Jurnal de călătorie: Georgia 2019

Am încheiat recent ultima călătorie, înainte de marea întâlnire ce ne așteaptă curând, cu cel de-al patrulea membru al familiei noastre. Urmează o scurtă pauză de deplasări, dar între timp adunăm în jurnal poveștile noastre trăite în Georgia și Armenia.

14 iulie 2019: Tibilisi, capitala Georgiei

Chiar dacă am aterizat în Armenia, am lăsat-o în urmă pentru câteva zile, ca să ne pierdem pașii prin Tbilisi, capitala Georgiei, și prin împrejurimi.
Așa că ieri ne-am plimbat prin orașul care, deși la periferie ne-a întâmpinat cu un aspect prăfuit și cam decrepit, odată ajunși în zonele centrale ne-a surprins cu o imagine total diferită: un amestec de vechi și nou ce se îmbină armonios, clădiri moderne și tradiționale deopotrivă, poduri cu arhitectură futuristă și străduțe înguste cu aspect medieval, zidurile unei cetăți și turle de biserici din piatră ce răsar în vârfuri de deal, până la care urcă telecabina ce pleacă din centrul orașului.

Bonus pentru cei mici, o plimbare cu funicularul îi duce către cel mai mare parc de joacă pentru copii, Mtatsminda Park, de unde o roată uriașă oferă o priveliște unică spre oraș.

15 iulie 2019: Kazbegi, Georgia

La fel ca și țara noastră, Georgia este înzestrată cu o natură bogată și frumoasă, cu munți spectaculoși și peisaje parcă rupte din rai.
Noi am urcat ieri pe un traseu din Caucazi, iar munții georgieni ne-au lăsat fără cuvinte. Dar nu e de neglijat nici drumul până acolo, presărat cu cetăți din piatră, biserici de demult și peisaje pitorești.

Turismul aici pare să fie în plină expansiune, stațiunile de schi sunt adevărate șantiere unde se construiesc o mulțime de hoteluri și pensiuni, microbuze asigură trasee organizate, dar drumul poate fi ușor parcurs și cu mașina închiriată. Traseul e ceva mai aglomerat pe alocuri, deoarece circulă doar pe o bandă pe sens mașini mici și camioane deopotrivă, serpentinele sunt spectaculoase și pantele uneori destul de abrupte, dar drumurile sunt în stare bună, poate chiar ceva mai bine decât la noi.

Undeva la 2400 metri, cu capul în nori la propriu, am găsit o veche mănăstire din piatră, Gergeti Trinity Church, locul preferat al mireselor de a își declara iubirea în fața Domnului, după cum aveam să descoperim. În rest, lăsăm fotografiile să vorbească de la sine, dar dacă ajungeți în Georgia, zicem că e musai să vă bucurați și de minunile din Caucaz.

16 iulie 2019: Kutaisi și Canionul Oktase, Georgia

Deeci… dacă sunteți în Georgia și v-ați propus să vizitați canioanele Martveli si Oktase, impresionante de altfel, vă anunțăm să nu faceți ca noi și să le programați într-o zi de luni, pentru simplul fapt că atunci ele sunt închise 🙂
Așa că noi, neavând inspirația să verificăm înainte, am fost nevoiți să ne mulțumim ieri doar cu cascada Kinchkha, iar apoi să facem drum întors și să ne dedicăm ziua orașului Kutaisi aflat în apropiere, unde ne-am și cazat, dar care nu este mai deloc ofertant din punct de vedere turistic.

Astăzi, însă, ne-am luat revanșa și am vizitat Canionul Oktase care ne-a dovedit că a meritat tot efortul. Nu doar pe cel al drumului până acolo, ci și al traseului în sine: un drum bolovănos, prin pădure, neamenajat, de aproximativ 2.5 km, pentru care am închiriat un 4×4 cu șofer inclus, plus un număr mare de scări ce te duc apoi până la pasarela suspendată peste un abis uriaș, peste varfurile copacilor și peste o învolburare de ape ce se aud bolborosind jos de tot, la fundul prăpastiei.

De reținut este că acest canion nu este accesibil copiilor sub 120 cm (Albert a fost nevoit să ne aștepte la intrare, împreună cu șoferul), motiv pentru care nu am mai mers la cel de-al doilea canion, Martveli – ce include un traseu cu barca pe apă – presupunând ca se aplică și acolo aceleași reguli.
Și încă ceva: clar nu este recomandat persoanelor care au frică de înălțime!

17 iulie 2019: Batumi, perla Georgiei de la Marea Neagră

Batumi e o mică bijuterie la Marea Neagră.
Auzisem numai lucruri bune despre stațiunea georgiană, dar realitatea arăta chiar mai bine decât ne așteptam. Pe bună dreptate poate fi considerată o lecție de turism pentru orice stațiune de pe litoralul românesc.
Și chiar dacă aici natura nu a fost la fel de generoasă ca la noi, plajele fiind în totalitate acoperite cu pietre, georgienii au știut să pună în valoare multe alte atracții ce dau farmec stațiunii.

Nici nu știi cu ce sa începi: cu zgârie-norii cu arhitectură somptuoasă care noaptea se luminează în zeci de culori, cu telecabina ce străbate orașul si urcă pe unul din dealurile din apropiere sau cu străduțele cochete, înțesate de terase, din centrul orașului? Cu faimoasele statui mișcătoare ce își spun în fiecare seară povestea lor de dragoste? Cu faleza generoasă, atât pentru pietoni cât și pentru bicicliștii care au propria lor pistă, pe care te poți plimba cu biciclete sau trotinete închiriate? Poate cu roata luminată din port, cu vedere spre mare? Sau cu traseele cu barca din care poți vedea țărmul și admira jocurile de lumini din timpul serii?

Stațiunea oferă o gamă extrem de variată de activități și reușește, pe bună dreptate, să atragă un număr tot mai mare de turiști care își doresc să petreacă un sejur la țărmul Mării Negre.
Bonus, pentru cei mai puțini matinali, dar care își doresc totuși să admire soarele sărutând marea, Batumi e locul unde poți admira niște superbe apusuri de soare în mare.

18 iulie 2019: Bojorimi și Rabati, Georgia

Ultima noastră destinație în Georgia a fost astăzi stațiunea termală Borjomi, un fel de Vatra Dornei de la noi, cu un parc cu izvoare termale și o veche telecabină în stil sovietic ce te urcă până aproape de locul de unde se varsă o cascadă în jos către oraș.

Tot aici ar fi și unul din castelele familiei Romanov, dar pentru că era în renovare nu am reușit să îl vizităm.
În schimb, pe drum înapoi spre Armenia, ne-am oprit în Rabati, locul unde se conservă, pe vârf de deal, o impresionantă cetate din secolul IX, ulteiror cucerită și reconstruită complet de otomani. Noi am rămas impresionați de grandoarea ei și de modul în care a fost prezervată până acum.

Un ultim obiectiv georgian ce ne-a confirmat încă o dată frumusețea acestei țări și faptul că timpul petrecut aici este insuficient pentru a o descoperi pe de-a întregul, așa că deja ne facem planuri pentru când ne vom întoarce. 🙂