Ucraina | De ce iubim Kiev și ne doare

Ar fi trebuit să se numească altfel acest articol. Să povestească despre locuri frumoase de vizitat la Kiev, despre restaurante minunate din capitala Ucrainei, despre cazare și informații utile pentru turiști. Războiul a distrus însă orice plan de călătorie în Ucraina, a alungat oamenii care locuiau acolo și lasă în urmă durere și lacrimi.

Parcă mai ieri colindam străzile Kievului, vesel și împodobit de Crăciun, iar astăzi bombe și spaimă au pus stăpânire pe acele locuri.

Gândurile îmi sunt împărțite – către oamenii întâlniți cât am fost acolo, către sărbătorile petrecute în mijlocul Kievului, către mesajul de An Nou al lui Zelenski ce ne-a impresionat enorm încă de atunci, către toate locurile pe unde am fost de curând, pe pământ ucrainean. Pentru că toate acestea îmi sunt atât de vii azi în minte, amintiri mai proaspete ca niciodată.

Așa că am ales să scriu totuși despre lucrurile care ne-au făcut să iubim Kievul, pentru ca lumea să cunoască acest oraș așa cum era el înainte de război și poate, de ce nu, ca un îndemn de participare la refacerea lui și a Ucrainei, după ce tot acest coșmar se va fi sfârșit. Între timp, ne rămâne să sperăm și să ne rugăm ca pacea să se aștearnă cât mai curând peste străzile-i acum tulburate.

Locurile

Dincolo de piețele de Crăciun despre care am povestit atunci, în perioada sărbătorilor, Kievul e un oraș interesant, fascinant, bogat în monumente istorice, clădiri grandioase, obiective spectaculoase. Sper ca toate să rămână în picioare și să poată fi vizitate din nou.

• Cele mai importante și mai grandioase biserici din oraș – Sfânta Sofia și Turnul Clopotniței, Sfântul Mihail, Sfântul Andrei și Lavra Pecerska, Catedrala Sf. Pantelimon, Catedrala Sf. Volodimir unde am prins și un concert tradițional de colinde și Catedrala Romano-catolică în stil gotic – niște bijuterii arhitecturale, culturale și religioase;

• Piața Independenței sau Maidanul, împreună cu tot Bulevardul Khreshchatyk (în apropierea căruia am fost cazați de altfel), foarte frumos luminat de Sărbători;

• Palatul Mariyinsky (și parcul cu același nume, din apropiere) – clădire ce găzduiește Parlamentul Ucrainei și alături sala de festivități a Președinției, unde am prins și festivitatea de schimbare a gărzii de la ora 12;

• Vladimir Hill și zona de promenadă cu vedere spre Nipru de la Mariyinsky Palace până la Arcul Prieteniei Popoarelor (People’s Friendship Arch) și mai departe pe pasarela pietonală (Observation deck above Dnipro) până la Biserica Sfântul Andrei, un loc ce era atunci foarte plăcut pentru o plimbare într-o zi de sărbătoare;

• O plimbare cu funicularul ce traversează Vladimir Hill, apoi o promenadă scurtă pe Aleea Peizazhna – colorată (și puțin părăginită) de pe Starokyivska Hill (una din cele mai istorice zone ale Kievului, punctul central unde Kievul a luat naștere și piatra de temelie a Rusiei Kievene), cu vedere panoramică spre oraș și locuri de joacă inovative, la baza unor blocuri datând din anii 1900, ce erau probabil cândva adevărate atracții revoluționare pentru copiii generațiilor trecute;

• stațiile de metrou renumite ale Kievului care acum sunt loc de adăpost pentru oamenii rămași în capitală: Arsenalna – cea mai adâncă din întreaga Europă și Zoloti Vorota – cea mai frumoasă dintre ele, dar cum plimbările noastre s-au bazat în principal pe metrou, am avut ocazia să ajungem în mai multe stații ale metroului din Kiev;

• Motherland sau Monumentul Patriei – cea mai impozantă statuie din oraș, aflată în vârful unui deal din apropierea Lavrei Pecerska – face parte din Muzeul Național de Istorie a Ucrainei și este înconjurată de scene specifice celui De-al Doilea Război Mondial, de tancuri și armament din acea perioadă; cine ar fi crezut că aceste scene se vor repeta în secolul XXI pe străzile din Kiev?…

• Mezhyhirya Residence, supranumit și Muzeul Corupției – domeniul și casa fostului președinte Yanukovych, care a fost alungat de către popor în 2015 – a fost amenajat în scop turistic pentru a fi vizibil ce însemna viața președintelui corupt al Ucrainei de atunci, cel ce a fugit în Rusia când a fost eliminat de la putere, iar acum se ascunde între Moscova și Minsk, dând indicații Ucrainei despre cum ar trebui să se predea în fața războiului… Pe teritoriul ce i-a aparținut acestuia se găsesc lacuri, case de reședință si de relaxare, terenuri de golf, foișor, saună, un muzeu de mașini, păduri, plaje private cu ieșire la Nipru, un vapor privat, un mini-zoo… Cam o zi de petrecut aici și tot nu am reușit să acoperim tot.

• Muzeul Satului Pyrohovo, amplasat undeva în afara orașului pe mai multe coline, reunește case din diverse perioade și regiuni ale Ucrainei, mori de vânt și de apă, biserici din lemn, un peisaj rural autentic unde am petrecut mai bine de o oră jumătate (fără a intra în niciuna din case, căci erau închise în ziua când am ajuns noi, dar în mod normal se pot vizita);

• Ukraine in Miniature sau Muzeul Miniaturilor în aer liber, un spațiu amplasat pe malul Niprului unde principalele monumente ale Ucrainei sunt reproduse întocmai în miniatură. Majoritatea sunt din Kiev, dar am regăsit și obiective pe care le văzusem în Lvov, Universitatea de la Cernăuți și chiar Centrala Nucleară de la Cernobal.

• Casa cu Himere (Gorodetsky House), vis-a-vis de clădirea Președinției (motiv pentru care a apărut în mai multe din înregistrările lui Zelenski de zilele acestea), o clădire pe cât de interesantă pe atât de misterioasă, lângă care era atunci amenajat un alt târg micuț de Crăciun, cu patinoar, carusel (singurul gratis din oraș, probabil asigurat din fondurile Președinției), căsuțe cu bunătăți și un alt brad superb;

• Fortăreața orașului Kiev și Poarta de Aur (Golden Gate) pe care le-am găsit, însă, închise;

• Roshen Plaza și Fabrica de ciocolată Roshen (Шоколадна фабрика ROSHEN), loc unde în perioada Crăciunului se instalase o adevărată lume a lui Moș Crăciun, la fel ca și în celelalte piețe cu Târguri de Crăciun despre care am povestit anterior.

Oamenii

Ma gândesc mult zilele acestea la oamenii pe care i-am întâlnit la Kiev… Oare ce fac? pe unde se ascund? ce e în sufletul lor? oare mai sunt în viață?…

Oameni necunoscuți pe care altădată i-aș fi uitat, acum îmi vin atât de viu în minte… Casierița de la supermarketul de lângă casă. Doamna din magazinul de la parter. Vatmanul funicularului. Asistentele din centrul de recoltare a testelor covid. Doamna care ne-a găzduit în airbnb-ul ei. Oamenii costumați în Moși Crăciuni la târgul din fața Bisericii Sfânta Sofia. Băiatul de la care am cumpărat vată pe băț. Tinerii ce ne-au vândut vin fiert și ceai cald. Tatăl ce ne-a făcut loc în vagonul trenulețului pentru copii de la târg, alături de copilul său. Doamnele din corul ce ne-a cântat colinde într-o biserică. Domnul care filma lângă mine. Copiii care ne-au colindat în prima zi de Crăciun la restaurant…

Oameni simpli. Oameni ca noi. Oameni ce își duceau viața normal, cu bune și cu rele, dar liniștiți și în pace, într-un oraș de care erau mândri și pe bună dreptate. Un oraș acum distrus de focuri și bombardamente. Oameni ce tremură acum pentru viața lor. Unde or fi? Ce fac? Când vor fi din nou liniștiți? Când le va fi din nou bine?…

Restaurantele și cazarea

Căutându-le acum pe hartă, cu durere am observat rândul roșu unde stă scris, la fiecare dintre ele, „închis temporar”, sau chiar la unele „închis definitiv”… În speranța că poate, cândva, aceste restaurante minunate își vor redeschide porțile, le trec aici pe această listă a locurilor unde atât mâncarea cât și atmosfera, primirea și servirea au fost deosebite și unde ne-ar face multă plăcere să putem reveni atunci când lucrurile vor reveni la normal.

• Kanapa (Канапа ресторан-салон) – un restaurant în apropiere de Biserica Sfântul Andrei, pe o străduță pietruită, cu interior elegant și cochet, mâncare delicioasă și atmosferă intimă;

• Pomazanka (Ресторан Pomazanka) – un restaurant la care ne-am oprit pe drumul nostru de întoarcere de la monumentul „Mother of Ukraine”; dotat cu loc de joacă pentru copii, cu mese alături, pentru a putea fi lângă copii, separeuri pentru initimitate și feluri de mâncare tradiționale ucrainene;

• Bistro Pekarya (Бістро Пекаря Межигір’я) – restaurantul unde ne-am oprit după vizita la Mezhyhirya Residence este un local elegant, cu meniu mai puțin uzual, potrivit pentru ocazii și evenimente desosebite; este dotat de asemenea și cu loc de joacă pentru copii, supravegheat de personal dedicat, într-un spațiu separat.

• Mama Manana (Мама Манана) – un lanț de restaurante cu specific georgian, cu mai multe locații în Kiev; noi ne-am oprit la unul din apropierea centrului civic VDNG. Mâncarea aici e total diferită de celelalte restaurante din Kiev, sunt multe opțiuni vegane, dar nu numai, un loc deosebit, cu ambianță și gusturi pe masură;

• Kiev Food Market (KFM) – un loc unde ne-am oprit pentru o gustare bună, atmosfera plăcută și pur și simplu puțină căldură într-o zi geroasă, în drumul nostru de la Mariinskyi Park spre Lavra Pecerska;

• Tsarke Selo (Царське село) – poate cel mai autentic loc unde am luat masa la Kiev, aici am luat prânzul în ziua de Crăciun, am ascultat colindători și am simțit cu adevărat cum sărbătoreau ucrainenii această sărbătoare. E un loc amenajat în stil tradițional, cu ștergare brodate, costume tradiționale, coșuri și garduri de nuiele, lanțuri de covrigi agățați ca decor, spice de grâu și chiar balcoane cu cocoși și atmosfera uzuală din curtea țăranilor din Ucraina. Aici am mâncat cei mai buni colțunași cu vișine, desertul meu ucrainean (și bucovinean) preferat.

• Kukhnya Poll (Кухня Поллі) – în drum spre Roshen Plaza, în acest loc am luat masa, pe marginea lacului unde e amplasat. Un loc cald și primitor, amenajat pe trei niveluri, iar la ultimul etaj e amenajat și un loc de joacă spațios pentru copii, cu supraveghere inclusă. Se mănâncă bine, atmosfera e plăcută și priveliștea spre lac completează perfect tabloul.

Cât despre cazare, noi am preferat să cunoaștem cât mai îndeaproape stilul de viață al kievenilor, așa că ne-am cazat la DayFlat Apartments, într-un apartament la etajul 8, în zona centrală a orașului, loc unde am sărbătorit Revelionul și Crăciunul pe stil vechi și unde am adunat amintiri dragi cu care alinăm acum piatra grea din suflet ce o simțim de când lucrurile nu mai sunt acolo așa cum le-am văzut și le-am lăsat când am plecat.

Iubim Kievul și ne doare. Nu știm ce va fi. În mijloc de război, nu rămâne decât rugăciunea și speranța. O rugă ca totul să se oprească curând și să ne trezim ca dintr-un vis urât.