De mult timp aveam în cap un traseu prin Țările Balcanice, ni le imaginam interesante și numai bune de explorat. Și cum situația de anul acesta nu ne-a permis să plecăm prea departe de casă, s-a dovedit să fie vara aceasta potrivită pentru îndeplinirea planului nostru. Așadar, după ce am tatonat terenul în Serbia, am început un al doilea sejur prin Balcani cu Macedonia de Nord.
Plecare din București
10 iulie 2020
Sentimentul de libertate când ești din nou pe drum, spre o nouă călătorie… Priceless 
Vama Giurgiu – Ruse (Bulgaria)
11 iulie 2020
Tocmai am trecut vama spre Bulgaria pe la Giurgiu – Ruse.
La noi în vamă – liber, taxa de pod 14 lei și am trecut mai departe. La bulgari, o coadă cam de 10-12 mașini, a durat fix 20 minute așteptarea. Control doar la pașapoarte, fără declarație (o pregătisem de acasă), fără luat temperatura, fără verificat mașina și polițistul fără mască 
Măcar vorbea limba română. Bine că am trecut rapid și am interacționat puțin. Primul pas trecut… Vedem mai departe 
SKOPJE
Centrul orașului
12 iulie 2020
După ce am mers toată noaptea, ieri de dimineață am ajuns în Macedonia de Nord, la Skopje.
Ne-am odihnit puțin și am ieșit apoi să descoperim orașul care ne-a surprins, să recunoaștem. Ni-l imaginam altfel, mai puțin boem, elegant și regal cum arată, cel puțin, centrul său.
În plus în perioada asta e aerisit, cu puțini oameni pe străzi, măcar în timpul zilei, nu știm dacă din cauza caniculei (sunt aproape 40 grade aici!) sau a pandemiei. Oricum, lumea pare mai responsabilă aici cu măsurile de protecție, mulți poată măști inclusiv la exterior dacă e aglomerat, unele obiective sunt închise (de exemplu telefericul care urcă până la Millenium Cross), restaurantele sunt închise, iar terasele au mesele distanțate, cu dezinfectant pe fiecare din ele sau chiar cu panouri protectoare ce le despart.
În prima zi din cele trei ne-am îndreptat spre centrul orașului, după ce am satrăbătut Strada pietonală Macedonia și am trecut pe lângă Casa Memorială a Maicii Teresa, care era închisă însă în această perioadă, din cazua pandemiei.
Am ajuns apoi în zona centrală, foarte somptuoasă și impozantă de altfel, care frapează prin grandoarea și multitudinea statuilor pe care le găsești la tot pasul. În piața centrală a orașului – Macedonia Square – domnește statuia lui Alexandru cel Mare pe un soclu, în mijlocul esplanadei. Aici lumea se adună seara la plimbare, pe timpul zilei era complet gol, iar copiii se bălăcesc în fântânile stradale amplasate în mijlocul pieței. Pe una din străzile pietonale din laterală, Porta Macedonia, un arc de triumf construit în cinstea independenței țării, este de asemenea ornată de felurite statuete pe ambele fațete.
Am trecut apoi podul pe partea cealaltă a râului Vardar, unde alte clădiri impozante uimesc cu design-ul lor monumental: Opera, Muzeul Arheologic, Muzeul de Istorie, Piața Sfânta Teresa, Ministerul Afacerilor Externe, dar și podurile în sine – mai ales Stone Bridge, The Eye Bridge și Art Bridge – primul cu istorie în spate, de pe vremea ocupației otomane, celelalte impresionând prin grandoare și numărul uriaș de statui ce le împodobesc de la un capăt la celălalt.
Toată zona centrală, de altfel, e grandioasă și monumentală, uneori lăsând impresia că se apropie foarte mult de granița dintre artă și kitch.
Matka Canyon
13 iulie 2020
La recomandările primite, am pornit ieri spre canionul Matka, la jumătate de oră distanță de Skopje. E unul din cel mai turistice locuri din împrejurimi, iar peisajul de aici demonstrează și de ce.
Lacul cu nuanțe turcoaz-verzui este creat artificial de un baraj instalat pe râul Treska, iar dincolo de el poți face plimbări cu barca sau cu caiacul, escaladări pe munte sau pur și simplu poți să admiri cheile săpate de râu printre stânci. Parcă aduce un pic cu Dunărea noastră la cazane.
Am făcut și noi o plimbare de o oră cu bărcuța pe lac, până la peștera Vrelo, foarte frumoasă în interior și nu foarte adâncă la suprafață. Însă însoțitorul nostru ne-a povestit că peștera continuă sub ape, încă nu i s-a descoperit capătul și doar o mică fantă se zărește la suprafața lacului, fiind inclusă astfel în topul celor mai adânci peșteri din Europa.
După plimbarea cu barca ne-am oprit pentru masa de prânz la unul dintre restaurantele de pe malul apei, specializate pe feluri diverse din pește proaspăt. Prețurile puțin cam piperate pentru ce ne-a obișnuit Macedonia de Nord până acum, dar vederea de la masă face toți banii
O plimbare de zi în aer curat de care ne-am bucurat cu toții
Fortăreața și Vechiul Bazar din Skopje
14 iulie 2020
Ne mai rămăsese o parte din capitala macedoneană de explorat, așa că ieri am luat-o la pas prin zona otomană a orașului.
Am urcat pe meterezele fortăreței care se zărește foarte frumos conturată din centrul orașului, dar la interior ne-a surprins să o descoperim decrepită și abandonată; doar zidurile îi sunt recent reconstruite și te poți plimba pe ele dintr-o parte în alta a cetății. Am înțeles apoi că unele proiecte de reabilitare au fost abandonate din cauza vechilor conflicte dintre ortodocși și musulmani pe teme religioase.
Am colindat apoi Vechiul Bazar pe care l-am găsit surprinzător de gol, totul închis și nici țipenie de om, așa că am avut străzile numai pentru noi și loc pentru poze berechet.
Ne-am oprit și la cea mai veche biserică din oraș, construită chiar în interiorul cartierului otoman de odinioară: nu mai înaltă decât o casă la exterior, dar săpată în pământ, astfel încât interiorul să fie înalt fără să atragă atenția. Cât despre catapeteasma din lemn… o bijuterie! Fiecare colț al ei ilustrează alte scene din Biblie, sculptate migălos în lemnul negru ce a rezistat vremurilor. Acum are rol de muzeu și este unul din locurile pe care ne-ar fi părut rău să le ratăm odată ajunși în Skopje.
Într-un final, după-amiază am intrat în Biserica Sfântul Clement, cea mai mare biserică ortodoxă din Macedonia de Nord, și apoi ne-am odihnit în parcurile din partea cealaltă de râu – unii au jucat fotbal, alții s-au odihnit pe iarbă, ba chiar am făcut și niște poze în lavandă, dacă tot am ratat-o anul ăsta 
Și gata, azi plecăm spre Kosovo, iar în perioada următoare sperăm să revenim în Macedonia de Nord pentru alte explorări turistice 
-> În Skopje ne-am cazat aici: Skopje Panorama View 2BR Parking AC Wi-FI
Incursiune în Kosovo
15 – 21 iulie 2020
Aproximativ o oră și jumătate a durat drumul din Skopje până în Pristina, timp în care ne-am oprit și la Apeductul din Skopje, singurul din Macedonia de Nord de altfel și în top trei apeducte din fosta Iugoslavie, ca dimensiuni și grad de prezervare.
La întoarcere din Kosovo, am revenit în Macedonia de Nord și, de această dată, ne-am oprit în Parcul Național Mavrovo, atât pentru masa de prânz cât și pentru a vizita Bisericuța Sfinților Chiril și Metodius de lângă lac, pe care din păcate am găsit-o închisă. Dar tabloul în care se încadra merita oricum toată atenția noastră.
OHRID
Străduțele și lacul Ohrid
22 iulie 2020
Multă lume ne-a recomandat să mergem la Ohrid atunci când am ajuns în Skopje.
Așa că, după ce am părăsit Kosovo, ne-am întors în Macedonia să stăm câteva zile în acest „Ierusalim al Balcanilor„, așa cum mai este cunoscut Ohrid, orașul UNESCO de pe malul lacului cu același nume. Apelativul i se trage de la vârstă, fiind una din cele mai vechi așezări din Europa și totodată din faptul că în vechime era centru religios al culturii slave. Dovadă stau nenumăratele biserici din piatră, marcate de vremuri, pe care le găsești pe fiecare străduță când te plimbi prin centrul vechi al orașului. Se spune că au fost cândva 365 de biserici în oraș și multe din ele sunt încă în picioare, chiar dacă nu toate pot fi vizitate – unele mici cât o casă, altele cu turle înalte sau acoperișuri în trepte, bisericile sunt aici un simbol al orașului și importante obiective turistice.
Iar străduțele… Oh, străduțele sunt ele însele un punct de atracție. Înguste sau în trepte, încărcate cu flori și marginite de case cu o arhitectură foarte specifică – cu etajele superioare mai late decât parterul, parcă aplecându-se spre trecători, cu ferestre înalte din lemn și cu balcoane înflorate, sunt atât de originale că până și felinarele stradale le imită forma, părând mici căsuțe-licurici ce luminează orașul.
Atracția principală aici este, însă, lacul. Unul din cele mai vechi și mai adânci lacuri ale continentului european, Lacul Ohrid cu apele lui albăstrui-turcoaz e marea macedonenilor. Aproape te poți simți aici ca într-o stațiune de la litoral: mini-plaje amenajate de-a lungul coastei, bărci ce îi străbat apele unind orășele de pe malul său, chiar și semi-submarine cu care poți admira viața subacvatică, lacul oferă de toate și, mai ales, o priveliște uimitoare – o întindere albastră între vârfuri de munți, de jur-împrejur.
Cetatea, bisericile & Sveti Naum
23 iulie 2020
De pe fereastra cazării noastre se vede cetatea din vârful dealului. Așa că primul lucru pe care l-am făcut ieri dimineață a fost să urcăm până la ea.
Am plătit taxa de intrare și apoi am început să urcăm pe ziduri. Citisem că în general e foarte aglomerată, turiști în număr mare vin să o viziteze, dar noi am găsit-o liberă, doar pentru noi. O bucurie pentru Albert, care este pasionat de cetăți și le descoperă cu multă încântare. Așa că am explorat-o în voie, am urcat în turnuri, am admirat priveliștea și orașul ce se întinde până la țărmul lacului și am făcut multe multe poze.
După amiaza a fost destinată locașurilor de cult. Mai întâi am vizitat câteva biserici medievale din Ohrid, fiecare unică în felul ei:
– Sfinții Celement și Pantelimon, o biserică impunătoare ce se zărește de pe meterezele cetății pe malul lacului Ohrid;
– Sfântul Ioan Teologul de Kaneo, o bisericuță cu arhitectură de influență armeană, amplasată chiar pe coasta lacului, astfel încât ai impresia că e înconjurată peste tot de apă;
– Sfânta Sofia, chiar în mijlocul orașului vechi, a avut rol de catedrală pentru creștinătatea slavă și a fost transformată ulterior în moschee sub ocupație otomană;
– Sfânta Maria Perybleptos, o biserică chiar lângă cazarea noastră, din curtea căreia poți admira priveliștea spre cetate, iar în spate se află o altă biserică mai micuță, închinată Sfinților Constantin și Elena.
Pe seară, înainte de lăsatul soarelui, am pornit spre Mănăstirea Sfântul Naum (Sveti Naum) – o biserică din secolul X construită pe malul lacului, la punctul de vărsare a râului Black Drin. Până acolo se poate merge cu barca pe lac sau cu mașina pe coastă; noi am preferat a doua variantă pentru că tururile cu barca sunt destul de lungi, în jur de 6 ore până la întoarcere, și pleacă de obicei dimineața din Ohrid. Pe cale terestră drumul durează aproximativ jumătate de oră până la destinație, așa că am ajuns la fix pentru apusul soarelui care se vede superb de aici.
Pe traseul de întoarcere te poți opri și la Bay of Bones, o altă atracție turistică a locului, dar, cum ora era destul de târzie, noi nu am mai reușit să o vedem. Așa că, dacă ați fost, primim cu drag poze 🙂
Restaurante și cazare în Ohrid
24 iulie 2020
Pentru că am tot primit aceste întrebări despre Ohrid, răspundem și aici punctual:
1. Referitor la cazare, ne-ar fi plăcut foarte mult să stăm la My Grandparents House, o vilă mică și cochetă în centrul vechi, aproape de poarta de intrare, dar pentru că nu am găsit-o disponibilă în perioada când ajungeam noi, am optat pentru o altă casă cu iz aristocrat în care ne-am simțit la fel de bine. Poate voi veți fi totuși mai norocoși ca noi :).
2. Mesele în oraș le-am luat prin locurile pe unde ne prindea prânzul sau cina (dimineața mâncăm de obicei la cazare în ritmul nostru). Câteva din restaurantele care ne-au plăcut ar fi:
– Restaurant Cun, pe malul lacului, aproape de port, e primul în topul nostru atât pentru mancarea delicioasă cât și pentru view;
– Restaurant Belvedere, chiar în centrul orașului lângă esplandă – nu are cele mai sofisticate feluri de mâncare, dar e aproape la nevoie, au servirea rapidă și mâncarea e gustoasă;
– Restaurant Potpes, aproape de plaja Kaneo amenajată în oraș. Are și terasă la etaj cu vedere spre lac și șezlonguri proprii dacă vă tentează o sesiune de plajă;
– în afara orașului – la restaurantul de la Mănăstirea Sfântul Naum – fie cel chiar din incinta bisericii, cu avantajul că în curte te poți împrieteni cu păunii, fie Ostrovo – cel amplasat pe râul Black Drin, la punctul de vărsare în lacul Ohrid. Vederea e, în ambele cazuri, priceless.
– ne-ar mai fi plăcut să încercăm una din terasele de lângă catedrala Sfânta Sofia, dar timpul nu ne-a mai ajuns. Dacă ați fost, nu ne spuneți ce am pierdut 
Concluzia este că în general am găsit mancare bună peste tot, iar restaurante și terase sunt la tot pasul, la fel și unități de cazare – toate casele aici cred că se închiriază în regim hotelier – plus că în perioada asta orașul nici nu e așa aglomerat, căci turiști sunt foarte puțini. Unul din efectele pandemiei în locurile turistice alteori suprasaturate.
-> În Ohrid ne-am cazat aici: Apartments Misa
Nu ne-am imaginat că avem astfel de comori turistice atât de aproape de noi. Mulți români se pare că le-au descoperit însă; am văzut și acum câteva mașini cu numere românești parcate prin oraș. Așa că ne bucurăm că am ajuns și noi aici, în niște zile calde și senine de care nu ne puteam bucura într-un loc mai potrivit. 
Condiții actuale de acces și reguli de pandemie
În acest moment, Macedonia de Nord este deschisă pentru cetățenii români, fără nicio altă condiție suplimentară (nu este nevoie nici de test, nici de dovadă de vaccinare) și fără impunerea carantinei.
Există în continuare carantină de noapte începând cu ora 00:00, iar după ora 23:30 restaurantele și terasele de închid. Este posibil, însă, ca în caz de tranzit carantina de noapte să nu se aplice (adică să puteți tranzita țara și pe timpul nopții), dar cel mai bine verificați acest aspect la vamă.
De curând s-a renunțat și la obligativitatea purtării măștii în aer liber.
Totuși, pentru că aceste norme sunt într-o continuă schimbare, vă recomandăm să consultați sursele oficiale: http://www.mae.ro/node/51921.
2 răspunsuri