Sejur exotic pe insula Sal din Cabo Verde

Ne plac mult insulele, ne plac și destinațiile exotice, iar când cele două se îmbină, se preconizează o experiență memorabilă. Iar insulele din Cabo Verde au toate ingredientele necesare pentru un astfel de sejur, așa că nu ne-am gândit de două ori atunci când am găsit oferta Tui spre insula Sal, cu plecare din Amsterdam.

Insula Sal este doar una din cele zece insule ce formează Republica Cabo Verde – fostă colonie portugheză ce a devenit independentă în 1975. Ca amplasare geografică, arhipelagul se află în Oceanul Atlantic, mai la sud de insulele Canare, în partea estică a continentului african, pe aceeași latitudine cu granița dintre Mauritania și Senegal.

Drumul până aici a durat aproximativ 9 ore din Amsterdam – 6h30 până în Gambia, unde am făcut o mică escală ca să urce și să coboare o parte din turiști, iar de aici încă 1h20 până am aterizat pe Aeroportul Amilcar Cabral, de pe insula Sal.

Pe unde ne-am plimbat în Cabo Verde

Încă din avion, inainte de aterizare, am fost impresionați de priveliștea care ne aștepta jos pe insulă. Ape turcoaz, valuri înspumate, plaje cu nisip fin – deja muream de nerăbdare să explorăm noua noastră destinație. Așa că, de cum am ajuns, ne-am cazat, am luat masa la un restaurant în Santa Maria și am mers la unul din serviciile de închiriere mașini de unde am închiriat un Suzuki Jimmny pentru perioada noastră de ședere pe insulă.

Apoi am pornit în explorare. Ne-am plimbat de-a lungul și de-a latul insulei, de la orașe la plaje, din porturi colorate la faruri îndepărtate și am descoperit o insulă aridă, vulcanică, spectaculoasă, ce poate fi ușor explorată, având o suprafață de doar 220 km².

Orașe și așezări

Ne-am început plimbările în jurul orașelor, căci, în general, cam toate orașele sunt așezate pe coasta oceanului. Aceste zone sunt cele mai puțin aride de pe toată insula și cele mai „locuibile” datorită porturilor și pescuitului care asigură, în mare parte, traiul zilnic. În rest, mergând spre centrul insulei, te cufunzi în deșert.

Cât despre orașe, aspectul lor nu se potrivește neapărat cu ceea ce cunoaștem noi a fi orașe, în mod normal. Multe din ele sunt mici așezări cu case joase și răsfirate, cu drumuri de pământ și în niciun caz blocuri cu multe etaje sau bulevarde spațioase. Definiția orașelor e diferită aici, dar importanța lor este aceeași ca peste tot în lume.

Santa Maria e chiar orășelul unde am stat și care are, în mare parte, scop turistic. Aici se găsesc toate resorturile și hotelurile de pe insulă, majoritatea restaurantelor de aici sunt destinate turiștilor, iar magazinele de suveniruri se găsesc pe strada pietonală ce străbate orașul de la un capăt la altul.

În Santa Maria viața e agitată și efervescentă. În centru totul e amenajat în scop turistic – restaurante tradiționale sau internaționale, terase pe plajă, străzi pietonale și hoteluri fancy -, dar la periferie am regăsit aceeași atmosferă specifică localnicilor, cu căsuțele mici și sărăcăcioase, cu copii alergând pe străzile prăfuite, cu femei ce își spală părul în fața ușii casei lor sau bărbați ce împing cărucioare pline cu tot felul de lucruri, în munca lor zilnică. Atmosfera e colorată doar de fațadele aprinse ale caselor, parcă pentru a alunga tristețea sărăciei din aceste locuri.

Aici e punctul cel mai sudic de pe insula Sal, plajele cele mai pline, pontoanele cu pescari ce fac spectacole de pescuit la anumite ore din zi și terase cochete pe plajă sau chiar pe malul oceanului, cu nisip sub tălpi și valuri spumoase ce lovesc stâncile și se sparg chiar lângă tine.

Espargos este capitala insulei și se află chiar în zona centrală a ei (cred că e singurul oraș mare al insulei ce nu are ieșire la ocean), dar nu mai departe de 20 km de Santa Maria. Asta demonstrează cât de „mare” e insula, dacă în 25 minute străbați deja jumătate din lungimea ei. Aproape de capitală e amplasat și aeroportul insulei – Aeroportul Internațional Amílcar Cabral – locul unde am aterizat și noi.

Capitala nu e neapărat turistică, dar în căutările noastre organizatorice – fie pentru schimb valutar la bancă, fie pentru cafea to-go – am dat ba de o străduță cu clădiri colorate, ba de o terasă cu înghețată artizanală bună bună (recomandăm înghețata cu aroma „Santa Maria”), ba de graffiti-uri interesante sau de o piață cu o biserică micuță în mijloc și un turn meteo pe o colină blândă din spatele ei.

Monte Curral, căci așa se numește aceasta, servește drept mirador spre oraș (iar panorama de sus e chiar drăguță și colorată), dar și loc de amplasare pentru turnul de control al aerului ce deservește aeroportul și pentru alte turnuri de telecomunicații, mai micuțe. În plus, e și casă pentru doi căței ce locuiesc aici și nu ratează ocazia să apară în toate pozele făcute în vârf – două auto-proclamate mascote ale locului, prietenoase cu toți curioșii ce ajung până în vârf. De altfel, se poate urca cu mașina, așa că nu e deloc dificil să le faci o vizită. 🙂

Există, însă, și o parte mai puțin veselă a capitalei, dacă ieși în oraș spre partea de nord a sa, de acolo unde începe zona deșertică ce se întinde până la coasta de nord a insulei. Ei bine, la periferia Espargos domnește o atmosferă mai mult decât dezolantă. Căci, oricât de paradisiacă ar fi insula în jurul plajelor sale, în centrul ei, aici unde – printre cocioabe și dărăpănături cărora cu greu le poți spune case, printre munți de gunoaie purtate de un vânt aspru și aruncate în crengile uscate ale arbuștilor ce se încăpățânează să trăiască – aici trăiesc, se nasc și cresc oameni, se joacă copii în praf, femei aleargă istovite, rufe sunt întinse totuși în soare și, în general, oameni își continuă viețile lor în singurul mediu pe care, probabil îl cunosc.

Palmeira e un sătuc de pescari la care ajungi pornind în linie dreaptă, din Espargos, către coasta vestică a insulei Sal. E, de fapt, un fel de periferie a capitalei, cu un mic port încărcat de bărcuțe colorate, cu căsuțe pictate și ele în culori sau decorate cu graffiti-uri spectaculoase. L-am găsit liniștit, doar cu muzică răsunând pe străzi de la o terasă din apropierea portului.

Aici am găsit harta arhipelagului Cabo Verde picată pe pereții unei clădiri, aici ne-am plimbat pe străzi în acorduri de muzică locală. Aici tarabe cu suveniruri colorate lenevesc în soare. Aici e totul colorat și pare că s-a oprit timpul în loc.

Murdeira, ceva mai la sud, dar pe aceeași coastă vestică, e un sat turistic cu vile cochete, cu etaj și fațade albe, curți micuțe și îngrijite, încărcate de flori, palmieri și copaci exotici, o imagine pe care nu prea o vezi în restul insulei.

În centrul localității, un mic golf servește drept loc de recreere sau de servit cafeaua, la terasa de pe malul său. Tot de aici se vede cel mai bine silueta diafană a „leului” ce dă numele colinei Monte Leão, un munte vulcanic ce se „scaldă” în apele oceanului, între Murdeira și Palmeira. Dintre formațiunile vulcanice din jurul golfului, nu am ratat nici noi câteva fotografii cu leul-vedetă.

Pedra de Lume, singurul oraș de pe coasta estică a insulei Sal, se află la aceeași latitudine cu capitala Espargos și cu Palmeira, dar pe partea opusă a celei din urmă. Am ajuns aici ca să vedem prima salină deschisă pe insulă, chiar lângă localitate, și astfel am văzut și micul port al orașului (unde locuiesc și câteva broscuțe țestoase de apă), biserica din centru și vechiul far din vârful colinei ce străjuiește orașul.

De aici am pornit spre salină, iar mai apoi pe coasta estică, înspre sud, în căutare de epave, valuri și… rechini.

Atracții naturale ale insulei

Așa cum spuneam, cele mai multe atracții ale insulei se găsesc de-a lungul coastelor sale, și mai puțin în zona sa centrală, datorită porturilor și pescuitului ce asigură localnicilor traiul lor zilnic. Tot în apropierea oceanului se găsesc și frumusețile naturale de pe insula Sal: golfuri și piscine naturale formate de ocean, înălțimi montane, majoritatea dintre ele de origine vulcanică, zone cu salinitate ridicată – de unde și numele insulei -, plaje cu nisip fin sau, din contră, cu roci vulcanice negre ca abanosul.

Așa că, odată ce ajungi aici, e păcat să nu explorezi cât mai multe din locurile sale, iar noi nu ne-am limitat doar la interiorul resortului unde ne-am cazat, ci am plecat în plimbări zilnice, ba într-o parte, ba în alta.

Pe coasta de vest a insulei Sal

Prima vizitată și totodată poate cea mai spectaculoasă atracție turistică de pe insulă a fost pentru noi BURACONA BLUE EYE. Într-un mic golf cu relief vulcanic, oceanul a format o piscină naturală în nuanțe albastre-senin, în care poți face baie, în timp ce lângă tine valuri înspumate se sparg de stâncile întunecate.

Această parte a coastei este împrejmuită, se achită un bilet de intrare (3 euro / persoană era când am fost noi), iar apoi ai acces în zona turistică a locului. Pontoane de lemn au fost construite peste formațiunile de rocă vulcanică, astfel încât se poate ajunge ușor la principalele puncte de atracție: fie la piscina naturală, fie lângă ocean, fie în foișorul cu vedere către toată zona unde este amenajat și un mic muzeu, fie în parcul construit din scoici și pietricele reprezentând toate cele 10 insule ce alcătuiesc Cabo Verde, unde este amenajată și o zonă de șezlonguri, pentru doritori.

Dar, în mod special, punctul principal de atracție ce dă și numele locului – ”Blue Eye” (Ochiul Albastru) – este intrarea într-o peșteră subterană, pe care oceanul a umplut-o cu apă (deci nu se poate intra, poate fi doar observată de sus) și unde, în jurul amiezii reflexia soarelui formează un efect vizual spectaculos, ca un fel de ochi albastru și profund, oglindit în apă.

După bălăceală și plimbare, poți lua și masa aici, la restaurantul cu vedere spre ocean din interiorul complexului, și tot de aici îți poți cumpăra și suveniruri cu care să te întorci acasă.

Părăsind locul și coborând spre sud, am trecut de Palmeira și ne-am oprit să admirăm MONTE LEAO – muntele în formă de leu despre care am spus mai sus că se vede cel mai bine din Murdeira, chiar de pe plajă. Dar sunt mai multe locuri de unde silueta leului poate fi admirată, inclusiv de pe stradă sau din locuri pustii ale insulei unde îți propui să te oprești pentru o scurtă pauză.

Pe coasta de est a insulei Sal

În altă zi am fost de cealaltă parte a insulei, pe coasta estică, cea mai apropiată de continentul african. Aici oceanul e mai zbuciumat, valurile mai puternice, plajele mai puține spre deloc. Punctul nostru de pornire a fost orașul Pedra de Lume, de unde am mers prima dată la SALINAS PEDRA DE LUME chiar de lângă oraș.

De altfel, acesta este locul de unde a început popularea insulei Sal care, până aproape de anii 1800, fusese pustie, din cauza climei și reliefului arid. Sarea s-a dovedit, însă, o bogăție bună de exploatat, așa că un afacerist portughez a investit în salina de aici, pe care a modernizat-o, a dotat-o cu tehnologie și a adus populație sclavă africană pentru a lucra aici. În jurul salinei s-a format și orășelul de astăzi, cu bisericuța și cu farul din vârful dealului ce deservește portul, la fel de mic, care era folosit pentru exportul sării extrase.

Astăzi, salina are mai mult scop turistic, putând fi vizitată contra unui preț de intrare de 5 euro / persoană. Puținele extracții ce se mai realizează aici sunt folosite pentru produse de frumusețe sau în scop terapeutic. Pentru turiști a fost amenajat un spațiu de relaxare la intrarea în salină, o cafenea și șezlonguri (pentru duș ai nevoie însă de 1 euro cash ca să scapi de sarea de pe piele, dacă intri în apă).

Bazine cu apă sărată s-au format în craterul uriaș al unui fost vulcan, iar apa este de 27 de ori mai sărată decât apa mării! Așadar, cei ce intră în apă vor pluti, pentru că de scăldat nu prea poate fi vorba, din cauza cantității mari de sare ce te ține la suprafață. Alții vin aici ca să facă tratamente medicale cu sare sau nămol sau pur și simplu să se plimbe pe crusta albă de sare din bazinele cu nivel redus de apă. Noi am întâlnit chiar o cântăreață locală ce filma un videoclip chiar pe marginea unuia din bazinele salinei. 🙂

Din oraș până sus, la salină, stâlpi din lemn ai fostei telecabine, construită în scopul transportului sării sunt încă în picioare, la fel ca și tunelul săpat la intrare în pereții vulcanului, pentru a ajunge mai rapid la bazinele cu sare. Dar sunt și mici trasee ce urcă pe panta pereților vulcanului, pentru o vedere de ansamblu asupra acestui peisaj spectaculos într-un amestec de nuanțe albe și roz. Iar dacă, pentru a ajunge pe marginea vulcanului este nevoie să urci, venind dinspre oraș, interiorul craterului său – acolo unde sunt amplasate și bazinele sărate – este cunoscut drept punctul cu cea mai mică altitudine nu doar de pe insulă, ci de pe tot arhipelagul Cabo Verde.

Și încă ceva: datorită importanței sale istorice, Salina Pedro da Lume se află de asemenea pe lista de nominalizări în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Coborând de la salină spre portul din orășel, o familie de ghizi localnici, tatăl și fiul, ne-a oprit să ne propună o vizită la zona din ocean unde poți vedea pui de rechin înotând chiar lângă picioarele tale.

SHARK BAY, așa cum e cunoscută, e o plajă în partea de est a insulei, unde câțiva localnici pun la dispoziția turiștilor papuci de apă și soluție cu ceva bun pentru puii de rechini (dar cu miros groaznic pentru noi :))), intră cu tine în valuri și îi aduc aproape, turnându-le din sticla respectivă, astfel încât rechinașii ajung să înoate pe lângă picioarele tale nestingheriți.

Chiar dacă în poze pare că apa e mică și rechinii vin aproape de mal, în realitate am intrat destul de mult în valuri ca să ajungem până în zona unde se apropie ei și să îi putem vedea.

E o experiență interesantă, iar dacă mergi de-a lungul coastei, coborând din Pedra de Lume către sud, poți ajunge singur în acest loc, ba chiar întâlnești pe drum și o epavă rămasă blocată undeva aproape de mal, iar imediat după aceea ajungi la chioșcurile cu papuci de apă, gata pregătite pentru întâlnirea cu rechinii.

Ceva și mai la sud de zona cu rechini, o altă plajă e renumită ca zonă de nidație pentru broscuțele țestoase de apă. TORTUGA BEACH, după cum îi spune și numele, servește ca loc de depunere a ouălor și trebuie protejată exact din acest motiv. Cum noi nu am mai ajuns până acolo, ghidul nostru ne-a arătat la întoarcere în portul din Pedra de Lume câteva broscuțe ce înotau printre bărcuțe colorate – vreo trei ar trăi aici, în comuniune cu pescarii ce curăță peștele lângă apă și le dau și lor de mâncare.

Tot pe partea estică, dar mult mai în sudul coastei, aproape de Santa Maria, KITE BEACH e una din plajele perfecte pentru cei pasionați de surf. Noi încă nu am avut curajul să încercăm acest sport, dar tot ne-am bucurat de plaja întinsă cu nisip fin, de valurile mari și înspumate (unii aruncându-se în ele, alții fotografiindu-le de pe margine) și de parașutele colorate ce însoțeau lecțiile pe care surferi începători le primeau pe plajă, sub ochii noștri.

De aici de la plajă, sunt două direcții de explorat pe coastă.

Prima, ceva mai la nord, duce către SERRA NEGRA – un munte cu aspect de deal, chiar pe coasta insulei. Drumurile pe aici sunt ca și inexistente (multe din drumurile de pe insulă sunt neasfaltate, majoritatea făcute din pământ, dar aici chiar ne-a fost cel mai dificil să ajungem și dacă nu am fi avut o mașină 4×4 probabil nu am fi reușit).

Cu ceva efort am urcat până în vârful colinei de lângă Serra Negra (aici se poate ajunge cu mașina). Pe Serra Negra nu se poate urca, însă, decât pe jos, pe o serie de trepte ce duc către punctul de start al singurei tiroliene de pe insulă – ZIPLINE CABO VERDE.

Curajoșii ce pleacă din vârf pe acest traseu, alunecând pe frânghie, aterizează chiar lângă ocean, la PONTA DA FRAGATA, pe o plajă cu bucăți de roci vulcanice, negre ca tăciunele, ce creează un contrast spectaculos.

Tot în aceată zonă vin și broscuțele țestoase să depună ouă, așa că pe plajă este delimitată o potecă pe unde se pot plimba turiștii, în rest natura trebuie păsatrată cât mai neatinsă posibil. E, poate, cea mai scenică zonă din Sal, frumoasă prin naturalețea sa păstrată intactă, așa că noi am admirat și ne-am retras sfioși, continuându-ne drumul.

Am revenit de fapt către Kite Beach și am coborât mai la sud, spre Santa Maria, acolo unde sunt amenajate alte ZONE DE EXTRAGERE A SĂRII, una din principalele resurse ale insulei (de unde și numele). E ușor de ajuns aici, căci sunt indicatoare rutiere ce duc până la bazine. Și dacă salina de la Pedra de Lume are acum mai mult scop turistic, aici sarea continuă să fie extrasă pentru consum și export. Bazinele de aici nu mai sunt la fel de spectaculoase prin amplasare, căci nu mai e niciun crater de vulcan ce le adăpostește, în schimb sunt mult mai numeroase, grămăjoare de sare sunt adunate în mici piramide și pot fi văzute bazine aflate în etape diverse ale procesului de extracție.

Am făcut un tur cu mașina printre bazine, iar apoi am coborât și mai la sud, acolo unde se află stațiunea Santa Maria.

În sudul insulei Sal

Dincolo de zona de locuințe, ajungem prima dată la plaja din Santa Maria, lângă PONTONUL DE PESCARI din fața restuarantului LobStar. Aici sunt adunate grămezi de bărci pe nisipul auriu – unele proaspăt pictate în culori vesele, altele în stare precară, uitate acolo de vreme. Chiar și așa, sunt foarte fotogenice, la fel ca și pontonul de lângă bărcuțe, ce se întinde peste apă. Ne-am plimbat și noi pe aici, am făcut poze, am urmărit peștișorii înotând la picioarele pontonului și, dacă ești norocos, poți prinde aici un spectacol al pescarilor ce fac paradă cu capturile lor, probabil pentru a impresiona turiștii, zilnic în jurul amiezii.

Noi am mers, însă, și mai la sud, chiar la capătul plajei, acolo unde se află așa numitul CIMITIR DE SCOICI. Nu am reușit să aflăm prea multe despre cum au ajuns aici aceste grămezi de scoici alb-rozii, dar locul e impresionant și foarte instagramabil. Poate valurile oceanului le adună aici, poate localnicii le adună, le extrag conținutul și le aruncă aici cochiliile (căci nicio scoică de aici nu este întreagă, majoritatea sunt coji în formă de trandafir rozaliu). Capturăm însă în sertarele minții această clipă pe malul oceanului, lângă covorul de scoici, cu sunetul valurilor ce le mângâie cochiliile rozii și parașutele surferilor ce se ridică undeva în zare – un moment perfect, cu miros de mare și de scoici.

Ceva mai la nord, o altă plajă mare, liberă și frumoasă – PLAJA PONTA PRETA – ne-a așteptat să ne întindem la soare leneși, să ne bucurăm de valurile ei turcoaz și de cele două restaurante mici amplasate direct pe nisip. Pentru că nu e chiar lângă oraș, sunt microbuze ce fac curse regulate până aici, dar liniștea și lipsa de aglomerație (noi am prins de multe ori plaja doar pentru noi) merită drumul.

Tot aici găsești și mici dune de nisip, cu atenționări speciale marcate în apropierea lor, pentru a nu fi atinse, atât datorită importanței lor în protecția insulei de fenomene meteo extreme (de exemplu tzunami), cât și pentru păstrarea intactă a specificului natural al insulei.

În nordul insulei Sal

Nu sunt prea multe de văzut în partea de nord a insulei.

Imediat ce treci de linia imaginară ce leagă orașele Palmeira – Espargos – Pedra de Lume, peisajul devine complet pustiu, nu mai e nicio localitate, nici urmă de om, nicio vietate, nici semnal la telefon. Intri într-o zonă deșertică, chiar dacă nu sunt dune de nisip, doar un sol arid pe care nu crește nimic.

Ba chiar pe alocuri poți avea impresia că vezi MIRAJE, așa cum se întâmplă în adevăratele deșerturi, iar la intrarea în această zonă un indicator din lemn menționează chiar acest lucru.

Iar dacă ajungi la extremitatea de nord a insulei, poți vedea farul ce semnalizează vapoarelor prezența coastei insulei: FARUL DA FIURA. În jurul lui, coasta e stâncoasă, valurile mari și puternice, natura e impresionantă, iar noi muți în fața ei.

Insula Sal ne-a cucerit definitiv.

Unde ne-am cazat în Cabo Verde

Așa cum spuneam, majoritatea resorturilor și a locațiilor de cazare sunt amplasate în Santa Maria, în partea de sud a insulei. Din ce am văzut, sunt căsuțe de vacanță și în Murdeira, iar atmosfera acolo e mai puțin efervescentă decât în sud, sau cel puțin așa am găsit-o noi, iar în capitala Espargos se găsesc, de asemenea, câteva hoteluri, dar fără ieșire la ocean, desigur.

Restaurante, supermarketuri, servicii pentru turiști găsești în special în centrul stațiunii Santa Maria, iar hotelurile sunt în general amplasate de-a lungul plajei.

>> Click aici pentru lista de cazări de pe insula Sal din Cabo Verde.

Resortul unde am stat noi se numește Agua Hotels Sal Vila Verde și e localizat înainte de intrarea în Santa Maria, mai exact lângă sensul giratoriu aflat la 3 minute distanță cu mașina, venind dinspre aeroport către oraș.

Am stat într-un apartament spațios din complex, cu living și dormitor, baie și bucătărie open-space proprii, cu vedere în ambele părți – atât către intrarea în resort, cât și către piscina din curtea interioară a complexului. Așadar, am avut și acces la piscină, prosoape pentru plajă schimbate zilnic pe baza cardului de acces, masa se putea servi contra cost la terasa de lângă piscină, atât dimineața la micul dejun cât și la prânz sau cină. Noi am luat doar micul dejun aici, în restul zilei fiind mai mult plecați decât la cazare.

Tot unitatea de cazare asigură transportul regulat cu microbuze proprii din fața complexului către centrul stațiunii Santa Maria sau către plaja Ponta Preta, conform unui program fix ce ni s-a comunicat la sosire.

Dimensiunea resortului este considerabilă, incluzând mai multe corpuri de apartamente, supermarket, bancă, restaurante, piscine și parcare gratuită. Nu toate păreau să fie în uz când am fost noi, poate și pentru că nu era perioada de full season, sau poate pandemia și-a spus și aici cuvântul.

Noi însă ne-am bucurat de facilitățile puse la dispoziție și ne-am simțit bine aici la Vila Verde.

>> De aici poți rezerva cazare la Agua Hotels Sal Vila Verde.

>> Vezi aici și alte recomandări de cazare pe insula Sal, de la Travelista.ro.

Unde am mâncat în Cabo Verde

Pentru că am fost cazați în Santa Maria, de cele mai multe ori ne-am oprit la restaurante din oraș ca să luăm masa. Dar când ora mesei ne-a prins pe drum, am încercat restaurante și din alte părți ale insulei. Așa că recomandăm cu drag locurile de mai jos unde noi am mâncat bine, tradițional și, în mare parte, specialități pe bază de pește.

> În Santa Maria am încercat cele mai multe opțiuni, atât culinare cât și de locație. Dintre ele, ne-a plăcut:

• George’s – pentru aspectul tradițional, tablourile superbe de pe terasă și friptura de ton care ni s-a părut aici cea mai gustoasă din toate pe care le-am gustat pe insulă. În general toate variantele cu pește din meniu erau delicioase și am rămas cu regretul că nu am apucat să gustăm o friptură de red snapper, un pește oceanic des întâlnit aici.

• Ocean Cafe – e un local amplasat chiar în centrul stațiunii, în Praça Central, cu specific american, dar și cu specialități locale, multe pe bază de pește și fructe de mare. Puțin fast food-ish, dar gustos, noi ne-am delectat cu un platou cu fructe de mare (TÁBUA DE FRITOS DE FRUTOS DO MAR) și cu un pahar de prosecco alături.

• Sal Beach Club – Pentru iubitorii de sport sunt, de asemenea, opțiuni pe insula Sal. Acest local amenajat special pentru microbiști transmite în direct evemimentele sportive ale momentului, pe ecranele de pe terasa sa. Lumea se adună aici cu halbe de bere în față, iar meniul adaugă tot felul de gustărele care să completeze atmosfera… sportivă. 🙂

• Palm beach – un restaurant minunat, amplasat chiar pe plajă, unde iei masa cu picioarele în nisip și cu mirosul valurilor în nări, dar în același timp într-un cadru diafan și romantic; servirea e și ea excelentă, iar personalul foarte profesionist. Un loc perfect pentru o cină la malul oceanului sau o pauză de prânz, după o sesiune de plajă.

• Farolim – din categoria restaurantelor elegante ale stațiunii, acest local ne-a cucerit în primul rând prin amplasare – terasa se întinde deasupra oceanului, valurile se sparg de stânca pe care e amplasat, iar sunetul lor e însoțit de muzica live cântată serile pe terasă. Apoi, servirea, specialitțile culinare și prezentarea, toate la superlativ, întregesc atmosfera extravagantă a locului de care ne-am bucurat și noi în ultima seară pe insula Sal.

> La Blue Eye am luat masa la restaurantul Buracona din complex, cu vedere spre ocean și piscina naturală de aici. O atmosferă veselă și energică am găsit aici, pizza cu fructe de mare și cocktailuri făcute de barmani pe ritmuri de muzică latino.

> În Pedra de Lume am luat masa la Área Docas, un restaurant cu istorie, dat fiind că aici s-a format și prima așezare de pe insulă. Noi ne-am bucurat aici de o salată delicioasă cu caracatiță și o specialitate locală cu pește.

> Prânzul ne-a prins și la Kite Beach și am luat masa acolo pe plajă, la Mitu & Djo Kite School – școala de surf de pe plajă ce are amenajat alături și un mic restaurant, cu mese pe nisip. Sub zborul umbrelelor de surf colorate, am savurat aici pui și clătite cu ciocolată, de parcă nu am fi fost la plajă, chiar lângă ocean.

> Într-un loc asemănător am luat masa și pe plaja Ponta Preta, la Bi Beach Bar și tot de aici am închiriat și șezlonguri, ulterior, pe plajă. Am găsit aici varietăți diverse, de la carne la pește și chiar meniuri vegetariene, un meniu complet pentru lenevit la plajă.

Iar acestea sunt doar câteva din experiențele culinare pe care le poți încerca pe insula Sal, dar varietatea este mult mai mare.

>> Poți citi aici și despre alte recomandări și experiențe de călătorie cu copiii pe insula Sal din Cabo Verde, povestite de Travelista.ro.

Detalii organizatorice pentru un sejur pe insula Sal

Ca să ajungi în Cabo Verde, există două opțiuni: îți poți organiza călătoria pe cont propriu, cu mențiunea că nu există zboruri directe din România către arhipelag, sau poți opta pentru un tur cu servicii incluse.

• În general, noi mergem pe prima variantă în călătoriile noastre, dar de această dată oferta de la TUI Netherlands ne-a convins să alegem un pachet cu zbor și cazare incluse.
  • Zborul a fost operat de Tui Travel din Amsterdam (până acolo am optat pentru un zbor Wizz Air din București), cu escală în Gambia la dus (aproximativ 6h30 până la escală, o oră pauză și încă 1h30 din Africa până pe insula Sal) și direct Sal – Amsterdam la întors (când durata zborului a fost de doar 6h30).
  • Cazarea a fost asigurată la resortul de care aminteam mai sus, Agua Hotels Sal Vila Verde, dar în pachetele Tui intră mai multe opțiuni de cazare, în funcție de preferințe și buget.
  • Taxa de intrare pe insula Sal a fost inclusă tot în pachet și are o valoare de 31 euro / persoană. Pentru un sejur pe cont propriu, această taxă se achită fie înainte, fie chiar la sosire.

• Referitor la condițiile de intrare legate de pandemie, Cabo Verde solicită să ai schema de vaccinare efectuată (nu contează perioada când a fost făcut vaccinul, nu există o limită de valabilitate) sau un test PCR sau antigen, cu rezultat negativ. Condițiile actualizate de intrare în țară se găsesc pe pagina aferentă de pe site-ul Ministerului nostru de Externe.

• Perioada călătoriei noastre a fost la mijlocul lunii iunie. Ne-am bucurat de temperaturi între 22 și 27 °C, perfecte și pentru plimbări și pentru plajă. Nu am avut parte de ploi sau altfel de fenomene meteorologice deranjante, dar, pentru că este considerat a fi „shoulder season”, pe insulă nu mai sunt turiști în număr mare, așa că noi ne-am bucurat și de plaje și de obiective turistice libere, unele doar pentru noi.

• În ceea ce privește aspectele financiare, paritatea dintre moneda locală (Escudo capoverdian / CVE) și Euro este: 1 Euro = 110 CVE. În comparație cu leul românesc, 1 RON = 22,5 CVE. Noi am folosit cardul acolo unde a fost posibil (în suficient de multe locuri, dar nu chiar peste tot), iar de rezervă am avut la noi valută pe care am schimbat-o la una din băncile locale – Banca Interafricană – contra unui comision de 6 Euro pe schimb. Comisioanele sunt variabile de la o bancă la alta, acesta a fost cel mai mic găsit de noi dintre cele verificat în Espargos.

• Internetul local funcționează în cadrul resorturilor și la majoritatea restaurantelor, dar, pentru a fi mai bine acoperiți, noi am cumpărat o cartelă SIM locală cu 7 GB de internet incluși, de la operatorul telefonic CV Movel, chiar din interiorul aeroportului. Prețul unei astfel de cartele a fost de 11 Euro.

• Pentru deplasări între obiectivele de pe insula Sal, am preferat să închiriem mașină de la unul din furnizorii locali, Mendes & Mendes Rent-a-Car.
  • Am optat pentru un Suzuki Jimmny, dotat cu tracțiune 4 x 4, chiar dacă nu am apelat de prea multe ori la ea. Prețul de închiriere pentru acest model era de 50 Euro / zi, iar noi am preferat să o închiriem pentru jumătate de sejur, iar perioada rămasă să o petrecem exclusiv la plajă.
  • E adevărat, însă, că puține străzi sunt asfaltate pe insula Sal, iar dacă vrei să te pierzi mai mult în profunzimea ei, ai nevoie de o mașină care să fac față drumurilor de pământ, uneori presărate chiar cu pietre vulcanice.
  • Prețul combustibilului pe insula Sal este asemănător cu cel de la noi, poate puțin mai mic; pentru benzină spre exemplu plăteam atunci 154 CVE/litru, ceea ce înseamnă aproximativ 6,82 RON.  

Aceasta este povestea sejurului nostru de o săptămână pe insula Sal din Cabo Verde. Primul sejur doar în doi, de când au apărut copiii, într-o destinație ideală pentru cupluri, dar perfectă și pentru copii. Ne-am promis, așadar, că vom reveni alături de ei, dacă nu în Sal, cel puțin pe o altă insulă din arhipelag, căci fiecare e diferită și specială în felul ei.

Până atunci, să avem călătorii cu descoperiri interesante, oriunde ne poartă pașii!

Dacă și voi iubiți insulele, vă mai puteți inspira din explorările noastre:

>> pe insula Saona din Republica Dominicană;

>> în arhipelagul Galapagos din Ecuador;

>> pe insula Baru din Columbia;

>> în Sri Lanka;

>> în Cipru;

>> în Malta.