Sunt multe locuri frumoase la noi în țară, dar nu toate sunt suficient de cunoscute pe cât ar merita. Așa e și Banatul Montan pe care l-am descoperit într-un weekend de toamnă – o zonă de Românie autentică, între munții noștri ce începeau să se îmbrace în culori ruginii.
1. Muzeul de Locomotive de la Reșița
Am pornit de dimineață spre Reșița fără prea mari așteptări.
În locul orașului cu renume metalurgic și industrial de care auzisem, am găsit însă un orășel care ne-a impresionat. Cu zona centrală recent renovată, străduțele dintre blocuri cu gazon la linie, pomișori tineri plantați, alei pietonale îngrijite, fântâni stradale colorate și promenada de-a lungul râului ce invită la o plimbare de seară. Foarte cochet, cel puțin prin zona pe unde ne-am plimbat noi.
Copiilor le-a plăcut cel mai mult Muzeul Locomotivelor cu Abur în aer liber. Adică așa, chiar într-un parc lângă stradă, se odihnesc locomotive vechi, ce își duc zecile de ani în spate, unele chiar mai mult de un secol. Prima locomotivă fabricată în România – Resicza – are chiar 150 de ani de existență și e expusă la loc de cinste, în mijlocul parcului.
Pictate în roșu și negru, locomotivele își așteaptă cuminți vizitatorii, sub nucii bătrâni ce le țin de urât, poate la fel de bătrâni ca ele…
2. Mocănița Oravița – Anina
A doua descoperire din Banatul Montan a fost plimbarea cu trenul de la Anina la Oravița, pe unul din cele mai vechi traseee feroviare montane din toată Europa.
Și nu doar vechimea îl recomandă, ci și importanța istorică și frumusețea peisajului.
Pe aici au circulat personalități ca Prințesa Sissi, Regele Carol I sau Mihai Eminescu. Oravița a fost prima gară construită pe teritoriul actual al României, iar aceasta era legată feroviar direct cu Viena, ca parte a Imperiului Austro-Ungar de altădată.
Cât despre frumusețea rutei, ne-au cucerit munții ce încep să se coloreze în nuanțe tomnatice, văile pitorești peste care sunt construite viaducte spectaculoase și tunelurile mai lungi sau mai scurte pe care le-am străbătut din loc în loc.
E adevărat că drumul durează 2 ore cu trenul pe un traseu pe care mașina îl parcurge în aproximativ 30 minute, dar ce mai contează când te afli în astfel de locuri încărcate de istorie și de farmec.
3. Cascada Bigăr
Nu puteam ajunge în Banatul Montan fără să trecem pe la Cascada Bigăr.
Ultima oară când am fost aici eram doar doi, iar Albert era cât o fasolă în burtică.
Ne-am amintit cu melancolie de acele clipe, dar ne-am bucurat să vedem totodată cascada parcă mai frumoasă decât atunci când am fost, chiar dacă aspectul ei a avut de suferit atunci când o bucată din stâncă s-a prăbușit.
Partea desprinsă o face și mai interesantă, și mai sălbatică, și mai spectaculoasă. Debitul îi era mai mare, apele mai spumoase, susurul mai puternic. Iar în jurul ei au fost amenajate pasarele de unde poate fi admirată din mai multe unghiuri. Și fotografiată, desigur. Ceea ce am făcut și noi. 🙂
4. Morile de apă de la Rudăria
Tot de prin Banatul Montan, tot un loc frumos, frumos și foarte pitoresc.
Morile de apă de la Rudăria sunt fascinante, sunt unice și sunt extrem de captivante, atât prin aspect cât și prin locul unde sunt așezate (într-un sătuc de-a lungul râului, legate de un drum ce trece pe sub stânci și coboară până la apă).
Moara îndărătnică dintre râuri, Moara Trăiloanea, Moara de la Tunel – sunt 22 de mori aici pe o distanță de 900 metri și funcționează toate. Unele se odihneau când am trecut noi, altele erau în plină producție de făină, iar roțile le erau rotite cu putere de apele învolburate ce se revărsau pe jgeaburi.
Mici cascade, canale cu apă și chiar tuneluri… apa creează aici un adevărat spectacol în slujba omului, iar morarii ce își îngrijesc morile din lemn amplasate din loc în loc pe cursul râului te îmbie să le treci pragul, îți povestesc legende și obiceiuri și te invită să cumperi făină proaspăt măcinată la moara lor.
Morile sunt renovate și întreținute sub egida Muzeului Astra din Sibiu, acolo unde am văzut și câteva replici ale morilor de apă, atunci când l-am vizitat.
Intrarea la fiecare moară e gratuită, singurul fel în care poți răsplăti buna primire a morarilor este să cumperi din produsele lor tradiționale sau suveniruri lucrate cu grijă și măiestrie.
“O roată de moară se-nvârte pe râu / Morarul ne-așteaptă cu sacii de grâu…”
5. Drobeta Turnu – Severin
Ultimul, dar nu cel din urmă loc vizitat în plimbarea noastră de weekend a fost centrul orașului Drobeta-Turnu Severin, în drum spre casă. Ne-am oprit aici să luăm masa de prânz și ne-au ținut în loc pentru o plimbare obiectivele turistice din oraș.
Am început cu Teatrul impozant, Parcul Tudor Vladimirescu și Fântâna Cinetică din zona centrală. Aici am luat și masa chiar pe terasa de lângă teatru (recomandăm restuarantul Kripton, chiar în clădirea teatrului).
Am continuat apoi spre Castelul de Apă, trecând pe strada pietonală, apoi pe lângă Primărie, piață și Parcul Negru Vodă.
Am reușit chiar să urcăm în turn (5 lei costă biletul pentru adulți), de unde vederea spre oraș și Dunăre e chiar drăguță, mai ales la lăsatul serii. Turnul de apă e și el renovat și are rol de muzeu, la etajele inferioare sunt amenajate mici expoziții pe tema apei și a istoriei orașului.
Apoi am revenit de unde am plecat, coborând spre Cetatea Medievală a Severinului pe care am prins-o exact la ora închiderii, dar care e și ea renovată și bine pusă în valoare, cu siguranță merită o vizită și la interior.
Înainte de plecare am revăzut toate aceste locuri pe timp de noapte și parcă sunt și mai interesante așa frumos luminate.
Drobeta-Turnu Severin, acest oraș prin care am trecut de atâtea ori, dar abia acum am descoperit puțin din el și ne-a deschis apetitul să vedem mai mult!
Unde ne-am cazat în Banatul Montan?
Dimineață leneșă. Soare sclipind printre crengi aurii. Pădurea foșnind a toamnă. Cafea aburindă în casă. Copii fericiți afară. Zilele la munte sunt absolut adorabile. 
Și după ce am povestit despre toate locurile frumoase pe care le-am vizitat în zona de sud-vest a țării noastre, să vă spunem mai multe lucruri și despre locul unde am stat: Vila Blanc Valiug -Crivaia este o căsuță la marginea pădurii, în satul Văliug, aproape de pârtia de schi.
E înconjurată de liniște și verde, un cadru perfect pentru odihnă și încărcat bateriile.
E împărțită în două apartamente complet separate, fiecare cu câte două dormitoare, curte proprie, spații de joacă distincte și chiar intrare separată. Noi am stat în cel de la etaj, ce are curtea chiar lângă pădure și ferestrele mari ce dau spre zona din fața casei.
Apartamentele sunt foarte bine mobilate și utilate cu tot ce ai nevoie, de la instrumente de bucătărie la băi și dormitoare. Încălzirea în pardoseală, ferestrele mari, băile din fiecare dormitor, cada de lângă ferestrele unuia din dormitoare, detaliile din lemn și în general bunul gust cu care e amenajată întreaga locație ne-au cucerit și ne-au făcut să ne dorim să revenim aici (și să o recomandăm cu drag).
Zona în care se află locația e aproape de capătul sudic al Lacului Gozna în jurul căruia s-a dezvoltat satul. De la strada principală, drumul ce duce la stânga, venind dinspre centrul satului, trece prin pădure până în acest loc cu câteva case, dar e asfaltat și în bună stare (și vizitat frecvent de vulpițe pe care noi le-am tot zărit pe aici seară de seară). Doar ultima parte a căii de acces este în curs de modernizare, de fapt tocmai ce se lucra la ea când am fost noi, deci cel mai probabil curând va fi finalizată.
Un locușor ce va rămâne printre preferatele noastre de la noi din țară și despre care am vrut să afle mai multă lume, căci merită.
