Am „inserat” în mijlocul sejurului de vară din Coreea de Sud și o escapadă în Taiwan, țara insulară ruptă de patria-mamă chineză, care ne-a cucerit în cele câteva zile pe care le-am petrecut aici.
Am început plimbările noastre cu capitala Taipei, iar apoi am coborât spre sudul insulei, unde aveam în plan mai multe plimbări prin mai multe locuri și orașe taiwaneze, dar planurile ne-au fost ușor blocate de un taifun ce a blocat toată insula, pe care l-am prins chiar acolo și ne-a ținut blocați în hotel pentru câteva zile.
Chiar și așa, am reușit să ajungem și în alte locuri în afară de capitală, unele din ele de-a dreptul fabuloase.
Așadar, să începem povestirea…
Taipei – capitala Taiwanului – punctul nostru de plecare în descoperirea insulei
Cum spuneam, plimbările noastre din Taiwan au început în Taipei, unde am aterizat după zborul din Coreea de Sud. Ne-am dorit mult să vedem această parte de lume, iar Taipei ne-a confirmat că merită.
Taipei istoric și cultural
Ne-am început plimbările din partea centrală a orașului, acolo unde sunt adunate cele mai interesante obiective istorice și culturale ale acestei națiuni.
E deja știut că Taiwan nu are o istorie deloc ușoară, ba nici situația recentă a sa nu este cea mai liniștită.
Așa că nu e de mirare că în mijlocul orașului au un adevărat palat cu rol de mausoleu, dedicat primului președinte al Taiwanului. 𝐂𝐡𝐢𝐚𝐧𝐠 𝐊𝐚𝐢-𝐒𝐡𝐞𝐤 𝐌𝐞𝐦𝐨𝐫𝐢𝐚𝐥 𝐇𝐚𝐥𝐥 amintește de momentul-cheie de după războiul civil din China, când comunismul a preluat puterea în China continentală, iar Chiang Kai-Shek s-a retras pe insulă, de unde a continuat să conducă ceea ce ei consideră că e în continuare China de altădată.
În onoarea sa, o uriașă statuie se păstrează la interiorul mausoleului cu acoperiș albastru, păzit de garda ce se schimbă la fiecare oră, iar în jurul mausoleului se întinde o grădină imensă, perfect îngrijită, mărginită de coridoare cu coloane albe și două pavilioane superb pictate, la interiorul cărora se află cafenele-librării, restaurante, ba chiar și un teatru.
Ne-am continuat plimbarea prin partea centrală a capitalei Taiwanului și e foarte interesant cum au fost transformate unele străduțe cu însemnătate istorică în mici muzee în aer liber. În jurul 𝐳𝐢𝐝𝐮𝐫𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐟𝐨𝐬𝐭𝐞𝐢 î𝐧𝐜𝐡𝐢𝐬𝐨𝐫𝐢 din vremea ocupației japoneze de exemplu. Sau de-a lungul 𝐬𝐭𝐫ă𝐳𝐢𝐢 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐜𝐞 𝐁𝐨-𝐏𝐢-𝐋𝐢𝐚𝐨, ce a fost restaurată pentru a păstra aspectul autentic de odinioară, când era una din arterele importante ale orașului.
Am ajuns astfel la 𝐓𝐞𝐦𝐩𝐥𝐮𝐥 𝐌𝐚𝐧𝐤𝐚 𝐋𝐨𝐧𝐠𝐬𝐡𝐚𝐧, unul din locașurile culturale incluse în “𝘛𝘰𝘱 100 𝘥𝘦 𝘴𝘤𝘦𝘯𝘦 𝘳𝘦𝘭𝘪𝘨𝘪𝘰𝘢𝘴𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘛𝘢𝘪𝘸𝘢𝘯”. Este vorba despre o suită de locuri și activități religioase emblematice ale țării, care au fost alese prin vot public în anul 2013. Aceste situri ilustrează istoria primilor coloniști taiwanezi, alături de diversitatea și peisajul religios al insulei.
Templul Manka Longshan, care a fost inclus în acest top, a fost primul templu din Taiwan construit cu turnuri de clopot, tobe din palanchin (un fel de mătase naturală) și stâlpi de dragon de bronz, iar acum e un exemplu viu despre felul cum sunt integrate credințele budiste, taoiste și confucianiste în religia populară taiwaneză.
Plimbarea prin curtea interioară a templului e revelatorie în acest sens, pornind de lângă cascada artificial creată, dar atât de perfect construită, la bază căreia înoată pești koi și broscuțe țestoase. Trecând pe lângă porțile templului, unde localnicii aduc ofrande – flori de orhidee și fructe exotice așezate armonios pe o masă. Nelipsitul suport cu nisip pentru aprins bețișoarele parfumate. Decoruri cu dragoni, coloane dantelate, statuete, pagode și acoperișuri pictate în culori vii. Un loc unde poți urmări nestingherit tradițiile pe care localnicii le practică și le respectă.
Revenind la istorie, am ajuns apoi în 𝐍𝐚𝐧𝐣𝐢𝐧𝐠 𝐙𝐡𝐨𝐧𝐠𝐬𝐡𝐚𝐧 𝐏𝐚𝐫𝐤, unul din parcurile centrale ale Taipeiului, cu lacuri și poduri în zig-zag ce trec peste ele, cu alei umbroase și vegetație tropicală, mărginit de zgârie-nori. În centrul său se ridică însă un alt “palat” cu rol de mausoleu: unul dedicat lui Sun Yat-Sen, considerat de taiwanezi drept “Tatăl Chinei moderne”, în timp ce chinezii îl văd ca unul din precursorii revoluției din China.
Atracția parcului este lacul ca o oglindă din fața mausoleului, în care acesta se răsfrânge perfect, creând o imagine dublă a mausoleului cu acoperișul său cu margini întoarse.
În apropierea parcului, ne-am încheiat una din zilele petrecute aici urcând în clădirea-simbol a orașului: 𝟏𝟎𝟏 𝐓𝐚𝐢𝐩𝐞𝐢 𝐓𝐨𝐰𝐞𝐫. Acesta nu e doar un mall exclusivist, nu e doar o clădire cu 100 de etaje, ci e simbolul Taipeiului și al întregului Taiwan în lume. E cel care, în 2004 atunci când s-a construit, a fost declarat cel mai înalt turn din lume, până când a fost detronat în 2010 de Burj Khalifa. E locul de unde se transmit în întreaga lume impresionantele focuri de artificii ce luminează tot turnul, la trecerea dintre ani. E motivul de mândrie al taiwanezilor, punctul de reper al locuitorilor din Taiwan și turnul care se vede din orice punct al orașului.
Iar un apus de soare văzut din vârful lui, de la etajul 100… ei bine, nu e alt moment ce ar fi putea încununa mai frumos o zi de plimbări prin Taipei.
Taipei și natura
Are Taipei multe și întinse locuri înverzite și în general e un oraș foarte verde.
Dar ne-a uimit să găsim chiar aproape de cazare un parc dendrologic ca o adevărată deltă, în centrul orașului – un munte pe care poți face chiar drumeții pe trasee stâncoase, la una din gurile de metrou – un alt fel de parc, cu izvoare și ape termale, iar tot pe linia de metrou – o grădină zoologică și o telecabină ce trece peste adevărați munți împăduriți.
Și astea sunt doar câteva din locurile verzi pe unde am avut ocazia să ne plimbăm în perioada noastră de ședere aici.
Primul impact l-a avut 𝐄𝐥𝐞𝐩𝐡𝐚𝐧𝐭 𝐌𝐨𝐮𝐧𝐭𝐚𝐢𝐧 (sau 𝐗𝐢𝐚𝐧𝐠𝐬𝐡𝐚𝐧, pe limba localnicilor) – un mic munte împădurit din mijlocul orașului pe care poți parcurge un traseu ce urcă sute de trepte, pe o distanță de aproximativ 1,5 km, până la punctele de belvedere amenajate în vârf.
Urcușul nu e nici greu nu e nici ușor, umezeala din timpul sezonului ploios îl face mai greu de parcurs, dar nu imposibil, dovadă fiind faptul că Albert l-a urcat și coborât de două ori chiar, dat fiind că am urcat pe rând, cât timp Ayola dormea.
Panorama din vârf către cartierul de zgârie-nori din Taipei a fost premiul nostru – unul muncit și bine-meritat.
𝐃𝐚𝐚𝐧 𝐏𝐚𝐫𝐤, mult mai accesibil, chiar lângă cazarea noastră, a fost pentru noi o descoperire neașteptată. Ne gândeam că vom găsi un parc ca oricare altul, dar am descoperit un fel de deltă, o adevărată oază de liniște în mijloc de oraș, cu animale și păsări multe și felurite, vegetație luxuriantă și un lac în jurul căruia biologi și pasionați de ornitologie se înarmează cu răbdare și binocluri profesioniste ca să analizeze tot felul de păsări ce își au casa pe lac.
Dar de departe cea mai locală experiență de care am avut parte în Taipei a fost la 𝐁𝐞𝐢𝐭𝐨𝐮 𝐇𝐨𝐭 𝐒𝐩𝐫𝐢𝐧𝐠𝐬, băile termale amenajate chiar în oraș, aproape de stația de metrou Beitou. Cum ajungi aici, parcă schimbi dintr-o dată agitația orașului cu liniștea unui resort de munte prin care trece un râuleț cu ape termale, pe valea căruia sunt amenajate poduri și poteci. Tot aici sunt amenajate și băi termale cu acces public pentru doritori, unde de cele mai multe ori ajung doar localnicii. Ne-am strecurat și noi printre ei, ne-am supus regulilor de acces și de conduită și am petrecut o oră jumătate în apele calde termale, odată cu lăsarea serii.
Pentru popoarele asiatice, aceste proceduri sunt o rutină de altfel și e foarte interesant să le urmărești tabieturile (în timp ce și ei ne urmăreau curioși pe noi, fiind o prezență diferită în cercul lor bine-cunoscut).
O altă față a Taipeiului, altfel de experiențe, dar fiecare din ele ne-au întregit impresia despre acest oraș fascinant din acest colț îndepărtat de lume.
New Taipei
Nu doar prin Taipei ne-am plimbat, ci și prin 𝐍𝐞𝐰 𝐓𝐚𝐢𝐩𝐞𝐢, regiunea mai nou dezvoltată din nordul capitalei Taiwanului.
Ne-a plăcut foarte mult plimbarea cu telecabina 𝐌𝐚𝐨𝐤𝐨𝐧𝐠 𝐆𝐨𝐧𝐝𝐨𝐥𝐚 peste Monkey Mountain, un munte împădurit de la marginea Taipeiului, acolo unde e amplasată și grădina zoologică a orașului (care nu a făcut parte din programul nostru, însă, de această dată).
O plimbare de vreo 30 de minute peste o zonă foarte verde, de pare că nici nu mai ești în oraș.
Traseul are patru opriri pe parcurs, noi am coborât la cea de-a treia de unde am putut ajunge la 𝐙𝐡𝐢𝐧𝐚𝐧 𝐓𝐞𝐦𝐩𝐥𝐞, un templu taoist ca o pată de culoare, înălțat pe coama muntelui, cu o superbă vedere panoramică. Tare frumos e acest loc, foarte instagramabil de asemenea, cuprins de liniște și de natură. Merită neapărat să ajungeți aici, dacă pașii vă poartă prin Taipei, iar pozele pot mărturisi de ce.
A doua descoperire din zonă a fost 𝐅𝐨𝐫𝐭 𝐒𝐚𝐧 𝐃𝐨𝐦𝐢𝐧𝐠𝐨 – un fort de pe vremea când spaniolii stăpâneau aceste locuri, cucerit mai târziu de olandezi și redenumit Fort Antonio. Acum castelul construit din cărămizi roșii are rol de muzeu, conacul de lângă el păstrează interioarele din perioada când a servit drept reședință consulară britanică, iar ferestrele i se deschid către estuarul Fluviului Tamsui, o priveliște ce merită și ea admirată.
De altfel, după ce am coborât de pe colina unde se află fortul, ne-am pierdut pașii la apus de soare de-a lungul esplanadei ce se întinde pe lângă Tamsui (asta și ca să evităm străzile aglomerate din această zonă, care sunt pline de comercianți și de magazine deschise în stradă).
La periferiile Taipeiului
O singură zi, trei locuri captivante 
Înainte de a părăsi capitala Taiwanului, am ieșit puțin din aglomerația orașului, în împrejurimi.
Primul obiectiv de pe lista noastră a fost 𝐆𝐞𝐨𝐩𝐚𝐫𝐜𝐮𝐥 𝐘𝐞𝐡𝐥𝐢𝐮, o mică peninsulă la malul mării, unde acum milioane de ani au luat naștere niște formațiuni calcaroase cu forme diverse, ciudate și interesante, adevărate ciudățenii dintr-un fel de stâncă cu aspect de burete și care între timp au primit și nume proprii, în funcție de înfățișarea fiecăruia.
Traseul ne-a purtat pe la fiecare dintre ele, de la “prințesă” la “regină”, de la “inimă” la “bucățile de tofu”, de la “ciuperci” la “lumânări”.
Peisajul pare rupt de pe altă planetă – o întindere aridă pe care cresc din loc în loc aceste formațiuni bizare. Doar marea ce se sparge de stâncile gălbui și colinele înverzite din apropiere mai păstrează aspect pământean.
A fost o plimbare solicitantă, sub soarele dogoritor ce bate direct pe acest pământ pietrificat, dar atât de inedit.
Toropiți de căldura din aceste locuri sterpe, ne-am îndreptat spre Gara Ruifang de unde am luat trenul către Shifen. Aici urma să ne bucurăm de răcoarea 𝐜𝐚𝐬𝐜𝐚𝐝𝐞𝐢 𝐒𝐡𝐢𝐟𝐞𝐧, supranumită și “Niagara Taiwanului” pentru că are forma similară cu cea mai faimoasa cascadă de pe continentul american, chiar dacă proporțiile îi sunt mult mai reduse.
E o tradiție să ajungi aici cu trenul, pentru că, imediat ce cobori în gara din Shifen, chiar pe linia ferată a trenulului ce tocmai a trecut, mulțimi de oameni se pregătesc să lanseze în aer lampioane ca niște torțe colorate arzânde. Originea acestui obicei e mai veche, atunci când minerii care lucrau în minele din jur lansau astfel de lumini spre cer pentru a comunica celor dragi de acasă că sunt bine și în siguranță.
Acum lampioanele au devenit un obicei turistic, dar și un mod de a înălța spre cer dorințele și visele fiecăruia, odată cu felinarul colorat.
Fiecare culoare are câte o semnificație, iar tipurile de lampioane din care poți alege sunt fie colorate într-o singură culoare, fie cu patru fețe diferit colorate sau chiar cu opt culori, în funcție de “aria” din care dorințele tale fac parte. 
Obiceiul e atât de bine înrădăcinat, încât tot aici la Shifen se organizează de vreo 15 ani și un festival al lampioanelor, atât de spectaculos încât e inclus în topul carnavalelor “must-see” din întreaga lume.
Pornind de lângă linia de cale ferată, mai mergem vreo 20 minute prin sat, apoi prin pădure, pe poduri suspendate ce trec peste râul de munte – peisajul e cu adevărat superb, cu vegetație tropicală, exotică și mult verde – iar la finalul traseului ajungem la cascada pentru care am venit până aici.
E frumoasă, albă și înspumată, chiar dacă în sezonul uscat debitul îi e ceva mai scăzut.
Dar de pe pontoanele și platformele de observare îi poți admira frumusețea în orice moment al anului.
Pe drumul înapoi spre Taipei, am profitat de lăsarea serii ca să ne oprim la una din cele mai cunoscute piețe de noapte din Taiwan: 𝐉𝐢𝐮𝐟𝐞𝐧 𝐍𝐢𝐠𝐡𝐭 𝐌𝐚𝐫𝐤𝐞𝐭. Piața e amenajată pe străduțele pietruite ale sătucului de munte, ornate cu lampioane roșii luminate și ticsite de oameni la orice oră. Un zumzet permanent, arome și mirosuri autentice, streed food în cele mai diverse forme și feluri, suveniruri și ceainării cu terase de unde poți admira priveliștea peste valea ce se întinde la baza colinei pe care e cocoțat micuțul sat pitoresc.
Și chiar dacă numele sugerează că târgul e deschis mai ales noaptea, de fapt odată cu lăsarea serii magazinele își trag obloanele, iar de pe la orele 8-9 seara liniștea începe să se aștearnă peste străzile satului.
La fel cum se așază liniștea și peste ziua noastră la final, după atâtea descoperiri. 
***
Chiar dacă e cald afară, e umezeală și greu de suportat mai ales la orele amiezii, Taiwan a reușit să se facă plăcut, ba chiar să ne captiveze, iar toate facilitățile puse la dispoziție chiar au scopul de a face viața oamenilor mai ușoară.
>> Vezi unde ne-am cazat în Taipei: Lininn ZhongShan.
>> Vezi și alte opțiuni de cazare în Taipei aici.
Janfusun Fancyworld, parcul de distracții de la periferiile orașului Douliu
Chiar înainte să înceapă taifunul în Taiwan, am prins o ultimă zi caldă la un parc de distracții.
Bine, recunoaștem că nu a fost tocmai întâmplător, am cam programat noi ziua astfel, căci prognoza meteo nu ne mai dădea alte șanse în următoarele zile.
Tocmai ce plecasem din Tapei, ne cazasem în Chiayi și ne pregăteam să descoperim partea de sud-est a insulei. Dar, înainte de asta, am zis să ne dăm o pauză pentru distracție. 
Am ales parcul de distracții 𝐉𝐚𝐧𝐟𝐮𝐬𝐮𝐧 𝐅𝐚𝐧𝐜𝐲𝐰𝐨𝐫𝐥𝐝, aflat la periferiile orașului Douliu și la granița cu munții spectaculoși ai Taiwanului.
Pe lângă cadrul natural superb, ne-a plăcut aici că parcul îmbină clasicele roller costere cu o zonă de parc acvatic, așa că ne-am luat costumele de baie cu noi și jumătate de zi am petrecut-o în piscina cu valuri și pe toboganele cu apă. Cealaltă jumătate a fost dedicată trenulețelor de toate felurile, roller costerelor (și a fost o surpriză faptul că Ayola a devenit mult mai curajoasă față de ultima oară când am mers la un parc de distracții, așa că a încercat și atracții pentru vârsta ei, dar cu mai multă adrenalină) și uriașei roți panoramice de 88 metri înălțime din vârful căreia am putut admira împrejurimile până departe. 
Parcul poartă într-o oarecare măsură amprenta timpului, se vede că atracțiile nu sunt chiar cele mai noi, dar sunt verificate și sigure, variate și, cel mai mare avanaj a fost că am avut și aquapark și roller costere în același loc.
Ziua de distracții ne-a lăsat sleiți de puteri, dar bucuroși că am reușit ce ne-am propus, înainte ca iminentul taifun să închidă complet țara pentru două zile.
Coasta de est a insulei Taiwan
Printre zile cu taifun și zile senine, am reușit totuși să vizităm în estul Taiwanului mare parte din ce ne propusesem.
Ne-am stabilit baza la Chiayi și de acolo ne-am deplasat cu trenul într-o parte și alta, spre zonele de interes.
Am ajuns la 𝐆𝐚𝐨𝐦𝐞𝐢 𝐖𝐞𝐭𝐥𝐚𝐧𝐝𝐬, lângă Taichung, un pământ nou creat la malul mării, amestec de nisip și pământ reavăn, pe care cresc plante acvatice și trăiesc animăluțe marine de multe feluri. Arie protejată acum, aceasta s-a format pe urmele unei vechi plaje care s-a degradat odată cu construcția portului Taichung din apropiere.
Acum Gaomei a devenit destinație turistică, atractivă pentru varietatea vietăților marine pe care le poți observa cu ochiul liber, pentru multitudinea de păsări ce se opresc aici din zborul lor migratoriu, pentru pontoanele și pista de biciclete ce îmbie la plimbare și pentru apusurile superbe pe care le poți admira de pe ponton, oglindindu-se în apa mării.
Noi am ajuns aici în mijlocul zilei, când toată faleza părea complet pustie, de la așa-zisul “Bulevard al eolienelor” până la intrarea pe pontonul ce ajunge până la mare. În schimb, pe ponton atmosfera a devenit mai animată, multă lume se îndrepta spre apă, admira miile de raci de lângă ponton, căuta păsări felurite și își scălda picioarele în apa călduță a mării, în care se jucau sclipitor razele soarelui. A fost un moment un pic magic, un pic frumos, de care ne-am bucurat și noi pe deplin, aici, în acest loc remote de pe insulă, de la margine de mare.
În următoarea zi, chiar când furtuna stătea să înceapă, am explorat puțin zona centrală a orășelului ce ne găzduia: 𝐂𝐡𝐢𝐚𝐲𝐢. Acesta e renumit pentru trenurile tip mocăniță ce pleacă din gara orașului spre creierii munților, acolo unde se află una din cele mai populare atracții turistice ale Taiwanului: 𝐀𝐥𝐢𝐬𝐡𝐚𝐧 𝐍𝐚𝐭𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 𝐅𝐨𝐫𝐞𝐬𝐭 𝐀𝐫𝐞𝐚 (o destinație care era și pe lista noastră, doar că din păcate taifunul ne-a stricat planurile, pentru că accesul în zonă a fost oprit, inclusiv după ce taifunul a trecut).
Așa că ne-am mulțumit să admirăm mocănițele din 𝒑𝒂𝒓𝒄𝒖𝒍 𝒇𝒆𝒓𝒐𝒗𝒊𝒂𝒓 din Chiayi, unde acestea se odihnesc atunci când nu sunt pe drumuri.
Și pentru că era în apropiere, am făcut o vizită prin ploaie și la 𝑯𝒊𝒏𝒐𝒌𝒊 𝑽𝒊𝒍𝒍𝒂𝒈𝒆, satul tradițional japonez ce a servit drept dormitor pentru lucrătorii forestieri din zona Chiayi și Alishan, fiind acum renovat în scop turistic, dar păstrând aspectul autentic al acelor vremuri.
Aici s-au oprit vizitele noastre până ce a trecut taifunul.
Dar imediat după aceea am pornit în plimbare din nou prin alte două orașe din apropierea Chiayiului.
𝐓𝐚𝐢𝐧𝐚𝐧, cel mai vechi oraș din Taiwan, care a avut și rol de capitală pe vremea uneia din dinastiile trecute, unde sunt temple și fortărețe din acele timpuri (Eternal Golden Castle și Amping Fort), dar unde, din păcate, tot ce am putut noi vedea au fost urmele pe care le-a lăsat taifunul pe străzi și în parcuri, căci obiectivele erau încă închise, iar orașul nu fusese complet curățat.
Așa că am urcat din nou în tren și am schimbat locul, ca să ajungem în 𝐊𝐚𝐨𝐡𝐬𝐢𝐮𝐧𝐠, un alt oraș taiwanez, de această dată cunoscut drept “capitala maritimă a Taiwanului”.
Ne-am plimbat aici de-a lungul Zuoying Lotus Pond, un lac generos pe întinderea căruia au fost construite pagode impresionante, cu statui uriașe și pontoane ce duc către ele. “Dragon and Tiger pagodas”, “Spring and Autumn pavilion” și “Zuoying Yuandi Temple” sunt cele mai mari dintre ele și pe cuvânt că sunt absolut impresionante!
Cu asta am încheiat incursiunea noastră în estul Taiwanului. Sigur ar mai fi fost multe de văzut și făcut. Dar atât ne-a permis timpul și taifunul. Și a fost suficient cât să ne convingă că în Taiwan merită revenit.
>> Vezi unde ne-am cazat în Taipei: Chiayi Look Hotel.
>> Vezi și alte opțiuni de cazare în Chiayi aici.
Sun Moon Lake, ultima noastre oprire din Taiwan dar și cea mai frumoasă
Ultima noastră destinație din Taiwan a fost și printre cele mai frumoase.
Am plecat cu trenul din Chiayi imediat după ce a trecut taifunul, și, chiar dacă am urcat mai la nord, ne-am îndreptat spre centrul țării, spre locuri mai remote, mai sălbatice, unde nu omul, ci natura face spectacol.
Am oprit mai întâi în 𝐂𝐡𝐞𝐜𝐡𝐞𝐧𝐠, pentru că a trebuit să schimbăm trenul cu un bus ce ne ducea de aici la destinația noastră. Aici e ultimul punct unde ajunge trenul pe acest traseu, punct închis, ultima gară înainte de te avânta și mai profund în miezul insulei. De fapt, în această perioadă trenul nu ajunge nici până aici, ci pe ultima parte a traseului e înlocuit cu un bus, din cauza lucrărilor în curs la un tunel feroviar de pe traseu.
Însă, în scurta noastră pauză aici, am descoperit acest sătuc pitoresc și am făcut o plimbare prin jurul lacului și prin partea istorică a lui, care se află chiar în spatele gării.
Puțin ne-a mai rămas de aici până la destinația noastră finală: 𝐒𝐔𝐍 𝐌𝐎𝐎𝐍 𝐋𝐀𝐊𝐄, un lac de dimensiuni generoase, înconjurat de munți, de peisaje superbe, de orășele pitorești, cu o istorie bogată și cultură a popoarelor indigene ce au trăit pe aceste locuri.
Am ajuns inițial în 𝐒𝐡𝐮𝐢𝐬𝐡𝐞, primul oraș de pe malul lacului unde te lasă singurul bus ce ajunge aici. De aici, ai opțiunea să te cazezi și să explorezi în jur sau să te deplasezi (cu barca pe lac sau cu alt bus ce înconjoară lacul) în unul din celelalte două orășele amplasate pe partea cealaltă a lacului.
Noi ne-am cazat în 𝐈𝐭𝐚 𝐓𝐡𝐚𝐨 și de acolo am pornit în plimbări și descoperiri.
Ce am făcut în zilele petrecute pe malul lacului cu nume de lună și de soare (nume inspirat din forma lui inițială, care între timp a suferit modificări)?
Ne-am plimbat cu barca pe lac, de pe o parte pe cealaltă a sa;
Am vizitat Ci’en Pagoda și Xuang Zang Temple, două locuri pitorești din partea sudică a lacului, de unde priveliștile de jur împrejur sunt superbe;
Ne-am plimbat cu telecabina peste munții împăduriți ce se întind dincolo de lac, până la intrarea în parcul de distracții Formonsan Aboringinal Culture Village (unde nu ne-a mai permis timpul să intrăm).
Și poate una din cele mai faine activități a fost să închiriem biciclete cu care ne-am plimbat pe traseul special amenajat de-a lungul lacului – de la Toushe Dam și până la Wenwu Temple, dar traseul continua și dincolo de ele.
>> Vezi unde ne-am cazat la Sun Moon Lake: Ri Yue Hu Pan Resort (Yuchi).
>> Vezi și alte opțiuni de cazare la Sun Mon Lake aici.
***
În rest, ne-am bucurat de atmosfera remote, de străzile pietonale ale orășelelor de munte care se umpleau de viață la lăsarea serii, de street food taiwanez cu influențe locale, absolut delicios, de oamenii blânzi, calzi și primitori. Și de ultimele zile în acest Taiwan care ne-a surprins în atâtea moduri cum nu ne-am fi așteptat, dar care ne-a încântat cel puțin în aceeași măsură.
Cum am trăit taifunul în Taiwan
Dacă ar fi să povestim despre taifunul pe care l-am prins când eram în Taiwan, începem prin a spune că l-am prins după ce am plecat din Taipei și am coborât spre sud, când au început ploile care aveau să nu se mai oprească pentru următoarele trei zile.
A început întâi ca o ploaie normală. Puteai chiar să ieși să te plimbi prin ploaie, să te bucuri de răcoarea pe care o aducea cu ea, după zile întregi de arșiță și umezeală.
Spre seară ploaia a început să se întețească. Nori negri au coborât peste oraș, făcând notă discordantă cu apusul sângeriu ce se zărea la orizont. De la fereastra camerei noastre de hotel, de la etajul 10, orașul se vedea acum în ceață, părând că se transformă într-o pictură în ulei.
Au urmat două zile în care nu am ieșit deloc din camera de hotel. În care am auzit neîncetat sunetul ploii necontenite. În care uneori părea că dincolo de fereastră nu mai e oraș, nu mai e nimic, doar o întindere cețoasă nesfârșită pe care vântul o mai spulbera la răstimpuri.
În toată țara toate serviciile au fost închise. Școli, bănci, restaurante, transport în comun, trenuri. Doar câteva magazine rămâneau deschise, pentru aprovizionare de strictă necesitate. Ne-am bazat pe ele și noi pentru mesele de peste zi.
În rest, am profitat de acest timp să ne odihnim, să dormim, să ne jucăm, să ne tragem sufletul.
A doua zi pe seară ploaia a început să mai scadă în intensitate (nicidecum să se oprească). După mai bine de 48 ore de stat, am ieșit la un restaurant pentru cină.
A treia zi transportul în comun a fost reluat, școlile și băncile au rămas încă închise.
Taifunul a lăsat în urma lui copaci rupți, câmpuri inundate, șine ferate pline de apă, trotuare pe care zăceau crengi și frunze rupte de vânt.
Ploaia se mai oprise, dar nu de tot. Din când în când mai veneau rafale puternice ce aminteau că taifunul încă nu a ajuns suficient de departe.
Ce mi s-a părut impresionant a fost că orașul totuși nu a părut niciun moment inundat. Străzile se curățau rapid, canalizarea funcționa perfect, scurgerile pentru apă erau construite impecabil. Imediat ce ploaia s-a oprit, circulația s-a putut relua aproape în regim normal (doar un segment de cale ferată pare că a avut de suferit, căci trenul a fost înlocuit cu un bus ce lega aceleași puncte, în următoarele zile).
După trei zile de furtună, am plecat și noi mai departe. Taifunul ne stricase din planuri, a închis chiar unele obiective pe care le aveam pe listă, ne-a ținut blocați 3 zile într-un oraș, într-un hotel, într-o cameră.
Dar am înțeles că natura are felul ei de a te opri uneori din avânt. Și e nevoie să pui stop uneori, ca să te reîncarci pentru următoarele aventuri ce or să vină. Iar dacă tu nu știi cum, natura are metodele ei să te ajute. 
Restaurante
Ne-a plăcut mult mâncare în Taiwan, cred că mai mult chiar decât cea sud-coreeană. Cu toate că stilurile sunt similare, felurile de mâncare taianeze au arome mai blânde și echilibrate, combinând dulcele cu săratul, sunt mai puțin picante și par influențate mai mult de stilul de gătit chinezesc.
Am încercat și aici o varietate mare de stiluri de restaurante, am testat gusturi și am trăit adevărate experiențe, căci gastronomia locală este ea însăși un punct important de descoperit, în calitate de turist în Taiwan.
Restaurante încercate de noi în Taipei
- Chun Shui Tang Zhongzheng Branch, în centrul capitalei Taipei, este amenajat chiar în una din cele două pagode din curtea Mausoleului dedicat președintelui Chiang Kai-Shek și e un restaurant elegant, cu bun gust, cu specialități specific taiwaneze și unde specialitatea casei este un anumit tip de ceai cu bule. 🙂
- Yakiniku e un lanț de restaurante taiwaneze „all you can eat”, specializat pe grătarul cu carne („meat grill”), gătit de către vizitatori direct la propria lor masă. Cu alte cuvinte, comanzi un „pachet”, de o anumită valoare, iar acesta îți oferă tipuri diverse de carne, de câte ori vrei tu (cu condiția să fi terminat ce ai comandat anterior, atunci când faci o nouă cerere).
- Keng Chi Beef Noddle Restaurant, este un mic restaurant, tipic local, aflat în apropiere de Gara Ruifang (de unde am luat trenul spre Shifen), despre care ai zice că arată ca o bodegă ce nu prea te invită să intri, deloc turistic, dar plin ochi cu localnici care știu că aici mănânci una din cele mai bune supe asiatice pe care am încercat-o vreodată. Cunoscute mai degrabă ca ramen la noi, aceste supe de vită, nu pastele asiatice, cu alge și cu condimente specific asiatice au fost aici atât de gustoase și de generoase în dimensiuni, încât copiii s-au lins pe degete, iar noi am declarat la unison că ramen mai bun nu am mâncat. Nici nu a mai contat că nu am înțeles nimic de pe mica fișă unde am bifat ce vrem să comandăm :)) cred că orice ai fi ales, ar fi fost cel puțin la fel de delicios. De departe, acest local a fost pentru noi sumumul supelor asiatice încercate de noi vreodată.
Restaurante încercate de noi în Chiayi
- Ran Kushi, un restaurant micuț, cu specific japonez de această dată, amenajat în centrul Chiayi și specializat în yakitori – un preparat japonez tradițional bazat pe frigărui din bucăți mici de carne, gătite la grătar pe cărbuni și asezonate cu un sos dulce-sărat, similar cu sosul teriyaki. Era coadă și aici când am ajuns, abia am găsit o măsuță mică și înghesuită, ne-am ales și aici carnea crudă direct din vitrină, dar ne-a fost preparată de personalul localului, iar rezultatul a fost delicios.
- Mega Kids, unul din puținele restaurante din acest sejur unde am găsit și loc de joacă pentru copii, l-am ales în mod special pentru această facilitate. Și chiar dacă mâncarea nu ne-a dat pe spate aici (era mai degrabă tipic europeană), copiii s-au distrat și s-au bucurat de camera separată, pusă lor la dispoziție.
- Magic Touch, pentru că nu puteam să nu încercăm un restaurant specializat pe sushi, așa că am ales un lanț de restaurante ce livrează sushi express. Se găsește în mai multe orașe, noi l-am încercat pe cel din Chiayi, iar cel mai atractiv lucru aici, pe lângă sushi-ul proaspăt și delicios, era faptul că fiecare comandă îți era livrată de un trenuleț cu vagoanele încărcate cu farfuriile ce purtau felurile comandate și se opreau pe șine chiar la masa noastră. A fost o eperiență delicioasă și amuzantă în același timp, copiilor le-a plăcut foarte mult!
- Street food, nu în ultimul rând, pentru că e musai să încerci felurile de mâncare locale, gătite în stradă în Asia, iar Taiwan nu este o excepție. Night market-urile sunt renumite pentru astfel de specialități, pe care le comanzi de la tarabe ambulante, gătite proaspăt în fața ta, aburinde și emanând în jur tot felul de mirosuri. De la celebrul „stinky tofu”, specific taiwanez, la cârnăciorii pe băț, cu sosul lor dulce-acrișor, supele de vită cu noddles, deserturile cu matcha sau tot felul de alte specialități dulci, de la înghețată la waffles pline de bezele colorate ce se topesc în gură. O nebunie mâncarea stradală taiwaneză și neapărat de încercat, pentru o experiență locală completă!
Detalii utile pentru o călătorie în Taiwan
Accesul în Taiwan
- Ca cetățean român, nu ai nevoie de viză pentru a intra în Taiwan, ci doar de un pașaport valabil minim 6 luni.
- Noi am zburat din Coreea de Sud în Taiwan, de la Daegu la Taipei, cu o aeronavă aparținând companiei aeriene sud-coreene Jin Air. Prețul a fost ok, condițiile decente, ba chiar la unul din zboruri am fost „upgradati” pe locurile de business.
Transportul
- Odată ajunși, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ne achiziționăm o cartelă de transport, care e aici general valabilă pentru majoritatea mijloacelor de transport publice: metrou, bus și trenurile locale (nu și cele rapide, ce conectează regiuni diferite ale țării). Cartelele sunt foarte simpatice, au diverse forme și modele, de la formatul clasic, decorat cu desene diverse, la cartele în formă de mingi, de flori, ba chiar am văzut și cartele cu forma lui Sailor Moon. 🙂
- Cartelele se găsesc în orice magazin de la colțul străzii, costă 100 twn și vin încărcate cu aceeași sumă de bani, iar încărcarea lor ulterioară se face tot în aceleași magazine.
- Ce e diferit aici față de Coreea de Sud, unde se foloseau același tip de cartele pentru transportul public, este că în Taiwan trebuie să validezi cartela de fiecare dată, atât la urcare cât și la coborare, obligatoriu! Altfel, cartela se va bloca și nu o vei mai putea utiliza.
- Tot transportul în comun e super civilizat, trenurile sunt foarte bine organizate, nu există nicio gară, oricât de mică și într-un oraș oricât de rupt de lume, care să nu aibă pasarele peste liniile ferate și lifturi funcționale care să le lege. E o condiție obligatorie la care taiwanezii nu fac rabat.
- Metroul din Taipei este, de asemenea, inovativ, amenajat spre confortul călătorilor, ticsit cu informații utile și complet tehnologizat.
- Noi am folosit aplicația mobilă Bus+ pentru a ne organia cu transport intern (atât pentru programul trenurilor, cât și numărul busurilor de care aveam nevoie și orice alte detalii legate de transport).
Cazarea
- În sejurul nostru prin Taiwan ne-am cazat în locații diferite din mai multe orașe. Am apelat la Booking.com și am preferat să stăm atât în apartamente clasice (cum a fost cazul în Taipei), cât și la hotel (așa cum a fost în Chiayi).
>> Vezi și alte opțiuni de cazare în Taipei aici.
>> Vezi și alte opțiuni de cazare în Chiayi aici.
>> Vezi și alte opțiuni de cazare la Sun Mon Lake aici.
Aspecte financiare
- Una din surprizele pe care le-am avut în Taiwan, din punct de vedere financiar, a fost faptul că în multe locuri nu se putea plăti cu cardul, ci doar cu cash. Avantajul este, însă, că sunt multe agenții bancare de la care poți face extrageri în valuta locală, fără comision. Nu e cazul și ATM-urilor amplasate în interiorul magazinelor 7Eleven și Famili Markt, pentru că acolo e percepe un comision de 100 twn pe extragere.
- Când am fost noi în Taiwan, echivalentul a 100 twn erau cam 14 RON, în moneda noastră (Aproximativ 3 euro).
- Pentru acces la internet, am achiziționat o cartelă SIM, ca de fiecare dată, cu care am beneficiat de date mobile nelimitate, la prețul de 700 twn.
- Defalcarea cheltuielilor noastre pentru 12 zile petrecute în Taiwan, arată cam așa:
Viața locală
- În ceea ce privește ordinea și regulile, Taiwan nu e departe de țara din care venisem aici, Coreea de Sud. Am găsit și aici aceeași ordine desăvârșită, reguli sociale nescrise pe care oamenii le respectă negreșit, obiceiuri și tradiții nescrise ce au devenit norme ale societății.
- Ce am mai văzut nou și ne-a mai impresionat în Taiwan: sunt amenajate peste tot, în locurile publice, fântânițe cu apă potabilă („drinking fountains”) cu acces gratuit pentru trecători.
- Baile publice sunt, de asemenea, peste tot gratuite; se găsesc în fiecare statie de metrou, în parcuri și locuri publice.
- Un lucru complet nou a fost să vedem că există implemenat un serviciu de închiriat umbrele, pentru zilele ploioase. Sunt colțuri amenajate, de obicei, la ieșirile de la metrou, de unde poți împrumuta o umbrelă, contra unei taxe de 11twd/oră.
- Coșurile de gunoi sunt și aici rare, mesajele de alertă trimise pe telefon nu sunt la fel de frecvente ca în Coreea de Sud și se trimit pentru motive mai puțin uzuale, dar am primit și aici câteva – legat de uraganul pe care l-am prins și chiar unul ce anunța un exercițiu de simulare a stării de război, în caz de atac… (!).
- Oamenii din Taiwan sunt super amabili, plăcuți, cu o atitudine permanent pozitivă, oferă cadouri copiilor, mult diferiți de chinezii pe care noi i-am întâlnit de exemplu în Hong Kong.
- Vremea a fost singura care ne-a dat bătăi de cap, pentru că în perioada verii temperaturile ajung zilnic la 35-36 grade, iar adunate cu umezeala excesivă, devine greu de suportat (asta când nu ai „șansa” să eperimentezi un uragan, desigur :).)
Ne-a plăcut mult Taiwan. O insulă cât o țară. Una aflată în permanentă alertă, dar unde oamenii au învățat să trăiască în acest ritm și să își facă țara lor frumoasă și primitoare.
>> Despre Taiwan am mai citit la Travelista.ro.
