Călătorim mult, da! și plecăm des în călătorii cu copiii. Este totul roz și frumos în plecările noastre? Nu!
Ca orice schimbare, de orice factură, sunt unele lucruri care creează emoții, frustrări, neplăceri sau pur și simplu tensiuni de moment. De la o plecare la alta, am învățat să le facem față mai mult sau mai puțin, să ne controlăm emoțiile și să tratăm situațiile cu ceva mai multă lejeritate.
După mai bine de doi ani de la primul zbor în trei, am făcut un top cu cele mai dificile situații cu care ne-am confruntat în plecările noastre și soluțiile pe care le-am găsit noi, de-a lungul timpului.
Zborul pe timpul zilei
Pentru noi, cele mai ușoare zboruri au fost cele pe timpul nopții. De fiecare dată când am plecat la drum lung ziua, am avut un zbor agitat, obositor și parcă nesfârșit. Așa că, de câte ori avem ocazia, alegem o călătorie la lăsarea serii, în defavoarea uneia în mijlocul zilei.
Dar cum nu întotdeauna alegerea este posibilă, a trebuit să găsim câteva soluții temporare pentru un zbor liniștit în trei. În primul rând, încercăm să programăm somnul lui Albert pe timpul zborului. Apoi, pentru restul timpului rămas pe drum, pregătim activități pe placul lui, care îl atrag de fiecare dată. Nu uităm nici de lucrușoarele de care avem toți trei nevoie ca zborul să ne fie mai comod și mai confortabil. Despre toate aceste măsuri, am scris mai multe aici.
Pe lângă aceste pregătiri în avans, sunt și aspecte care sunt mai mult sau mai puțin recomandate pe timpul zborului. E bine să apelăm la serviciul de Early boarding de care pot benficia familiile cu copii? Care sunt cele mai potrivite locuri din avion pentru cei mici sau ce sunt locurile de curtoazie și cum putem beneficia de ele ? Am pus în balanță aceste subiecte și altele legate de zborul cu cei mici și am tras propriile concluzii, în urma experiențelor noastre, pe care le-am detaliat în acest articol.
Zborul cu bebe în brațe
De curând am trecut de pragul vârstei de doi ani ai lui Albert și ne-am bucurat deja de câteva zboruri cu loc separat pentru el. Până atunci, însă, cel mai dificil pe parcursul zborului era să îl ținem în brațe tot drumul, mai ales când avionul era complet ocupat și nu găseam niciun loc liber suplimentar. Nevoia lui de a se întinde, pe lângă oboseala noastră de a îl ține în brațe, spațiul îngust dintre rânduri, mai ales atunci când el mai crescuse, și cele două locuri pe care trebuia să ne înghesuim trei oameni ne stricau de multe ori buna dispoziție, încă dinainte de a porni la drum.
Ca să contracarăm aceste dificultăți, apelam de multe ori la bunăvoința însoțitorilor de zbor care ne ajutau să schimbăm locurile cu altele unde era un loc liber în plus sau ceream rezervarea landoului în perete, disponibil gratuit pentru copii ce nu depășesc greutatea de 11 kg. Scaunele cu spațiu suplimentar la picioare sau locurile de curtoazie au fost și ele soluții la care am apelat pentru a combate disconfortul unei călătorii lungi cu bebe în brațe.
Acomodarea la fusul orar
De când am plecat la primul drum mai lung cu Albert, am avut ocazia să ne dăm seama că nu ajungerea la destinație, cât reîntoarcerea în țară ne-a ridicat cele mai multe probleme de adaptare la noul fus orar.
Dacă, ajunși la destinație, oboseala drumului și gradul de solicitare impus de programul de vizite ne induce somnul la orice oră, indiferent de diferențele de fus, când revenim în țară – deja acomodați cu ora din locurile vizitate – reîntoarcerea la fusul orar de la noi creează o readaptare dificilă. Cel puțin două săptămâni cu somn agitat, treziri în miez de noapte sau adormiri prea târzii seara, oboseala acumulată de la o noapte la alta și o stare generală departe de capacitatea maximă de funcționare fac parte din părțile mai puțin bune care vin la pachet cu o călătorie în locuri îndepărtate. Am resimțit-o și după ce am stat o lună în Argentina, și după cele două săptămâni în Chile, dar, mai ales, după recenta întoarcere din Canada, când toți trei la unison am avut somnul puternic afectat de călătoria peste ocean. Ciudat e că, plecând spre partea asiatică, în Sri Lanka sau Hong Kong, readaptarea nu a fost atât de greoaie ca atunci când am fost pe continentele americane.
Soluții fructuoase n-am prea găsit până acum pentru acest inconvenient. În afară de răbdarea și încrederea că e o stare temporară care va trece, nici programul riguros dinainte de plecare, nici trezirea devreme sau pregătirea de somn mai rapidă nu ne-au ajutat să grăbim procesul de readaptare acasă. Poate doar încă o călătorie rapidă, pe același fus orar ca cel de acasă, care vine la pachet cu vizitele și oboseala aferentă să rezolve mai rapid problema, cine știe? Până la urmă cui pe cui se scoate cum se zice, nu? 🙂
Schimbările alimentare
În general, ne putem considera destul de norocoși în ceea ce privește adaptarea lui Albert la felurile de mâncare specifice zonelor pe care le-am vizitat. E adevărat că am fost și noi suficient de prevăzători și nu am riscat prea mult la mesele lui, dar de câteva ori de unele reacții tot nu am scăpat. De departe cea mai mare spaimă am tras-o în Argentina, la nouă luni ale lui, când o problemă digestivă i-a provocat o febră de aproape 40º, cu frisoane și erupție pe corp. În Sri Lanka am avut parte de o alergie ușoară, după ce a gustat din creveții proaspeți din farfuria mamei, iar la Paris a făcut o altă indigestie, de la unul din meniurile pentru copii dintr-un restaurant bruxellez.
Felul în care încercăm noi să facem față acestor neplăceri e pregătirea unei truse medicale complete când plecăm la drum, de la un sirop antialergic recomandat de medicul său pediatru, până la antitermice necesare în cazul febrei ce poate apărea la copii, chiar și ca urmare a disconforturilor digestive. Când problema pare să fie mai serioasă, nu ezităm să apelăm și la serviciile medicale locale și să vizităm cabinetul unui doctor, urmând să decontăm cheltuielile aferente prin asigurarea de călătorie cu care plecăm de fiecare dată din țară.
Pentru neliniștea noastră și disconfortul copilului din acele momente nu am găsit totuși niciun ”antidot” și acesta e întotdeauna cel mai dificil lucru de gestionat.
Transportul bagajelor
Nu în ultimul rând, bagajele pot fi și ele cauzatoare de stres și agitație când plecăm în călătorii cu copiii.
Fie că sunt prea multe, fie prea grele sau, uneori, prea dificil de transportat, bagajele pot provoca exact starea inversă față de intenția inițială. Încercând să ne asigurăm același confort ca acasă sau liniștea mentală a acoperirii oricărei nevoi, indiferent de situație, riscăm să ne aruncăm ușor în cealaltă extremă și să ne creăm un concediu destul de încordat.
Între timp, noi am învățat să limităm destul de mult bagajele și să luăm cu noi strictul necesar, astfel încât să nu le transformăm într-un motiv de oboseală. La baza acestei limitări stau cazările dotate cu mașină de spălat, sacii în vid și o informare riguroasă în prealabil, de la condițiile meteorologice până la zona de destinație și durata călătoriei. Despre aceste detalii și alte criterii de care ținem noi cont când pregătim bagajele am scris într-un alt articol pe care îl puteți citi aici.
Acestea sunt cele cinci aspecte majore cu care ne-am confruntat noi în călătorii cu copiii și din care am avut de fiecare dată ceva de învățat. Cu siguranță sunt, însă, și alte părți mai dificil de gestionat când plecăm în vacanțe cu cei mici, așa că așteptăm să completăm acest articol împreună, cu probleme și soluții de aplicat la drum lung.
Așadar, vouă ce vă distruge Zen-ul când sunteți plecați în călătorii cu copiii?
Preluare foto: https://www.pexels.com/
