Urmărim și noi, ca toată lumea, de ceva vreme știrile. Din lumea medicală, din cea economică și din cea turistică, locale sau internaționale, statistici și previziuni, ne atrag atenția țări ce își deschid încet-încet granița pentru vizitatori și altele care se (și ne) pregătesc pentru deschidere. Dintre ele, Serbia a fost printre primele care a anunțat că este deschisă turiștilor fără impunerea carantinei sau autoizolării, indiferent din ce țară vin, și fără a cere teste sau certificate suplimentare. Iar de când am aflat, ni s-a aprins un beculeț: e aproape de noi, ba suntem chiar vecini, nu mai vizitasem Serbia până acum și unul din planurile noastre chiar de anul trecut era să ajungem prin țările balcanice. Așa că uite cum s-a ivit momentul acum să facem un tur cu mașina prin vecini, post-izolare Covid-19 🙂
Zis și făcut! După ce ne-am decis, am început munca de documentare: ce e de văzut, cum se poate ajunge, care e traseul, unde stăm, ce mâncăm. Cam ca într-o excursie normală. Dar, pe lângă asta, am urmărit și statisticile Serbiei în clasamentul COVID-19 (de ceva vreme numărul de îmbolnăviri zilnice la ei este de sub 100 de cazuri), ne-am informat care sunt măsurile de prevenție în vigoare la nivel național (era important să știm de exemplu dacă vom avea unde mânca; la ei, ca și la noi, terasele sunt deschise, dar restaurantele nu) și am căutat locuri de cazare unde să fim doar noi, să nu ne intersectăm cu alți turiști și să fi fost implementat măsuri suplimentare de igienă.
Când planul a fost gata, ne-am ales perioada călătoriei (sperăm noi că după 15 iunie să se elimine și izolarea obligatorie la revenirea în România), ne-am făcut bagajele și am pornit la drum.
Ce am pus în bagaje în plus față de plecările dinainte de pandemie?
- un set de 50 de măști chirurgicale de unică folosință;
- câteva măști refolosibile din bumbac, cu trei straturi;
- soluție dezinfectantă cu pulverizator pentru suprafețe, pe care o vom folosi la unitățile de cazare;
- spray antibacterian și alcool sanitar, pentru dezinfectat mâinile pe drum;
- șervețele umede antibacteriene, pentru drum și plimbări;
- detergent pentru haine (acolo unde vom avea mașină de spălat).
Drumul a fost destul de lung și cu mai multe opriri. Ne ieșisem puțin din mână de când nu mai fusesem cu mașina la un drum lung. Am apreciat însă măsurile de prevenție luate în unele locații pe unde am oprit (în special benzinării) și ne-am simțit mai în siguranță să apelăm la același lanț de fiecare dată.
În total, am făcut cam șase ore până în Drobeta Turnu Severin, la Vama Porțile de Fier I. Pe aici urma să trecem granița din România și să ne începem aventura. Spre surprinderea noastră, vama de la granița aceasta era liberă, fără cozi și fără timpi de așteptare. Am trecut rapid, nu înainte ca o doamnă amabilă de la ghișeu să se asigure că știm măsura în vigoare momentan ce presupune autoizolarea obligatorie la întoarcerea în țară care, poate, după 15 iunie ar putea fi eliminată.
Am traversat apoi granița – Dunărea direct pe baraj (frumoasă priveliște de jur împrejur) – și am ajuns la vama Serbiei. Aici polițiștii vorbeau limba română, așa că ne-a fost ușor să ne înțelegem. Procesul a decurs fără probleme și aici, rapid și fără timpi morți. Din nou eram singuri în vamă, așa că în scurt timp eram pe străzile sârbești, îndreptându-ne spre prima noastră cazare ce ne aștepta la o oră și jumătate de mers – drum ce curgea lin de-a lungul Dunării, cu vedere spre malul românesc pe care îl lăsasem în dreapta noastră. Cât despre calitatea drumului, am fost încântați să-l găsim în bună stare (contrar părerilor pe care le mai găsisem pe internet), reparat pe alocuri, dar fără gropi, fără denivelări sau în stare precară. Iar Albert cu siguranță a fost cel mai încântat de numeroasele tuneluri prin care am trecut!
La fel de plăcut surprinși am fost și de micile așezări de pe malul Dunării prin care am trecut: cu parcuri îngrijite, frumos amenajate, faleze largi pentru plimbări de-a lungul apei, majoritatea din ele realizate prin atragerea de fonduri europene.
Si acum iată-ne în Golubac, un orășel de pe malul Dunării, fostă fortăreață care păstrează intactă o veche cetate turcească pe care ne-am propus să o vizitam. Am avut timp și de o plimbare scurtă aseară, dar cam ploua așa că ne-am retras rapid la căldură.
Cam atât de aici momentan. Vă ținem la curent cum se va desfășura pe mai departe traseul nostru turistic în vreme de pandemie. Sperăm la o vacanță fără surprize neplăcute și cât mai surprinzătoare din punct de vedere al descoperirilor pe care le vom face. Iar dacă între timp mai anunță și alte țări din împrejurimi că suntem eligibili să le vizităm, cu atât mai bine!
