Traseu de trei zile pentru copii în Bucovina

Ce am făcut în cele trei zile petrecute cu copii în Bucovina ?

Ne-am relaxat, ne-am plimbat și am vizitat. Ce anume vă spun acum.

Ziua 1. Arbore – Gura Humorului  – Vama

În prima zi am fost la Mănăstirea Arbore, construită în urmă cu cinci secole de către boierul cu același nume. Un locaș mic de cult, care cândva a fost pictat la exterior asemenea celorlalte mănăstiri din Bucovina ce aduc faima regiunii și care, la fel ca și ele, face parte din patrimoniul mondial UNESCO. În timp culorile s-au mai șters, fațada a căzut, dar dincolo de ziduri încă se mai simte freamătul istoriei din timpul lui Ștefan. Contra unei taxe de 5 lei pentru adulți, poți vizita și interiorul bisericii, unde se află și mormântul ctitorului Luca Arbore, poți admira pictura interioară – mai bine întreținută decât la exterior, dar afectată și aici de trecerea timpului – și poți urca în turnul clopotniței de unde poți vedea întreg satul și colinele din împrejurimi.

Din Arbore ne-am întors în Gura Humorului ca să ajungem la Mănăstirea Voroneț. Dacă aveți timp, pe drum merită să vă opriți și la Cacica, cunoscută datorită minei de sare și Bisericii Romano-Catolice din localitate. Noi nu ne-am mai oprit de această dată, dar salina chiar merită o vizită dacă aveți ocazia.

Pașii ne-au îndreptat spre Mănăstirea Voroneț cunoscută deja în diverse colțuri ale lumii, unde am întâlnit nenumărați turiști străini, atrași de unicitatea locului. Dacă ați ajuns deja acolo, sigur ați simțit cum, intrând pe poarta mănăstirii, ai impresia că vizitezi un colț de rai. Miresmele și culorile sutelor de flori ce înconjoară aleile, chiliile măicuțelor din care se revarsă ghivece înflorate, merii încărcați de fructe, iar în mijlocul lor biserica – admirată de turiști pentru faimosul albastru de Voroneț ce îi domină pictura – poartă acum supra-numele de „Capelă Sixtină a Estului”, ctitorită fiind de Ștefan cel Mare. Legende, povești de-ale locului și simbolistici ale picturii sunt prezentate de măicuțe-ghizi grupurilor organizate de vizitatori, după achitarea aceleiași taxe de intrare, în valoare de 5 lei.

Ultima oprire a zilei urma să fie la Muzeul Oului din Vama, dar programul se încheia la ora 18 și somnul meu de amiază plus masa de prânz nu ne-au mai permis să ajungem acolo. Ne-am propus, însă, să ne întoarcem, așa că ne-ar fi de folos recomandări și impresii din partea voastră, dacă l-ați vizitat.

Ziua 2. Palma – Sucevița – Modovița

A doua zi, programul se anunța destul de încărcat.

Ne-am pornit de dimineață către Sucevița, trecând Obcina Mare pe la așa-zisul „Pas Palma”. Trecătoarea este cunoscută sub acest nume datorită monumentului sub forma unei palme întinse spre cer ce se ridică în vârful muntelui. Asta în amintirea constructorilor drumului care, lucrând din direcții diferite, s-au întâlnit în acel loc și au bătut palma, atunci când drumul a fost finalizat. Spre deosebire de amintirile mamei din copilărie, acum și acest loc a căzut pradă micilor comercianți, fumului de grătare și tarabelor, dar priveliștea către munte încă merită un mic popas pe culme. În plus, anul acesta a fost deschisă aici cea mai lungă tiroliană din România, cu lungimea de 1,1 km, unde poți atinge viteza de 100 km/h în „zbor”. Cu siguranță un obiectiv care va atrage din ce în ce mai mult turiști și unde sper că vom reveni și noi, după ce eu voi împlini șapte ani (vârsta minimă care îți permite să experimentezi atracția).

De la Palma, într-un sfert de oră am ajuns la Mănăstirea Sucevița, un alt locaș de cult înscris în Patrimonul UNESCO, alături de cele pe care le vizitasem în ziua anterioară. Pe lângă aceeași grijă deosebită pentru aspectul curții interioare, ce ne-a atras aici a fost starea de conservare a frescelor, mult superioară celei de la Arbore și chiar de la Voroneț. Picturile par mai vii, mai proaspete, mai bine păstrate și poate e și normal, având în vedere că e cu aproape 100 de ani mai recentă. Noi am ajuns aici în timpul slujbei de duminică dimineață, când biserica era înțesată de oameni, așa că ne-a fost cam greu să îi admirăm interiorul mai în detaliu. Cert e că, la fel ca și celelalte mănăstiri din nordul Moldovei, Sucevița este o operă de artă ce merită vizitată măcar o dată în viață.

Ca să ajungem la Mănăstirea Moldovița a trebuit să ne întoarcem tot pe la Palma și să ne oprim în Vatra Moldoviței. Acolo se găsește locașul de cult construit de Petru Rareș, după ce biserica ridicată inițial de Alexandru cel Bun la aproximativ 500 metri distanță s-a dărâmat în urma alunecărilor de teren. Istoria ei, pe scurt, poate fi citită în muzeul mănăstirii din incinta corpului de chilii, unde sunt păstrate și vechi obiecte religioase, printre care și replica tronului lui Petru Rareș și trofeul „Mărul de Aur” cu care mănăstirea a fost premiată în 1975.

Finalul zilei avea să aducă cireașa de pe tort pentru  mine, căci plănuisem o plimbare cu Mocănița Huțulca din Moldovița, una din atracțiile de succes pentru copii în Bucovina. Vechi tren folosit pentru transportul lemnului începînd cu anii 1900, e folosit acum cu scop turistic, plimbând vagoane cu turiști prin satele de munte, trase de locomotiva cu aburi. Traseul nu este neapărat unul spectaculos, dar pentru copii este cu adevărat o încântare. Vă dau cuvântul că eu săream în sus de fericire că merg cu „trenulețul Thomas” și nu m-am desprins de fereastră timp de 50 minute cât a durat drumul până la destinație. Odată ajunși, am poposit jumătate de oră pe malul unui râu, unde sunt amplasate nelipsitele bănci de lemn și tarabele cu gustări mai mult sau mai puțin tradiționale. Pe drumul de întoarcere, tot extazul meu s-a transformat în oboseală, iar legănatul trenului m-a adormit buștean.

Distracția cu trenul i-a costat pe ai mei părinți câte 30 lei de persoană pentru traseul dus-întors (căci oricum nu poți cumpăra bilet pentru un singur segment), iar pentru mine plimbarea a fost gratis. De altfel, copiii care nu ocupă loc suplimentar în tren nu au nevoie de bilet chiar dacă depășesc vârsta de 6 ani. Pe timpul verii, și în special în weekend-urile lunii august, trenul circulă de trei ori pe zi, iar programul exact poate fi consultat pe acest site.

Ziua 3. Vatra Dornei

În cea de-a treia zi cu copii în Bucovina, ne plănuisem să facem o plimbare până la Vatra Dornei, care se găsea la aproximativ o oră distanță de cazarea noastră. Cum, însă, mai fusesem pe acolo și verile trecute, când ne-am plimbat cu telescaunul din Vatra Dornei, de data asta am ales să rămânem la cazare și să profităm de activitățile pe care ni le punea la dispoziție complexul nostru.

Totuși, dacă voi n-ați ajuns până acum, e musai să faceți un drum și până la Vatra Dornei, căci orășelul dintre munți sigur o să vă placă.

Aaa, și neapărat să căutați în drumul vostru restaurante ce servesc bucate tradiționale bucovinene… o să vă lingeți pe degete, vă promit! Dacă vreți sugestii, noi vă lăsăm două recomandări, testate de noi: Best Western Bucovina din Gura Humorului și Popas Turistic Bucovina în Sucevița.

Iar dacă aveți alte idei despre ce e de făcut cu copii în Bucovina, vă așteptăm cu comentarii să îmbogățim articolul 🙂