur de grup de o zi, dar se pot organiza și tururi private pe mai multe zile, cu cazare în orașul Cernobîl, aflat tot în zona de excludere, mai exact în raza de 30 km din jurul centralei nucleare.

Costurile turului încep de la 69 Euro, în funcție de numărul de persoane din grupul cu care vii. Eu am plătit 89 Euro (fiind doar eu singur), iar prânzul este opțional și costă 9 Euro.

Ce ați vizitat în turul la Cernobîl și cât durează vizita? Se poate ajunge pe cont propriu sau doar cu ghid autorizat? Care a fost programul turului și unde ați luat masa?

Turul standard de o zi cuprinde:

• vizita din exterior a centralei nucleare;
• vizita la radarul sovietic Duga, cu rol anti-rachetă în timpul războiului rece;
• orașul Chornobyl (în varianta ucrainiană);
• și orașul-fantomă Pripyat, unde va fi petrecută mare parte a zilei, cu o pauză de prânz în cadrul cantinei din incinta centralei.

Vizita nu se poate face decât cu ghid autorizat. Altfel, dacă ajungi pe cont propriu, la punctul de control nu vei fi lăsat să treci.

Cât din știrile vehiculate la noi sunt adevărate și care e situația actuală acolo? Povestește-ne despre zonele de excludere și ce reprezintă ele.

Preconcepțiile cărora și eu am fost pradă, ce-i drept, indică faptul că e o zonă periculoasă, cu radiații ridicate, unde vei pătrunde cel mai probabil într-un costum ca cel din poză.

Adevărul este însă că, deși zona încă este expusă la două tipuri de radiații – de unde și de particule -, acestea sunt reduse în cantitate și intensitate, în ciuda faptului că sunt anumite „hotspot-uri” unde radiațiile ionizante depășesc limitele normale. Dar, cu ajutorul ghidului care va menționa atât regulile de respectat cât și zonele cunoscute a fi radiante, nu vei fi expus pericolului, iar acasă nu vei lua cu tine decât o amintire sub forma unei poze cu un contor Geiger care citește niște valori foarte mari.

În jurul centralei, pe o arie cu o rază de 30 km, a fost stabilită o zonă de excludere, care acum este în administrația statului ucrainian. Accesul este controlat atât la 30 km, cât și la 10 km de centrală (regiunea fiind împărțită în 2 zone, în funcție de gradul de radiere) și, cu mici excepții, aici nu există locuitori.

În interiorul acestor zone se află atât orașul Pripyat, cât și orașul Chernobyl. Cert e că în vizita noastră de seară prin orașul Chernobyl am putut vedea lumini la geamuri, ba chiar și luminițe de Crăciun, sau chiar brazi împodobiți.

Cum ați fost echipați pentru tur?

Nu ne-am pregătit decât cu măștile chirurgicale de rigoare, considerând contextul actual, și am fost bine îmbrăcați, deoarce era destul de frig. În rest, nu e nevoie de niciun alt echipament special, zona nemaiprezentând acum pericole de radiere, mai ales după instalarea noului sarcofag peste resturile reactorului explodat, în 2017.

Ca mențiune specială, trebuie ținut cont că și în perioadele mai calde trebuie purtați pantaloni lungi și bluze cu mâneci lungi. Mai primești și un dozimetru care calculează expunerea totală la radiațiile ionizante pe parcursul turului. Dar altfel, după cum ziceam, nici vorbă de echipament special ca în poza de mai sus. Le puteți achiziționa ca suvenir, însă. 🙂

Care e suma totală a radiațiilor pe care ai înregistrat-o pe parcursul turului?

Așa cum am menționat, la începutul turului ți se încredințează un dozimetru care calculează expunerea totală la radiațiile ionizante pe parcursul celor 8 ore în zona de excludere. Valoarea, în cazul meu, a fost egală cu 2 microSieverts, echivalentul unei ore petrecute în avion sau cu a cincizecea parte dintr-o radiografie.

De asemenea, ghidul nostru ne-a spus că, în decurs de 4 ani, doar un turist a fost detectat cu un nivel peste limită al radiațiilor de particule, de către aparatele care scanează toți turiștii la finalul turului, odată cu părăsirea zonei de excludere.

Care e istoria regiunii și ce detalii ai aflat în tur? Filmul din 2019 prezintă realitatea de la fața locului? Ce e diferit?

Miniseria HBO a crescut subit popularitatea locului. Povestea e lungă și destul de tehnică, iar serialul face un rezumat interesant și, în mare parte, fidel realității.

Dar, pe scurt, dezastrul a fost o sumă de greșeli umane și tehnologice: decizia conducerii de a forța și grăbi un test de siguranță, apoi amânarea acestuia pentru o tură de noapte al cărei personal nu era pregătit și în completă cunoștință de cauză pentru a îl derula, lipsa de instrucțiuni precise, neglijența lucrătorilor și natura specială a tipului de reactor (RMBK sovietic), dar și celulele de control modificate au determinat instabilitatea și, ulterior, explozia acestuia.

Cum arată orașul Pripyat acum și ce ai voie să vizitezi? Există viață în Pripyat?

Pripyat a fost complet abandonat, dar nu imediat după dezastru, deoarece acolo și-au continuat activitatea lichidatorii – atât ai centralei, cât și ai localității – care s-au asigurat că nimeni nu mai are motive să se întoarcă după bunurile personale. Oamenilor li s-a permis să își ia trei saci cu lucruri personale, fără nimic voluminos (gen mobilă, electrocasnice etc.), iar restul obiectelor din case au fost îngropate, pentru a înlătura radiațiile. Aceste activități s-au întins până în anul 1997.

Istoric, Pripyat a fost un oraș tânăr – atât ca existență, cât și ca populație – în plină expansiune, de aceea semnul de intrare în oraș este localizat la 3 km distanță față de primele blocuri. Aici termenul de acordare a unei case era de doar trei ani, comparativ cu 7-10 ani cât dura validarea în restul URSS, astfel că era un magnet pentru tineri, chiar și pentru cei care nu lucrau la centrală.

Acum, orașul este complet invadat de vegetație, vechile bulevarde sunt acoperite de iarbă și copaci, doar construcțiile au rămas în picioare, dar (oficial) nu mai este permis accesul în interiorul lor, din cauza instabilității structurale a acestora.

Sunt blocuri de locuințe, magazine, hoteluri, școli, clădiri de birouri, cinema, cafenele, gara portuară, dar atracția principală este parcul de distracții din centrul orașului, care urma să fie inaugurat la data de 1 mai 1986, dar niciodată nu a mai fost folosit.

Iluminatul tuturor străzilor orașului, firme luminoase la toate magazinele, semne de circulație iluminate, supermarket-uri cu autoservire (care nu existau nici în Kiev la momentul respectiv), automate de suc (precursoarele celor de cafea de astăzi) sunt doar câteva aspecte care sugerau bunăstarea de care se bucurau localnicii orașului de atunci.

Ce ați văzut la centrală? Care e situația ei acum? Vizita include și o oprire la Reactorul 4?

Centrala la momentul dezastrului avea 4 reactoare funcționale și două în construcție. Lucrările la reactoarele 5 și 6 au fost sistate după dezastru și ele sunt și acum în stadiul de atunci, cu macaralele în jurul lor. Restul de trei reactoare au funcționat și după 1986, cel de-al treilea, cel mai apropiat de reactorul distrus, fiind în producție chiar până în anul 2000.

În 2017, un nou sarcofag a fost construit și mutat peste vechiul sarcofag montat după dezastru, cu scopul de a reduce și mai mult radiațiile, dar și pentru a îl putea demonta și distruge pe cel vechi, împreună cu deșeurile radioactive ascunse sub el. Aparent, Ucraina a convenit un termen de 100 de ani pentru aceste activități.

În timpul turului, te apropii la circa 100-150 metri de reactorul acoperit acum cu noul sarcofag.

Ce știi despre turul cu elicopterul deasupra zonei?

Nu știu să fie posibil un astfel de tur, dat fiind că vorbim de o zonă militarizată. De asemenea, vibrațiile cauzate de palele elicopterului pot ridica elemente radiate de pe sol.

În orice caz, în opinia mea, ca să simți cu adevărat atmosfera de aici, e important să vii la fața locului, să vezi de aproape, să simți viața de altădată și efectele dezastrului de atunci.

Care e impresia ta generală în urma turului la Cernobîl?

Vizita la Chernobyl a fost o dorință latentă de multă vreme și, prin sejurul la Kiev, am profitat sa mi-o îndeplinesc.

Am fost foarte încântat de tur, în general, chiar dacă sunt sigur că au mai rămas multe alte lucruri interesante ce pot fi descoperite și, probabil că dacă ar fi să repet experiența, aș opta pentru o noapte de cazare în Chernobyl ca să am și ocazia să descopăr cum își duc oamenii viața într-una din cele mai controversate zone din lume.

Mulțumim pentru răspunsuri și pentru că ne-ai povestit experiența ta de la Cernobîl, o trăire într-adevăr unică!