Se dă un weekend de martie în Sicilia și un grup de doamne cu mult chef de viață.
Se obține rețeta unei escapade memorabile, plină de veselie și culoare, de hohote de râs și clinchet de pahare, de înghețată italienească și deserturi cu fistic, de plimbări pe străduțe din orașe medievale, dar și pe urcușuri abrupte până la cetăți din vârfuri de coline.
Dar hai să le luăm pe rând…
Taormina, perla siciliană din vârful colinei
Am aterizat în Sicilia vineri seara, când weekendul abia începe și grijile din timpul săptămânii sunt lăsate în urmă. De data aceasta eram doar eu, Ramona de la Părinți Călători, fără copii și fără tati, dar însoțită de Dana de la Travelista.ro și un grup frumos de alte 19 doamne și domnișoare cu chef de plimbare și de relaxare.
Pentru că busul deja ne aștepta la aeroport, am pornit direct către cazarea noastră din Taormina, acolo unde aveam să ne stabilim baza pentru următoarele trei zile. Eram chiar în centrul vechi, în vîrful dealului unde orașul e amplasat, așa că seara ne-am familiarizat deja puțin cu străduțele Taorminei, cu localurile sale și vederile spectaculoase de jur împrejur.
A doua zi de dimineață am pornit mai aprofundat în descoperire. Iar Taormina merită pe deplin explorată și descoperită, căci este o bijuterie de oraș, cu o istorie din cele mai vechi timpuri, peste care s-au perindat popoare și civilizații diverse de-a lungul vremii.
Am început cu vizita la Teatrul Antic Grec din Taormina, probabil cel mai vechi obiectiv turistic din oraș, datând din secolul al III-lea înaintea erei noastre. Construit inițial de către greci, a fost refăcut și extins ulterior de romani și a servit atât pentru reprezentații de teatru, cât și pentru competițiile gladiatorilor.
Am găsit absolut impresionante dimensiunile teatrului de altădată, dar mai ales poziționarea sa, pe panta uneia din colinele ce găzduiește Taormina, astfel încât în spatele scenei se zăresc marea și Etna, cele două forțe ale naturii cu care sicilienii au învățat, de-a lungul timpului, să conviețuiască.
Pentru a putea vizita teatrul e nevoie de bilet de acces care se poate achiziționa online, în avans, și astfel se poate rezerva și ora de acces, sau direct la intrare, în momentul vizitei, ceea ce ar putea fi mai dificil mai ales în sezon, când orașul e invadat de turiști din toate colțurile lumii.
De la Teatru am coborât pe străzile pietruite ale orașului istoric Taormina, care se întinde între cele două porți de acces – Porta Messina și Porta Cartagina. Distanța dintre ele nu este mare, dar e înțesată de clădiri istorice, biserici baroce sau cu influențe maure, piețe cochete, terase siciliene fermecătoare, magazine de suveniruri sau cu produse specific italienești, de nu știi spre ce să te îndrepți mai întâi.
Am trecut, pe rând, pe lângă Palazzo Corvaia, care e închis însă în această perioadă, și am intrat în Chiesa di Santa Caterina d’Alessandria, o frumoasă biserică cu interior în stil baroc.
În fața acesteia, chiar în Piața Vittorio Emanuele II, turiștii se opresc să facă poze cu o mașină de epocă pictată în stil sicilian.
În jurul bisericii sunt coșuri cu ramuri verzi, ingenios împletite, pregătite pentru a doua zi, când în Italia se sărbătoresc Floriile. Ni s-a părut un obicei tare drăguț, asemănăor cu cel al ramurilor de salcie de la noi, din Duminica Floriilor.
În spatele bisericii se văd ruinele unui mic teatru roman, Odeon, unde accesul este liber și te poți plimba printre ruinele încorporate în fundația bisericii Sfânta Ecaterina.
Ne-am continuat plimbarea de-a lungul străzii principale Corso Umberto și ne-am oprit la Vicolo Stretto, o străduță extrem de îngustă, de mai puțin de 1 metru, ce urcă în trepte către zona superioară a orașului.
De aici, doar câțiva pași mai sunt până în Piața IX Aprilie, poate cea mai spațioasă piață din partea istorică a Taorminei. O vedere minunată de la balcon, terasele întinse în soare, Chiesa di San Giuseppe, cea de-a doua biserică barocă a Taorminei, și Torre dell Orologio e Porta di Mezzo ce mărginesc piața creează cadrul perfect pentru cântăreții trubaduri ce ne încântă cu melodii italiene chiar acolo, în mijlocul pieței, creând un cadru perfect pe care îl respirăm prin toți porii.
Mai mergem un pic și ne oprim în fața Domului din Taormina, de data aceasta o biserică mult mai sobră, cu ziduri de piatră, fără influențe baroce, ce aduce la exterior mai mult a forăreață decât a locaș de cult.
De aici ajungem îndată în punctul unde se termină orașul vechi, odată ce ajungem la Porta Catania, poarta dinspre sud a orașului. Dincolo de poartă se întinde orașul, așa zis „nou”, dar la fel de cochet, cu terase și restaurante primitoare, o bisericuță transformată în muzeu unde e instalată o machetă în miniatură a vechiului oraș, și priveliști minunate în jos către mare, plaje și insulele din jur.
Facem așadar cale întoarsă până în Piața IX Aprile, iar de aici cotim spre stânga și începem să urcăm scări după scări, pânî în vârful colinei pe care se zărește o cruce albă. Acolo sus e un mic schit, săpat în stâncă și pictat la interior cu influențe baroce – Chiesa Madonna della Rocca.
Vederea de sus spre oraș e absolut inegalabilă. Adierea vântului aici la înălțime, panorama către oraș și marea nesfârșită, terasa cu limonadă siciliană sărată și aperol cu grapefruit, toate adunate vin după efortul urcușului exact ca răsplata de care aveam nevoie.
Și chiar dacă am găsit închise porțile cetății de pe colina învecinată, după încă câteva zeci de scări urcate cu năduf, experiența de a parcurge acest traseu împreună ne-a bucurat și umplut sufletele de frumos și liniște, odată cu apusul ce se lăsa peste insula siciliană.
Înainte de lăsarea serii, ne oprim la Villa Comunale, grădina soției fostului primar a Taorminei, ce a devenit ulterior publică și care adună într-un singur loc plante luxuriante, clădiri maure și statui închinate eroilor luptelor purtate altădată pe teritoriul Siciliei. Și de aici, priveliștea către mare e absolut superbă, mai ales odată cu lăsarea serii, când sute de beculețe se aprin în jur și luminează țărmul insulei.
Taormina ne-a fermecat, ne-a fascinat și ne-am bucurat că ne-am putut retrage aici în fiecare seară să cinăm, să ne mai plimbă încă pe străduțele-i cochete și să ne odihnim ca să începem o nouă zi de descoperiri în orășelele de la poalele Etnei.
Savoca, platoul de filmare pentru the Godfather
A doua zi aveam în plan o nouă vizită, într-un sătuc din apropiere, situat tot pe vârful unei culmi, așa cum sunt multe așezări amplasate în Sicilia cea deluroasă.
Savoca e unul din satele emblematice ale Siciliei, cu o vechime de mii de ani pe care, vizitându-l, simți că faci o călătorie înapoi în timp. Și chiar dacă așezarea datează încă din perioada romană, Savoca de astăzi păstrează frumusețea bizantină și arhitectura perioadei medievale.
O plimbare pe străduțele din Savoca, undeva la peste 300 metri deasupra mării, ne-a transpus instant în atmosfera de odinioară, cu alei pietruite, clădiri construite cu piatră vulcanică și acoperișurile lor acoperite cu țigle în stil sicilian.
Probabil acest setup din alte timpuri au fost unul din motivele pentru care Savoca s-a transformat în platou de filmare pentru producția cinemaografică a filmului The Godfather, acum 50 de ani, iar de atunci satul a rămas renumit pentru acest lucru.
În Piața Fossia o statuie este dedicată chiar regizorului filmului, Francis Ford Coppola, la balconul piețe cu priveliște panoramică spre sat și în jos către mare și strada șerpuită ce urcă până la Savoca.
Vis-a-vis, la parterul Palatului Trimarchi funcționează și acum Bar Vitelli, localul unde s-au filmat scene din celebrul film. La interior, barul e, de altfel, ca un mic muzeu ce surprinde imagini din film, iar pe terasa de afară te poți relaxa în bătaia soarelui și sub cupola naturală verde.
Un pic mai sus de aici, ajungem la Poarta de intrare în Savoca, o poartă din piatră din secolul XIV, ce marchează intrarea în centrul istoric al localității. Prin ea se zărește Chiesa di San Nicolo, locul unde s-a oficiat nunta dintre Michael și Apollonia, personajele principale ale filmului.
O biserică ce seamănă mai mult cu o cetate la exterior, construită în stil baroc, pe care noi am găsit-o împodobită cu prapuri grena și ramuri verzi înalte, cu ocazia Floriilor.
De la biserică drumul prin sat continuă pe lângă clădirea Filarmonicii, o fostă biserică tot din piatră, spre Chiesa Madre di Savoca, dincolo de care vârful înzăpezit al Etnei sclipește argintiu.
Facem cale întoarsă pe alt drum până la Bar Vitelli, ne odihnim la o cafea la terasa barului, ne încărcăm de la căldura soarelui, de la frumusețea locului și de la liniștea netulburată a duminicii și apoi lăsăm în urmă Savoca, doar pentru a ne continua descoperirile pe insula siciliană atât de spectaculoasă.
Gambrino Vini, una din cramele cu cele mai frumoase priveliști
Pentru cea de-a doua parte a zilei am pus în programul nostru o vizită la una din cele mai renumite vinării din Sicilia – Gambrino Vini.
Cocoțată chiar pe versantul Vulcanului Etna, dincolo de calitatea vinului produs aici, aceasta e renumită și pentru faptul că a fost recomandată de National Geographic drept una din primele zece vinării cu cele mai frumoase priveliști din lume. Și pe bună dreptate, căci imediat ce intri pe porțile vinăriei și faci câțiva pași spre podgoriile de viță-de-vie, poți admira înr-o parte Golful cu Grădinile Naxos, prima colonie greacă din Sicilia, Taormina și coasta Calabriei la orizont și vârful Etnei străjuind peste podgorii din cealaltă parte.
Am fost întâmpinate cu pahare de vin alb pe care le-am ciocnit chiar acolo, în curte. ”Acest tip de vin e chiar mai bun decât apa”, ne spune zâmbind gazda noastră. Apoi am început turul cu istoria locului și a vinului produs chiar acolo, pe pământ vulcanic.
Am admirat podgoriile și peisajul de jur împrejur, iar apoi am continuat vizita la interior, cu detalii despre metoda de producție a vinului și fazele prin care trec strugurii de la primii struguri copți până la tipurile diferite de vin produse în butoaiele industriale, iar solul vulcanic se pare că are o contribuție importantă în tot aceast proces și în aromele finale obținute.
După ce turul s-a încheiat, ne-am adunat în sala de degustare unde ne-am bucurat de un prânz bogat, în stil sicilian, acompaniat cu patru tipuri diferite de vinuri produse la Gambino Vini, despre care am primit și mai departe informații și indicații prețioase despre cum să îl combinăm cu alimentele potrivite. De exemplu, vinul roșu se bea în Sicilia în combinație cu proteine – un ou fiert tare sau o supă de linte și năut sunt alegerile perfecte.
Când vizita noastră s-a încheiat, soarele se rostogolea de cealaltă parte a insulei, iar noi am lăsat în urmă podgoriile cu muguri abia mijiți și ne-am întors la cazarea noastră din Taormina, pentru o ultimă noapte petrecută în Sicilia.
Catania, orașul artei de la poalele Etnei
În cea de-a treia zi pe insula siciliană am părăsit Taormina și ne-am îndreptat spre sud, cu desinația Catania, orașul baroc de la poalele Etnei, născut din lavă și cenușă vulcanică.
Înainte de a ne pierde pe străduțele-i înnegrite, ne-am oprit însă la malul mării, acolo unde un castel la fel de negru se conopește cu stânca vulcanică pe care se înalță, ieșind parcă din mare. E vorba de Castello Aci, o fortăreață normandă din perioada medievală, transformat acum în muzeu și inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO.
La interior, zidurile castelului și curțile interioare sunt contropite de plante de tot felul, ba chiar la primul nivel e amenajată o mini-grădină cu soiuri diferite de cactuși.
Priveliștea de jur împrejur e impresionantă – pe de o parte marea nesfârșită, pe cealaltă parte orașul ce se întinde până la poalele Etnei, între ele malurile stâncoase și bucăți de roci vulcanice pierdute în mare.
În vârful turnului castelului flutură steagul italian – culorile verde, alb și galben colorează peisajul chiar și în zilele mai puțin însorite.
Programul de vizite a castelului e destul de limitat, cu o pauză generoasă la prânz, astfel încât trebuie să ajungi fie înainte de ora 13:00 sau după ora 15:00, iar biletul de acces costă 3,5 euro.
***
De la Castelul Aci, un pic a mai fost până în centrul istoric al așa-numitului „Oraș Negru” al Siciliei, Catania.
Cosmopolit, exuberant, eclectic. Catania este un adevărat univers, colorat atât de divers. Vestigii istorice antice din vremea romanilor, castele medievale și o multitudine de monumente baroce, datorită cărora Catania a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO.
Punctul central al orașului poate fi considerat Piazza del Duomo. împrejmuită de jur împrejur de clădiri baroce cu fațade în nuanțe alb-negre – un amestec de marmură albă și pietre vulcanice.
Ajungem aici imediat ce trecem de Porta Uzeda și ne găsim în fața Catedralei di Sant’Agata, o biserică de dimensiuni impresionante, cu o fațadă ornată cu coloane și înflorituri baroce, la fel ca și interiorul – cupola, frescele și picturile, toate cu influențe baroce.
Chiar în centrul pieței admirăm statuia elefantului-simbol al orașului, ‘u Liotru, despre care se spune că a salvat orașul de mai multe ori și îl protejează și acum de rele și nenorociri, de amenințarea Etnei, cutremure și alte catastrofe.
Ce e și mai impresionant este că sub catedrală se păstrează intacte Termele Achilliane, niște băi romane de mici dimensiuni prin care încă mai trece apă și acum, iar indicațiile de la interior creează imaginea completă a felului cum erau folosite în perioada romană.
Dacă accesul în catedrală e gratuit, pentru a vizita termele de la subsol trebuie să achiți biletul de acces care costă 3 euro.
Pornim spre sud, de-a lungul srăzii pietonale Via Giuseppe Garibaldi, cotim la stânga spre Piața de Pește pe care o găsim acoperită cu zeci de umbrele colorate, unele deja luate de vânt, și ajungem curând la Castello Ursino, un castel medieval ce a servit de-a lungul timpului atât ca locuință regală cât și ca parlament sicilian.
La interior e amenajat acum un muzeu de dimensiuni considerabile, ce adună o parte din istoria insulei: vestigii din perioada antică, statui, vase și obiecte folosite de popoarele ce s-au perindat pe aceste locuri, icoane bizantine și picturi renascentiste. Costul biletului de acces este de 6 euro, iar vizita castelului te ajută să înțelegi mai în detaliu istoria insulei și a influențelor ce au trecut și au lăsat urme.
Tot din Piazza del Duomo, pornim spre vest de-a lungul Via Etnea, stradă ce își ia numele de la mărețul Etna ce se zărește în față.
Imediat după catedrală ne abatem puțin la dreapta, unde se zărește cupola rotundă de la Chiesa della Badia di Sant’Agata. Intrăm în biserică, iar de acolo luăm bilete pentru accesul în turlă – 5 euro de persoană. Urcăm apoi pe treptele ce duc către terasele intermediare – vederea începe să se extindă peste acoperișurile acoperite de țigle, dincolo de care strălucește vârful nins al Etnei.
După câteva sute de trepte ajungem și în punctul cel mai de sus al turnului – balconul circular de unde putem admira Catania de jur împrejur. Turla catedralei din apropiere, piața centrală cu elefantul în mijlocul ei, străzile ce străbat orașul, alte biserici și alte turle, toate par mici acum de aici de sus, doar Etna rămâne la fel de mare, maiestuos, copleșitor peste întreaga Catanie.
Priveliștea din acest turn e, cu siguranță, cea mai spectaculoasă pe care o poți avea din tot orașul.
Coborâm și continuăm plimbarea pe Via Etnea, iar imediat ajungem în Piazza Università, mărginită de alte două palate medievale – Palazzo San Giuliano și Universitatea de Studii din Catania. Strada e, de alfel mărginită de multe alte clădiri simbolice, biserici, terase cu înghețate și deserturi italienești, o atmosferă somptuoasă ce surprinde esența eleganței siciliene.
Facem un ultim popas în Piazza Stesicoro unde se mai păstrează puținele ruine ale Amfiteatrului Roman din Catania. Două coloane se înalță la intrare, dar dincolo de ele doar ruinele subsolului se mai văd, căci mare parte din amfiteatru a fost distrus de-a lungul timpului de cutremurele și erupțiile vulcanului, chiar dacă în vremea sa de glorie era unul din cele mai mari amfiteatre ale Imperiului Roman.
Și cu aceasta se încheie și vizita noastră de o zi în Catania, un fel de muzeu în aer liber cu obiective din perioade diverse, ceea ce îl face cu atât mai interesant de descoperit și de pus cap la cap, ca pe un puzzle al timpului.
Unde ne-am cazat în Sicilia
Pentru cele trei zile petrecute pe insulă, am ales Taormina ca loc de ședere, iar acolo am căutat un hotel amplasat chiar pe coastă, cu vedere panoramică spre mare, spre oraș, atât cel din partea de jos cât și cel de pe versant și, mai ales, către mărețul Etna.
Am reușit să le îmbinăm pe toate la Hotel Villa Diodoro, o locație de cazare cu ștaif, cu renume și vechime, deschis cu peste 120 de ani în urmă, când turismul în Taormina abia începea să se dezvolte, iar cei care își permiteau să călătorească erau preponderent călători bogați, cultivați, atrași de antichitatea Siciliei și de frumusețea insulei.
Astăzi, hotelul își păstrează noblețea de odinioară, setup-ul elegant, poziționarea excepentă, grădinile luxuriante perfect aranjate, iar marele atuu rămâne priveliștea pe care o oferă celor ce îi trec pragul, atât din camerele orientate fie către mare, fie către grădinile învecinate, cât și de pe terasele generoase, sau de la piscină.
>> Aici ne-am cazat în Taormina: Hotel Villa Diodoro.
>> Vezi și alte unități de cazare din Sicilia aici.
Ce merită să experimentezi în Sicilia
Sicilia e una din cele mai frumoase insule europene, bogată atât în istorie cât și în natură spectaculoasă și experiențe locale specifice.
Excursia noastră a fost organizată prin partenriatul dintre Family Travel Bubble și agenția tur-operatoare Familia Hai Hui și a cuprins un program dedicat special doamnelor, în martie, luna femeii.
Dar dacă vrei ajungi în Sicilia, e bine de știut că insula se pretează pentru orice tip de vizite, iar din experiențele locale trebuie neapărat să încerci:
- gastronomia locală – fie că vorbim de bine-cunoscutele paste și pizza italienești, de fructe de mare, specialități de pește, înghețata italiană renumită sau deserturile de te lingi pe degete, sigur Sicilia nu e un loc bun pentru cei care țin dietă :)) Fisticul în toate formele lui e la mare căutare, la fel ca și diversele combinații cu lămâie, iar în materie de dulciuri trebuie să încerci cannoli și cassata, pe lângă binecunoscuta gelato sau granita din fructe naturale.
- băuturile locale – limoncello și aperol spritz, cafea italiană sau prosecco, limonade cu lămâi siciliene, cremoncello de fistic și câte alte băuturi interesante, colorate și pline de savoare – merită cel puțin încercate cât timp ești în Sicilia.
-
suvenirurile colorate – majoritatea decorate cu lămâi, fie că e vorba de rochițe vaporoase, șorțuri, prosoape sau mănuși de bucătărie , de săpunuri sau arome ambientale – magazinele de suveniruri atrag ca un magnet prin colorit și aromele puternice, așa că odată ce intri, sigur nu ieși de aici cu mâna goală. Ah, și să nu uităm de faianța decorativă și ceramica cu forme diverse, ilustrând simbolurile sicliene! Mi-am amintit aici în special de:
- chipul cu cele trei picioare ce semnifică insula Siciliei cu cele trei capete ale ei,
- soarele ce simbolizează fertilitatea și căldura insulei
- și, cele mai bizare dintre simboluri poate, dar și cele mai răspândite în Sicilia sunt capetele de maur, utilizate acum ca suport de flori, dar a căror poveste e legată de legende străvechi despre iubire pasională, trădare și răzbunare.
- istoria bogată – vestigii antice din vremea grecilor și a romanilor, clădiri și orașe bizantine, apoi medievale, influențe spaniole și maure, castele normande, Sicilia are de toate, iar istoria sa e vie și prezentă în orașe, pe străzi, în vârfurile colinelor. O istorie fascinantă și deopotrivă copleșitoare, cu cât încerci să o descoperi mai în amănunt.
- hike-urile panoramice – fie că urci la cetatea de piatră din vârful Taorminei, pe străzile din pitorescul Savoca, în turnul Castelului Aci sau doar și de la plajă până în centrul vechi al Taorminei, scările fac parte din viața de zi cu zi a sicilienilor, iar turiștii care vin să viziteze Sicilia nu pot face rabat de la acestea. Dar priveliștea panoramică și beneficiile mișcării sunt avantajele cu care vine la pachet urcușul în trepte, așa că până la urmă nu ai decât de câștigat din aceaste plimbări la înălțime.
- experiența vulcanică – și, nu în ultimul rând, nu putem omite faptul că suntem pe o insulă vulcanică, ba chiar la poalele unui vulcan activ, cel mai mare din toată Europa, pe care l-am prins și noi fumegând alene zilele acestea. În funcție de spiritul de aventură al fiecăruia, Etna oferă mai multe opțiuni vizitatorilor săi – o plimbare lejeră la baza sa, un hike aventuros până la craterul principal, un tur cu bicicletele sau cu ATV-urile pe versant, un zbor cu elicopterul deasupra lui sau o degustare de vinuri siciliene, chiar în podgoriile ce cresc pe pământ vulcanic. Noi am ales ultima variantă, dar cu siguranță orice opțiune ai alege vei avea parte de o experiență siciliană desăvârșită.
Aceasta a fost călătoria noastră de weekend în frumoasa Sicilie. Un pic de relaxare, un pic de mișcare, un pic de deconectare, un pic de dor de acasă – am avut de toate.
Și chiar dacă într-o piață din Taormina atunci când random un copil a strigat “mama” noi vreo 10 ne-am întors instinctiv, având impresia că sigur noi suntem cele strigate 
, recunoaștem la unison că aveam nevoie de aceste câteva zile în care ne-am deconectat, ne-am plimbat, am legat prietenii, am descoperit locuri noi și ne-am relaxat împreună, ca să ne întoarcem acasă cu forțe proaspete.
Sicilia, ai făcut minuni pentru 21 de fete ce aveau nevoie de tine ca să se bucure de ele! 
***
Dacă vrei să fii la curent cu următoarele excursii organizate de Family Travel Bubble, te poți înscrie la newsletter-ul nostru și să te alături pe Facebook în Grupul Familiilor Călătoare.
Un răspuns