Cum organizezi o călătorie pe cont propriu în Liban

Cuprins

Au trecut trei săptâmâni de la întoarcerea noastră din Liban, o țară ce ne-a surprins în aceeași măsură în care ne-a și provocat.
Și cum am primit multe întrebări despre felul cum ne-am organizat pentru această călătorie, am făcut un rezumat despre principalele aspecte cu care ne-am confruntat:

Zborul și condițiile de acces

Din România există zboruri directe asigurate de Tarom, sau cu escală în Istanbul, operate de Turkish Airlines. Ambele variante sunt rapide și ușor de folosit, pentru că zborurile sunt scurte, iar escala e de durată mică (noi am avut o oră jumătate la dus și o oră la întoarcere).

Nu am avut nevoie de nimic special pentru a intra în Liban. Teoretic e nevoie să prezinți rezultatul unui test Antigen negativ, dacă nu ești vaccinat cu trei doze, dar practic nu a cerut nimeni nimic la vamă.

Viza se acordă tot la vamă când ajungi și este gratuită.

Singura condiție de intrare e să nu ai pe pașaport vreo viză de acces în Israel, pentru că Liban este una din cele mai stricte țări la acest capitol (nu permite accesul pe teritoriul său dacă ai fost anterior în Israel). Dacă, între timp, ai schimbat pașaportul, nu există însă nicio modalitate de verificare a țărilor în care ai călătorit anterior.

Traficul

Odată ajunși, am închiriat o mașină cu care urma să ne deplasăm între obiectivele din interiorul țării. Nu știu dacă există și mijloace de transport în comun care leagă orașele între ele, dar noi am considerat că e mai simplu și mai sigur așa, mai ales dacă ești împreună cu copiii.

Am închiriat mașina de la N N Rent a Car, costul fiind de 200$ pentru întreaga perioadă (9 zile), fără limită de kilometri.
Se conduce pe partea dreaptă, ca și la noi, permisul românesc este perfect valabil, iar drumurile sunt în stare bună, foarte puține excepții am întâlnit noi, colindând țara de la nord la sud și explorând-o cu mașina aproape în fiecare zi.
Ce e mai puțin plăcut e haosul cu care conduc localnicii, similar cu ce am mai văzut și în alte țări arabe – șoferi ce schimbă direcția fără atenționare, străzi cu 2 benzi pe sens transformate în 4, scutere ce zbughesc de oriunde, ba chiar și șoferi ce conduc pe contrasens, dacă punctul lor de interes e pe partea opusă decât sensul lor de mers.🙈 Mai exact, singura regulă aici ca să poți ajunge undeva cu mașina este să existe o stradă. 😊

După primele zile te obișnuiești totuși și cu acest stil de trafic.

Continuă însă să te surprindă mașinile care circulă pe drumurile libaneze – pentru că Liban este o țară săracă, afectată de toate evenimentele nefericite de au trecut peste ea, așa că libanezii conduc ce își permit – în general mașini vechi, ruginite, de multe ori cu caroseria deteriorată de diverse accidente cauzate de stilul haotic de condus; am văzut pe străzi și mașini complet fără lunetă și cu oglinzile laterale sparte, și un logan ce avea partea din spate arsă și circula așa pe drum… orice are motor și încă merge poate ieși pe drumurile din Liban ca participant la trafic. 😊

Și tot la acest capitol, benzina în Liban e un bun absolut necesar, nu doar pentru circulația mașinilor, ci și pentru alimentarea generatoarelor producătoare de curent de care fiecare gospodărie are nevoie. Prețul benzinei, în perioada când am fost noi, varia în jurul sumei de 37.500 LBN (ceea ce, la cursul vehiculat la casele de schimb locale înseamnă aproximativ 0.90$ (~4.60 RON). Prețurile afișate la benzinării sunt valabile pentru 2 litri de benzină și nu sunt actualizate de fiecare dată (e bine să întrebi înainte de a umple rezervorul).

Aaa, și încă un aspect, cel mai dificil e să conduci în Liban noaptea, pentru că străzile nu sunt luminate. De ce? Povestim în continuare.

Provocările actuale

Ce trebuie știut înainte de a veni în Liban este că vorbim de o țară puternic afectată de evenimentele mai mult sau mai puțin recente, motiv pentru care condițiile pe care noi le considerăm de bază, aici nu sunt furnizate necondiționat de stat.

Principalele puncte nevralgice sunt electricitatea și apa curentă, motiv pentru care fiecare fiecare clădire este prevăzută cu variante de back-up pentru momentele când furnizarea lor nu mai e asigurată din sistemul public.

Mai exact, statul furnizează curent electric timp de doar 2 ore pe zi (nu știm exact care), pentru că resursele de producere sunt foarte limitate. Pentru restul perioadei, fiecare clădire se descurcă pe cont propriu. Din acest motiv, fiecare clădire, restaurant, terasă, magazin sau orice fel de instituție e dotară cu generatoare, mai mici sau mai mari, care produc curent electric folosind combustibil. Tot din acest motiv nu există iluminat stradal, nici în orașe nici în afara lor. Doar câteva străzi am văzut, cu ceva becuri palide aprinse (una dintre ele e Str. Armenească în apropierea căreia am fost cazați).
Nu vă imaginați totuși că e întuneric mormântal peste tot, pentru că există firme luminoase sau beculețe aprinse de magazine și restaurante pe cont propriu, cel puțin în zonele mai frecventate. Sigur sunt și străzi în beznă totală, în zonele mai puțin turistice.

O altă problemă de bază cu care se confruntă locuitorii, cel puțin în capitală, sunt avariile totale de apă. Cu alte cuvinte, apa curentă se taie periodic în tot orașul (ni s-a întâmplat la un restaurant să se oprească apa la baie în timp ce eram acolo), motiv pentru care pe blocuri sunt amplasate butoaie ce se folosesc pe post de rezervoare de apă (colective, pentru tot blocul, sau individuale, după cum se organizează fiecare). Imediat ce apa curentă este sistată, cisternele încep să aglomereze străzile orașului, pentru a livra apă la cerere celor care solicită.
E deja un obicei cu care libanezii s-au obișnuit, cu toate că pentru noi a fost foarte surprinzător.

O a treia problemă cu care se confruntă Libanul, în special în zonele locuite de populație arabă, dar și în capitală, este lipsa serviciilor de salubritate sau imposibilitatea acestora de a face față situației curente. Astfel că zone pline de gunoaie, plastic, pungi sunt frecvente de-a lungul coastei Mediteranei și în anumite zone din capitală.

Cu cât urci spre munte însă, peisajul se schimbă și ai impresia că ești în altă țară. Aici trăiesc creștini maroniți, iar stilul de viață pare complet diferit de cel al populației arabe libaneză. Orașele sunt curate, aerisite, casele cochete, drumurile ca în palmă, serviciile de salubritate prezente.

Reminescențele istoriei și situația socială actuală

La intersecția dintre culturi și imperii, Liban a fost constant o scenă deschisă pentru mixuri dintre popoare și etnii, dintre religii și influențe diverse, astfel încât, inevitabil, de-a lungul timpului, aceste diferențe și-au făcut tot mai mult simțită prezența.

Pământ al Fenicienilor și al Cananeenilor în vechime, sub ocupația Imperiului Roman ulterior, cu influențe otomane, dar și bizantine mai apoi, iar la începutul secolului XX devenind colonie franceză, Liban a îmbinat atât avantaje, cât și nemulțumiri.

Iar până a ajunge la acest moment și la situația actuală, când un sentiment de acceptare reciprocă pare să planeze asupra tuturor (cel puțin în capitala foarte cosmopolită), Liban a trecut prin lupte și revolte, război civil și catastrofe neașteptare. Toate și-au lăsat amprenta asupra economiei țării și au dus la situația actuală dificilă cu care Libanul se confruntă.

Dacă ne raportăm la istoria recentă, cele mai flagrante urme ale disturgerii sunt lăsate de războiul civil ce a durat nu mai puțin de 15 ani, din 1975 până în 1990. Un război sângeros, cu multe distrugeri, pierderi de vieți omenești și emigrare în masă ce au lăsat țara mult mai săracă decât era înainte.

A urmat o perioadă de pace fragilă, când lucrurile au încercat să se reabiliteze, dar peste urmele lăsate de război s-a adăugat și masa mare de sirieni ce a venit în Liban, fugind de războiul din țara lor. Campinguri de corturi sunt și acum instalate în partea de nord a țării, în apropiere de granița cu Siria, am trecut și noi pe lângă unele dintre ele.

Aceste provocări au crescut gradul nemulțumirilor populației, iar acestea au început să se manifeste în anii 2000 cu revolte populare împotriva conducerii țării, culminând în 2019 cu o adevărată revoluție. Mesajele ei se văd și acum pictate pe ziduri, în special în jurul sediului ONU amplasat în centrul Beirutului.

Iar imediat după aceea, explozia puternică din port cauzată de un depozit de nitrat de amoniu a distrus partea istorică a orașului, clădiri și infrastructură, a ucis și rănit sute de oameni, a produs pagube materiale de peste 15 miliarde de dolari și a cufundat Libanul în criza în care se află și astăzi.

Siguranța pentru turiști

Pe toată perioada vizitei noastre în Liban, nu ne-am simțit deloc în nesiguranță.

Atmosfera e liniștită, poliția e mai puțin prezentă pe străzi, dar armata este vizibilă foarte frecvent – supraveghează clădiri și zone strategice, cartiere afectate de incidentele din trecut (centrul istoric, clădiri distruse de război etc.) și crează bariere de verificare între regiunile țării.

Dat fiind că nu este luminat stradal public, am încercat să nu ne prindă seara pe drumuri. Dar cum ziua e foarte scurtă în această perioadă, am mai ieșit și după lăsarea întunericului la restaurantele din apropierea cazării noastre. Am întâlnit lume veselă ieșind să petreacă în oraș, fără nicio urmă de ceva ce ar putea ridica întrebări legate de siguranță.

Reguli pt turiști

Nu există reguli speciale pentru turiști atunci când vii să vizitezi Libanul.

Nu există un cod vestimentar pe care trebuie să îl respecți, dar dat fiind că e o țară cu populație islamică, am încercat să mă ghidez după regulile de bază în vestimentație: rochii nu foarte scurte, umeri în general acoperiți, în special în zonele mai puțin turistice și cu populație majoritar musulmană (de-a lungul coastei mării și, în special, spre nord).

În capitală poți întâlni însă localnici cu orice fel de îmbrăcăminte, de la hijab și burka, la topuri scurte cu bretele și pantaloni scurți. Varietatea religioasă a țării probabil că stă la baza acestei libertăți vestimentare, motiv pentru care turiștii sunt bine integrați în acest mediu cosmopolit.

Schimbul valutar și alte aspecte financiare

Un aspect total nou față de țările în care am mai fost până acum a fost faptul că nu am folosit cardul bancar absolut deloc, în niciun fel de tranzacție.

Am plecat cu dolari din țară, pe care i-am schimbat odată ajunși în Beirut la unul din schimburile valutare din zona Hamra, pentru că în realitate se practică un curs valutar paralel față de cel oficial.

Cu alte cuvinte, cu un dolar american, care la cursul valutar oficial actual valorează în jur de 1500 LBD (Lire Libaneze), poți cumpăra pe „piața neagră” aproximativ 40000 LBD, deci de vreo 26 de ori mai mult. Acesta e cursul real pe care îl practică orice comerciant de altfel, la benzinării, restuarante, magazine de suveniruri, dacă alegi să plătești în dolari se va folosi cursul aproximativ egal cu cel de pe piața neagră și nu cel oficial.

Doar la extragerile de la bancomat sau tranzacții la bănci riști să plătești cursul oficial, motiv pentru care cardurile internaționale nu sunt folosite.

Cursul paralel la zi poate fi verificat pe site-uri de profil, cum ar fi acesta: https://lirarate.org/.

Însă, ce merită știut, este că în general Liban nu este o țară scumpă. Poți organiza o excursie cu buget redus, la fel ca și una cu cost ridicat – în funcție de stilul de călătorie găsești oferte pentru toate buzunarele, atât la cazare cât și la restaurante sau alte tipuri de cheltuieli. Ca idee, generală, noi am cheltuit în Liban undeva peste 2000 euro pentru 9 zile, cu toate cheltuielile incluse, iar proporția pe categorii de cheltuieli s-a prezentat cam așa:

Internet și conectivitate

Pentru acces la internet, am apelat la o cartelă locală, cumpărată de la primul magazin de acest fel întâlnit în cale. Am achitat 12 $ pentru cartela SIM și 13 $ pentru încărcare cu 10 Gb pentru date mobile.

Semnalul a fost bun cam peste tot, iar viteza chiar mai bună decât cea de la locația de cazare sau de la restuarantele pe unde am ajuns.

În general, însă, internetul funcționează lent în Liban, așa că nu vă așteptați la calitatea internetului de la noi. De multe ori, chiar și să trimiți o poză poate să ia destul de mult timp.

Impresii generale

Liban este pentru noi o destinație unde ne-am dorit mult să ajungem și pe care am descoperit-o cu mirare și încântare.

Chiar dacă situația nu e perfectă, țara are extrem de mult potențial dincolo de clădirile abandonate, unele parasite, construcțiile nefinalizate, inclusiv o autostradă nefinalizată și abandonată am întâlnind, mergând spre nord.

Ne-a mai creat impresia unei țări încremenite cândva în perioada unui Crăciun trecut. Nu știu care e explicația pentru acest fenomen, dar la multe intersecții am zărit brazi de Crăciun peste care a trecut timpul, dar ei au rămas tot acolo, ornamente stradale, chiar și afișe cu Moș Crăciun în souk-ul parțial abandonat din Beirut.

Dincolo de toate, Liban e o țară ce îți oferă peisaje spectaculoase, vestigii istorice inegalabile, orașe cu mii de ani în spate și renume biblic, oameni interesanți și lecții de viață pe care le înveți din mers.

Pentru că Liban este o țară în care înveți să jonglezi, să te descurci, să mergi înainte. Nu e o destinație tipică, dar e cu atât mai interesantă, încât merită efortul pentru a o descoperi cât mai în detaliu.

Și dacă v-au plăcut poveștile noastre, vă așteptăm să vă alăturați pe pagina noastra de Facebook și pe Grupul Familiilor Calatoare pentru și mai multe idei utile despre călătoriile cu copii.

Exploreză și alte călătorii

Comentarii

One Response

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Fii la curent cu ultimele noastre călătorii!