Turcia încă mai este o destinație potrivită pentru o escapadă de toamnă, mai ales în această perioadă când puține țări sunt deschise turiștilor. Noi am fost acolo în luna septembrie, așa că am adunat o serie de informații utile pentru cei care vor să călătorească în Turcia, în special cu mașina.
Traseul București – Istanbul
Am plecat din București odată cu lăsarea serii și am mers aproape toată noaptea până am ajuns la prima noastră cazare din Istanbul.
Am făcut în jur de 11 ore cu tot cu perioada de așteptare din vămi, iar traseul nostru a fost:
- București – Giurgiu;
- Vama Giurgiu – Ruse, pentru trecerea în Bulgaria (cu câteva mașini în așteptare, dar timp de așteptare redus, așa că verificările au mers destul de rapid);
- în jur de patru ore traversarea Bulgariei, pe drum național (nu este autostradă) în stare nu tocmai excelentă (nu sunt gropi, dar sunt multe denivelări ale asfaltului, mai ales cu cât te apropii de granița cu Turcia);
- Vama Hamzabeyli, pentru trecerea în Turcia (unde, chiar dacă am ajuns în toiul nopții și nu era coadă, am stat aproximativ o oră jumătate până am făcut toate formalitățile și am trecut pe la toate ghișeele). În total sunt vreo patru ghișee la care trebuie să prezinți, pe rând, pașapoartele și actele mașinii; ni s-a parut destul de repetitiv, dar nu poți decât să te adaptezi. La unul din ghișee se plătește dezinfecția exterioară a mașinii (25 TL), apoi treci printr-un tub de dezinfectare, la un alt ghișeu se oferă punguțe cu câteva măști și un recipient cu dezinfectant pentru mâini, iar între ele am fost opriți de două persoane diferite pentru verificarea mașinii și a portbagajului.
- odată ajunși în Turcia, am intrat pe autostradă la Edirne și de aici am ajuns în aproximativ trei ore la Istanbul.
Drumurile interne prin Turcia
În cele 10 zile pe care le-am petrecut în Turcia ne-am cazat în trei orașe diferite și am parcurs distanțele dintre ele pe cale rutieră: Istanbul, Pamukkale și zona Izmir, cu opriri pe drum la câteva site-uri arheologice din patrimoniul UNESCO, cum ar fi Afrodisias, Efes sau Pergamonul din Bergama. Cu ocazia asta am admirat și am rămas impresionați de calitatea drumurilor turcești, atât a autostrăzilor (multe și în stare excelentă), cât și a drumurilor naționale. De multe ori, pentru aceeași destinație există două variante de acces – fie pe autostradă, fie pe drumuri fără taxe – diferența de timp fiind destul de mică între cele două, deoarece limitele de viteză sunt oarecum similare: 120 km / h pe autostradă și 90 km / h pe drumurile naționale. În orice caz, orice variantă ai alege, starea infrastructurii este perfectă.
Chiar dacă taxa de autostradă nu este mare (cu aproximativ 60 TL am acoperit tot traseul nostru prin Turcia), sunt și zone unde varianta drumurilor naționale e mai avantajoasă din punct de vedere financiar. De exemplu, pe traseul dintre Istanbul și Pamukkale unde, în cazul accesului pe autostradă treci și podul Osman Gazi de peste Golful Izmit (construit cu oțel românesc de la ArcelorMittal Galaţi) – unul din cele mai lungi poduri suspendate din lume și cu o taxă de acces pe măsură (103 TL), cost care se adaugă celorlalte taxe de autostradă parcurse. Varianta pe drum național durează cam cu o oră mai mult, dar este gratuită. În ambele cazuri, treci din Europa în Asia, așa că adaugi și costul podului din Istanbul care leagă cele două continente, dar care este cu mult mai mic decât cel amintit mai sus (doar 10 TL).
Și apropos de taxe, plata taxelor de autostradă se face strict printr-un sistem automat numit HGS (High-Speed Passage System), varianta clasică de plată cash sau cu cardul la toll-urile de pe autostradă nefiind posibilă. Mai exact, trebuie să achiziționezi un sticker (noi l-am luat de la sediul poștal amplasat chiar la intrarea pe prima autostradă după ce am intrat în Turcia), afiliat unui portofel virtual pe care îl vei încărca cu o anumită sumă de bani. Stickerul va fi lipit pe parbriz, pentru a putea fi scanat automat la fiecare intrare și ieșire de pe autostradă, astfel fiind contorizate taxele pentru segmentele de autostradă parcuse, iar valoarea aferentă va fi retrasă din portofelul virtual. Traseul de la vama Hamzabeyli până la punctul PTT de plată, la intrarea pe autostradă de lângă Edirne, se găsește aici.
Nici combustibilul nu este costisitor aici, de exemplu un litru de benzină costă în jur de 6 TL (aproximativ 3 lei). Noi am alimentat în general de la lanțul de benzinării Petrol Ofisi.
Așadar, pe scurt, un road trip prin Turcia însemnă drumuri excelente, costuri mici și distanțe mari, pentru că țara e uriașă 🙂
Drumul înapoi spre casă: Izmir – București
Finalul sejurului din Turcia ne-a găsit la malul mării, în zona Izmirului, așa că pentru drumul de întoarcere am ales să nu ne mai întoarcem prin Istanbul ca să trecem Bosforul, ci să revenim în Europa pe la strâmtoarea Dardanele, unde un ferry boat deservește momentan transportul autoturismelor de pe malul asiatic pe cel european și invers.
Din partea asiatică, ferry-ul pleacă din orașul Çanakkale spre Kilitbahir o dată la o jumătate de oră, iar traseul durează 15 minute. Cea de-a doua opțiune, spre Eceabat, durează puțin mai mult și prețul e cu 10 TL mai mare. Singura mențiune e că plata pentru îmbarcare (51TL) nu se poate face decât cash, fiind de altfel printre singurele locuri din Turcia unde nu am putut plăti cu cardul. Plimbarea cu vaporașul a fost tare binevenită după atâta timp petrecut în mașină, iar copiii s-au bucurat mai ales de pescărușii care ne-au însoțit pe drum.
Aproape patru ore mai târziu ajungeam la granița cu Bulgaria și părăseam Turcia. De data aceasta timpul petrecut în vamă a fost mai scurt (aproximativ jumătate de oră, căci bulgarii nu sunt la fel de scrupuloși în verificări), în schimb surpriza a fost să nu putem plăti cu cardul taxa de dezinfecție (25 TL), chiar dacă la dus se putea (de data aceasta plăteam bulgarilor, care nu au implementat POS-ul în vamă), așa că am căutat tot mărunțișul pe care îl aveam în lire tucești și în lei, combinat, ca să achităm suma aferentă și să putem pleca mai departe.
15 ore am făcut pe drum din Alaçati până acasă în București. N-a fost cel mai ușor drum, dar tati e un șofer cu care ne mândrim, așa că am ajuns cu bine, undeva în miez de noapte.
Aspecte financiare
Pe parcursul sejurului noi am folosit cardul Revolut pentru majoritatea cheltuielilor noastre. Turcia este o țară unde poți plăti aproape peste tot cu cardul, inclusiv la tarabele cu suveniruri sau chișcurile cu înghețată din stradă.
Dacă, totuși, am avut nevoie de ceva bani lichizi, am putut scoate cash fără comision de la ATM-urile băncii Ziraat, tot folosind cardul Revolut.
Bineînțeles, există și posibilitatea să vii de acasă cu valută (dolari, în general) și să folosești serviciile unui birou de schimb valutar local (în zona Taksim din Istanbul sunt destul de multe), dar cu siguranță cursul valutar nu este la fel de avantajos ca cel folosit de Revolut.
Măsuri contra pandemiei Covid-19 în Turcia
Turcia e una din țările unde numărul de cazuri de coronavirus nu sperie, din acest motiv fiind și o destinație destul de sigură pentru turiști. Au constant în jur de 1500 – 1600 cazuri zilnic, raportat la o populație de patru ori mai mare decât populația României.
Ba chiar destinația devine cu atât mai căutată din punct de vedere turistic cu cât nu e nevoie să faci test Covid-19 pentru acces în Turcia, iar pentru România figurează pe lista țărilor verzi și nu prea are cum ieși prea curând de pe listă, așa că la întoarcerea acasă nu se impune auto-izolarea.
În ceea ce privește măsurile de precauție impementate pe teritoriul turcesc, principalul aspect de respectat este purtarea măștii în toate spațiile publice, inclusiv afară, pe stradă, în interioare sau la obiective turistice, iar la restaurante poți renunța la mască atât timp cât mănânci. E adevărat că am mai văzut și persoane fără mască și nu am întâlnit niciun fel de control referitor la purtarea măștii, chiar dacă e obligatorie, pe stradă sau în alte locuri la exterior. Însă, dacă e să aproximăm, în jur de 90% din persoanele întâlnite de noi purtau mască. De asemenea, în mijloacele de transport toată lumea avea mască și în proporție de 100% era corect purtată, acoperind atât gura cât și nasul, iar la unele obiective turistice am văzut angajați care atrăgeau atenția celor care intrau să aibă masca corect așezată pe față. La restaurante și terase, chiar dacă lumea așezată la mese nu avea mască în general, ospătarii și personalul restaurantului erau echipați corespunzător.
În rest nu sunt alte măsuri flagrante pe care trebuie să le respecți în Turcia; mai găsești dezinfectant la intrările în restaurante sau obiective tuistice, iar dacă vii pe cale rutieră autoturismul este dezinfectat la vamă, dar obiectivele sunt toate deschise (cu excepția celor aflate în renovare), accesul este liber, așa că turismul este încurajat aici, iar turiștii se simt bine la turci acasă 🙂 Așa cum ne-am simțit și noi de altfel și abia așteptăm să ne mai întoarcem să descoperim și alte locuri fascinante ale Turciei.
