O croazieră pe Valea Nilului îți oferă șansa să admiri măreția acestui fluviu uriaș, cel mai mare din lume de altfel, ce a luat forma simbolului vieții pentru egipteni încă din Antichitate. De-a lungul lui, de o parte și de alta, temple impresionante s-au ridicat din cele mai vechi timpuri și dăinuie peste secole, lăsând vizitatorii să le treacă pragul și să le cunoască secretele.
Și tot de-a lungul Nilului, lunca nesfârșită de palmieri, insulele verzi din plante acvatice, orășelele uitate de lume pe care doar apele Nilului le țin în viață, minaretele de pe maluri ce se oglindesc în apă, ecluza prin care trecem la un moment dat, bărcile localnicilor ce se năpustesc flămânde asupra fiecărei corăbii ce trece, în speranța că vor vinde ceva din mărfurile pe care le cară, pungi zburând din bărci pe puntea vapoarelor, pungi reîntoarse de pe vas în barcă, o scară parcă trasată în aer între turiști și localnici, între pături sociale, între șansele diferite cu care fiecare din noi s-a născut…. Scene ce îți rămân inevitabil în minte din călătoria pe apele Nilului. Scene pe care altfel nu le-am fi cunoscut.
Și cât de sărăcită ne-ar fi experiența turistică dacă nu ne-ar oferi șansa de a lua contact cu lumea reală, chiar dacă tristă și dură, din locurile unde am ajunge…
Templul Philae din Aswan
Din Aswan aveam să începem și incursiunea noastră prin mitologia egipteană, odată cu îmbarcarea în croaziera de pe Nil.
E adevărat că mai luasem contact cu ea în prima noastră vizită în Egipt, atunci când am ajuns la Luxor, dar rămăsesem datori Egiptului cu o aprofundare a templelor sale, aceste capodopere ale umanității ce transpun pe zidurile lor povestea zeităților pe care vechii egipteni le divinizau.
Geb, însuși Pământul, și Nut, zeița Cerului, cu fiii lor, Osiris, Isis, Seth și Nephthys, apoi Horus fiul lui Isis și Osiris, alături de soția sa, Hathor… o încrengătură de relații, incest și influențe, de care egiptenii antici considerau totuși că depind complet viețile lor.
Și pentru că pentru ei cele două cele mai importante aspecte erau spiritualitatea (reprezentată de templele impunătoare) și viața de după moarte (căreia îi erau dedicate piramidele mortuare), acestea au fost construcțiile pe care le-au ridicat cu atât de multă rigoare încât dăinuie peste vreme și vremuri.
Primul dintre aceste temple pe care aveam să îl descoperim a fost 𝐏𝐡𝐢𝐥𝐚𝐞 𝐓𝐞𝐦𝐩𝐥𝐞, poate unul din cele mai panoramice temple egiptene, amplasat pe una din insulele Aswanului.
Tot pe o insulă a Nilului a fost și construit inițial, în anii 380-362 înainte de Hristos, doar că pe alta. Acolo a fost modificat apoi de romanii ce au cucerit Egiptul, acolo binecunoscutul împărat Traian și-a construit propriul templu în continuarea celui existent, acolo mai apoi copții au înlocuit imaginile zeilor cu cruci marcate-n piatră și tot acolo arabii au cucerit mai târziu templul și au distrus multe din monumentele religioase, transformându-l în sit islamic.
Acolo a fost descoperit mult mai târziu, în secolul XIX, iar sub îndrumarea UNESCO a fost mutat piatră cu piatră pe o altă insulă de pe Nil, pentru a nu risca să fie înghițit de ape, după ce a fost construit marele baraj ce formează Lacul Nasser pe cursul superior al Nilului.
Dar numărul colosal al scenelor ce înfățișează zeitățile egiptene și templele închinate lor nu au putut fi totuși distruse, așa că și astăzi pot fi admirate, atât la interior cât și pe zidurile exterioare, chiar și din barca ce te duce pe ape până la picioarele Templului Philae.
Un templu închinat zeiței Isis, cea mai puternică zeiță a mitologiei egiptene, soția fratelui ei Osiris și mama lui Horus, trei zei reprezentați pe zidurile templului în multiple și diverse secvențe, de la uciderea lui Osiris de fratele său Seth, readucerea lui la viață de către soția sa, Isis, prin lacrimile ei, răzbunarea tatălui de către fiul Horus sau mumificarea lui Osiris după moartea lui.
O poveste întreagă a zeilor ce au condus viața spirituală a egiptenilor din Antichitate, ilustrată pe zidurile și coloanele din Philae…
Templele lui Ramses II și Nefertari din Abu Simbel
La început de mai, într-o dimineață (mult prea) devreme, am ajuns într-un loc din miezul deșertului, în sudul Egiptului, aproape de granița cu Sudanul.
Acolo, la malul lacului format pe apele Nilului, a fost mutat acum 60 de ani un templu. De fapt două temple. Două temple ca doi coloși ce au supraviețuit peste timp.
Construite acum peste 3000 de ani din ordinul faraonului Ramses II, cele două temple sunt închinate chiar lui și soției lui favorite, Nefertari, ambii ridicați la rang de zei pentru egiptenii antici.
Și chiar dacă ele se găsesc și pot fi vizitate acum pe un deal de lângă sătucul 𝐀𝐛𝐮 𝐒𝐢𝐦𝐛𝐞𝐥, locul inițial unde au fost construite nu e acesta. Templele cu tot cu muntele de piatră în care sunt săpate au fost divizate în mii de blocuri, mutate din zona lor originară (ce se află acum la 200 metri adâncime sub ape) și reconstruite identic aici, printr-un efort colosal, sub coordonarea UNESCO. Totul pentru a nu fi distruse de apele Lacului Nasser, după ce a fost construit Marele Dig din Aswan. Totul pentru a rămâne eterne, așa cum însuși Ramses II și-a dorit.
Cu siguranță aceste două temple sunt printre cele mai impresionante din Egipt.
𝑴𝒂𝒓𝒆𝒍𝒆 𝑻𝒆𝒎𝒑𝒍𝒖 al lui Ramses II, celebrând victoria acestuia în fața hittiților, înfățișându-l la exterior în patru forme diferite, prin patru statui uriașe de o parte și de alta a intrării în templu. La picioarele lui, statui mai mici ce simbolizează parte din cei peste 100 de copii pe care i-a avut mărețul faraon. În interior, pereți încrustați pe de-a-ntregul cu scene ale victoriilor lui Ramses II în lupte, întâlnirile sale cu zeii egipteni și ofrande aduse acestora, toate impresionant păstrate.
În sala principală a templului, patru statui – patru zeități: Ptah, Amun-Ra, Ramses II și Ra-Horakhty. Într-un mod mistic, razele soarelui ajung la trei dintre ele de două ori pe an – pe 22 februarie și octombrie, în ziua nașterii și a încoronării lui Ramses II. Doar ultima dintre ele, a zeului Ptah, rămâne mereu în umbră, ca un adevărat zeu al întunericului ce este. Fascinantă și inexplicabilă conexiune a egiptenilor antici cu astrologia…
La mică distanță, 𝑻𝒆𝒎𝒑𝒍𝒖𝒍 𝑴𝒊𝒄 dedicat soției sale favorite. La intrare, statuia lui Nefertari are, surprinzător pentru acele vremuri, aceleași dimensiuni ca cele ale soțului său Ramses. Ea însăși a fost singura femeie egipteană ridicată la rangul de zeiță, alături de soțul său.
Cele două temple povestesc peste veacuri despre cuplul regal Ramses II – Nefertari, păstrând eternă dovada iubirii lor. La fel ca și cele două capodopere arhitecturale, unice în toată colecția de temple antice din Egipt.
Templul lui Sobek și Horus din Kom Ombo
𝐊𝐨𝐦 𝐎𝐦𝐛𝐨 a fost următoarea oprire pe traseul croazierei noastre de pe Valea Nilului.
După aproximativ 3 ore de navigat pe Nil, am putut vedea, chiar de pe pontonul vaporului, Templul Kom Ombo, în toată splendoarea lui.
Cocoțat în vârful unei coline chiar la malul apei, templul acesta are ceva special: este un templu dublu, ridicat pentru doi zei egipteni: 𝒁𝒆𝒖𝒍-𝑪𝒓𝒐𝒄𝒐𝒅𝒊𝒍 𝑺𝒐𝒃𝒆𝒌 și 𝒁𝒆𝒖𝒍-Ș𝒐𝒊𝒎 𝑯𝒐𝒓𝒖𝒔 – unul al fertilității, celălalt al cerului, al protecției și al vindecării; Horus e, de altfel, unul dintre principalii zei ai egiptenilor antici.
𝑫𝒆 𝒄𝒆 𝒎𝒆𝒓𝒊𝒕ă 𝒗𝒊𝒛𝒊𝒕𝒂𝒕 𝒕𝒆𝒎𝒑𝒍𝒖𝒍 𝒅𝒊𝒏 𝑲𝒐𝒎 𝑶𝒎𝒃𝒐?
Pentru că, pe lângă rândurile de coloane paralele, pasajele ce trec pe sub ele, sălile inscripționate cu imaginile zeilor în diverse ipostaze și cele două sanctuare de închinare, există locuri unde 𝒄𝒖𝒍𝒐𝒓𝒊𝒍𝒆 𝒐𝒓𝒊𝒈𝒊𝒏𝒂𝒍𝒆 𝒂𝒍𝒆 𝒅𝒆𝒔𝒆𝒏𝒆𝒍𝒐𝒓 de pe ziduri s-au păstrat încă și sunt vizibile (mai ales pe plafoane, în jurul capitelurilor de coloane).
Tot aici, pe unul din ziduri se păstrează inscripționat un 𝒄𝒂𝒍𝒆𝒏𝒅𝒂𝒓 𝒆𝒈𝒊𝒑𝒕𝒆𝒂𝒏 complet, cu simboluri ușor de înțeles, reprezentând numărul zilelor și cele trei anotimpuri pe care le considerau egiptenii antici: ploios, de semănat și de recoltat. Fiecare anotimp avea 4 luni, fiecare lună 3 săptămâni și 10 zile. Cât de asemănător cu ce cunoaștem noi, nu? Restul celor 5 zile rămase din an erau dedicate zeilor: Isis, Osiris, Seth, Nephthys și Horus.
Și tot la Kom Ombo am putut vedea o altă inscripție rară: în centrul zidului din spatele templului par să fie reprezentate o serie de 𝒊𝒏𝒔𝒕𝒓𝒖𝒎𝒆𝒏𝒕𝒆 𝒎𝒆𝒅𝒊𝒄𝒂𝒍𝒆 𝒄𝒉𝒊𝒓𝒖𝒓𝒈𝒊𝒄𝒂𝒍𝒆, extrem de evoluate pentru acele vremuri – bisturiu, chiuretă, pense, dilatator, foarfece sau sticle de medicamente, datând din perioada romană a Egiptului Antic. Absolut impresionant!
Coborând de pe colina în vârful căreia e amplasat templul, ne oprim la baza ei, acolo unde e amenajat 𝑴𝒖𝒛𝒆𝒖𝒍 𝑪𝒓𝒐𝒄𝒐𝒅𝒊𝒍𝒖𝒍𝒖𝒊 – un spațiu mic, dar care povestește despre importanța crocodilului în viața egiptenilor de atunci. Crocodilul părea să fie simbol al puterii, fertilității și protecției, motiv pentru care aveau chiar și un Zeu-Crocodil, Sobek. Crocodili mumificați, ouă de crocodili, sarcofage pentru crocodili și reprezentări ale lui Sobek, zeul cu înfățișare de crocodil, povestesc despre rolul sacru al fioroaselor reptile în practicile religioase și în cultura egipteană antică.
Cu această vizită la muzeu se încheie turul nostru din Kom Ombo și revenim pe vapor, pentru a ne continua traseul pe apă. Dar poveștile și legendele de aici ne-au deschis și mai mult perspectiva asupra vieții egiptenilor antici, o lume impresionantă, ce fascinează cu cât o cunoști mai în amănunt.
Lasăm uscatul în urmă. Dar în spate, în lumina caldă de dinaintea apusului, templul Kom Ombo capătă o alură mistică.
Templul lui Horus din Edfu
Imens, solid, masiv.
𝐓𝐞𝐦𝐩𝐥𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐄𝐝𝐟𝐮 ne-a primit la prima oră a dimineții, când încă nu se luminase de ziuă. Am ajuns la el după o noapte de navigat pe apele Nilului, ne-am trezit înainte de răsărit, iar din portul din Edfu am fost preluați de trăsurile localnicilor ce ne-au dus până la porțile templului.
Străzile prăfuite ale orașului cu un aspect destul de dezolant sunt, de altfel, străbătute neîncetat de trăsuri trase de cai; tropote și clinchete metalice, bice șfichiuind în aer se aud din toate direcțiile, făcând bieții căluți să alerge mai repede, căci timpul stăpânilor lor e prețios. Fiecare minut înseamnă un potențial client, o nouă corabie trasă la țărm, încă o șansă de a face bani. Aici, în mijlocul Egiptului, în mijlocul deșertului, în acest oraș rupt de lume, turiștii sunt principala sursă de venit pentru localnicii din Edfu.
Templul din Edfu se înalță însă măreț la o margine a orașului, imperturbabil la tot ce e în jurul său. Este cel mai mare templu antic din regiunea Aswan și cel de-al doilea templu ca mărime din Egipt, după Templul Karnak din Luxor. Este o construcție uriașă la care egiptenii antici au lucrat timp de 180 ani în timpul Dinastiei Ptolemeice și este dedicat zeului Horus, alături de soția sa Hathor și fiul lor. Este considerat unul din cel mai bine păstrate temple egiptene antice, chiar dacă secole întregi a fost îngropat în nisip, până a fost descoperit.
Templul este renumit pentru intrarea sa fastuoasă, mărginită de doi piloni masivi, complex inscripționați cu scene de luptă ce slăvesc puterea lui Horus.
De altfel, și sala hipostilă, un fel de curte interioară a templului, susținută de jur împrejur de coloane, îl are tot pe Horus ca personaj principal. Ba chiar aici se află și două statui de granit, în formă de șoim, ce îl reprezintă pe Horus, Zeul-Șoim.
Pereții uriașului templu sunt și ei complet decorați cu inscripții și desene sugestive. Unele scene reprezintă lupta mitologică dintre Horus, Zeul Ordinii, și Seth, Zeul Haosului, cel care i-a ucis tatăl. Altele înfățișează detalii astronomice – constelații și obiecte cerești – mai ales pe tavanul templului, sugerând importanța astronomiei în viața egiptenilor antici. Din păcate, mare parte din desenele ce reprezentau zeitățile egiptene au fost distruse în perioada bizantină, atunci când creștinismul s-a extins în aceste regiuni.
Tot în interiorul templului există și o cameră unde se produceau parfumuri. Rețetele acestora se păstrează și acum scrise cu hieroglife pe pereții camerei, iar ghidul nostru ne-a povestit că, la descoperirea templului, rețetele au fost preluate și vândute în Franța pe sume considerabile.
În jurul templului existau cândva case, așezări, locuințe. Pe acestea, însă, timpul le-a distrus, căci nu au fost construite la fel de trainic precum templul. Pentru egiptenii antici, cele mai importante construcții erau dedicate spiritualității (templele) și vieții de după moarte (piramidele), de aceea au fost și cele mai trainice. Însă cei peste 3000 de ani de locuire permanentă au creat în acest loc condiții ideale pentru studiul dezvoltării unei astfel de așezări umane.
Ne-am întors cu aceeași trăsură înapoi la vapor. Templul din Edfu a rămas în urmă, neclinit ca de atâtea veacuri. Dar detaliile pe care acesta le-a oferit cercetătorilor, despre viziunea mistică și ritualurile religioase din Antichitate, au îmbogățit inegalabil întreaga lume.
Templul Luxor din Luxor
Am ajuns și la destinația finală a traseului nostru cu vaporul pe Nil: 𝐋𝐔𝐗𝐎𝐑.
Actualul Luxor se ridică pe locul vechiului oraș egiptean Teba, cunoscut și ca „Orașul celor o sută de porți”, care a fost pentru o perioadă capitala Egiptului antic, iar egiptenii îl considerau “orașul glorios” al zeului suprem Amon-Ra.
Ne-am întors în orașul Luxor, supranumit și “cel mai mare muzeu în aer liber”, după aproape 5 ani de când l-am văzut prima dată, pentru că ne mai rămăseseră multe lucruri de văzut.
Am început cu o plimbare prin centrul orașului, pe care Nilul îl împarte în două.
Am pornit de-a lungul 𝐓𝐡𝐞 𝐒𝐟𝐢𝐧𝐱 𝐀𝐯𝐞𝐧𝐮𝐞, un bulevard pietonal lung de aproape 3 km, mărginit de socluri cu sfincși, ce leagă cele două mari temple din Luxor – Karnak si Luxor Temple. Mai mult de 1000 de sfincși s-ar găsi de-a lungul acestei alei ce datează din perioada faraonilor, dar căreia i s-a dat de curând o nouă viață.
Am trecut apoi prin 𝐬𝐨𝐮𝐤-ul din Luxor. Câteva străzi cu tarabe, nimic turistic, mărfuri necesare localnicilor, dar e un loc unde poți urmări viața de zi cu zi a locuitorilor din Luxor și e singurul loc din Egipt care ni s-a părut nouă că aduce un pic cu o medină (ni s-a părut destul de ciudat că Egiptul nu are medine, așa cum ne-a obișnuit Marocul sau Tunisia).
Am ajuns și la 𝐆𝐚𝐫𝐚 𝐝𝐢𝐧 𝐋𝐮𝐱𝐨𝐫, o clădire care arată chiar mai bine decât te-ai aștepta. Decorată cu modele tematic egiptene, atât pe fațada exterioară cât și la interior, aici e locul de unde pleacă trenurile către Cairo sau Alexandria, atât în varianta clasică, dar și cu varianta la cușetă – un astfel de drum durează aproximativ 10-12 ore și circulă de obicei pe timp de noapte.
Nu în ultimul rând, am ajuns la 𝐓𝐞𝐦𝐩𝐥𝐮𝐥 𝐋𝐮𝐱𝐨𝐫, cel mai vechi templu egiptean antic ce stă încă în picioare, vechi de aproape 3500 ani.
Construcția lui a început în anul 1392 înaintea erei noastre, pe vremea faraonului Amenhotep III, a fost continuată de nepotul său Tutankhamun și finalizată de către Ramses II. Cam 180 ani se aproximează că a durat construcția templului Luxor.
Și chiar dacă templul nu a fost dedicat unui zeu anume, îl onorează în mod special pe zeul suprem al egiptenilor antici, 𝑨𝒎𝒖𝒏-𝑹𝒂, Zeul Soare. Tot aici erau și încoronați zeii egipteni și templul servea ca loc de ceremonii.
Chiar și aspectul lui actual confirmă importanța pe care templul a avut-o în acele vremuri.
Pilonii de la intrare cu cele două obeliscuri, din care unul e încă acolo, în timp ce al doilea a fost mutat în Franța.
Statuile lui Ramses II ce păzesc intrarea. Curțile interioare – una dedicată lui Amenhotep III, alta dedicată lui Ramses II.
Culoarul lung, ce le leagă, de peste 60 metri lungime.
Cele 28 de coloane ce îl mărginesc, decorate cu hieroglife și tot felul de simboluri și reprezentări – papirus, lotus, plante specifice zonei Nilului sau faptele regilor – povești întregi ce pot fi citite de pe fațadele acestora.
Și peste toate acestea, apusul de soare ce se rostogolește roșiatic în apele Nilului.
O imagine cu care încheiem incursiunea noastră pe Valea Nilului, o imagine ce ne rămâne întipărită pe retină, o imagine pe care o luăm cu noi în minte ca simbol al acestei călătorii cu vaporul pe Nil ce ne-a purtat prin fantastica istorie a Egiptului Antic.
Templul Karnak, Valea Regilor și Templul lui Hatshepsut
În ultima zi de croazieră erau programate principalele obiective turistice din Luxor, începând de la Templul Karnak – cel mai mare templu egiptean antic, despre care egiptenii din Anitichitate considerau că e punctul de unde a început creația -, continuând cu Valea Regilor unde sunt cele mai spectaculoase morminte ale faraonilor și terminând cu Templul faraoanei Hatshepsut, cea care a condus singură țara timp de 21 de ani ca un adevărat bărbat, fapt ilustrat și prin reprezetațiile ei masculine din interiorul templului.
Pentru că le vizitasem cu ocazia primei noastre călătorii în Luxor, noi nu am mai ajuns la acestea și de data asta, dar am povestit despre ele aici:
Singurul lor pe care ne-am dorit să îl vedem acum în plus a fost mormântul faraonului Seti I din Valea Regilor, cel care este considerat a fi cel mai impresionat dintre toate mormintele și pe bună dreptate. Pentru acesta se achită bilet de acces suplimentar pe lângă cel de acces în Valea Regilor.
Zbor cu balonul în Luxor
Ultima zi înainte de debarcarea de pe vapor a fost destinată unei experiențe inedite: un zbor cu balonul cu aer cald deasupra Luxorului!
Din păcate, la această activitate pot participa doar copiii cu vârsta de peste 7 ani, așa că mami a trebuit să rămână pe vapor cu Ayola, în timp ce tati și Albert s-au trezit foarte devreme, la ora 5:00 dimineața, pentru a prinde răsăritul de soare din balon.
Era aceeași zi în care făceam și decazarea, așa că toate bagajele au fost pregătite de seara și așezate în holul principal al vaporului, de unde urmau să fie încărcate în autocare, imediat ce grupul se întorcea de la vizitele de peste zi.
Momentul zborului a fost cu adevărat magic. Adevărați căpitani de zbor ne-au întâmpinat la locul de decolare, echipe profesioniste au pregătit baloanele, iar noi am putut vedea cum sunt umflate baloanele și cum încep unul câte unul să se înalțe în aer. Curând a venit și rândul nostru, iar acum tot cerul era plin de baloane în culori vii ce pluteau deasupra Luxorului, deasupra Văii Regilor, deasupra Templului lui Hatshepsut…
Zborul nostru a durat aproximativ 40 de minute, am aterizat în siguranță, am primit chiar și diplome de zbor și am rămas cu amintiri inegalabile. Primul zbor cu balonul nu se uită niciodată…
Detalii organizatorice despre croaziera pe Nil
Croazierele de pe Valea Nilului sunt, poate, printre cele mai faimoase trasee turistice din Egipt.
E cea mai la îndemână modalitate de a ajunge la templele egiptene presărate de faraoni de-a lungul Nilului şi de a lua contact în profunzime cu detaliile mitologiei egiptene, cu povestea zeităților în care credeau egiptenii antici și cu mărețele temple pe care aceștia le-au ridicat ca să le închine zeilor lor.
Despre transportul din Cairo până la Aswan, în punctul de plecare cu vaporul:
După prima oprire în Cairo, am zburat până în Aswan cu compania Nile Air, acesta fiind cel mai sudic punct din Egipt de unde pleacă vasele de croazieră în aval pe Nil. Costul biletului de avion a fost de 40 euro de persoană, drumul de aproximativ o oră și 20 de minute.
Aici aveam să ne îmbarcăm pe un vapor ce ne-a purtat pe apele Nilului de la Aswan la Luxor, timp de 3 nopți și 4 zile, cu opriri din loc în loc în orașele cele mai importante, la temple antice și chiar la activități inedite.
Detalii generale despre croazieră:
Pentru croazieră noi am apelat la compania MODY EGYPT TOURS.
Vasul de croazieră a fost ok, structurat pe 4 niveluri dintre care două din ele aveau camere de cazare, unul pentru restaurant și sală de evenimente, iar ultimul era deschis, cu acces la piscină și zonă de relaxare în aer liber.
În pachet am avut inclusă cazarea pe vas, toate mesele de peste zi (la restaurant, în regim bufet, sau la pachet, după cum permitea programul), traseul, ghid egiptolog specializat pe istoria antică egipteană, transferurile pe uscat și chiar și zborul cu balonul.
Durata croazierei a fost de 4 zile și 3 nopți, dar sunt și pachete care includ doar 2 nopți pe vas, dacă aveți mai puțin timp disponibil.
Traseul vasului nostru de croazieră s-a întins de la Aswan până la Luxor; odată ajunși aici, vasul s-a întors gol la Aswan, pentru a începe de acolo următoarea croaziera.
Despre drumul spre Abu Simbel:
Am ajuns la Abu Simbel după aproximativ 3 ore de când am pornit din Aswan pe cale rutieră cu autocarul, ca parte din programul croazierei de pe Valea Nilului.
Ora de plecare din Aswan a fost la 4 dimineața, probabil dacă am fi mers pe cont propriu am fi ales o altă oră de vizită a templului.
Ca să ajungi din Aswan la Abu Simbel trebuie să mergi pe drumul ce trece prin deșert, urmând malul de vest al Lacului Nasser. Fascinant ni s-a părut faptul că pe traseu, porțiuni întinse au fost de-deșertificate (transformate din deșert în pământ fertil) și au fost cultivate lanuri imense de grâu, pentru a combate criza de cereale de care au suferit în urma războiului din Ucraina, când depindeau în mare parte de exporturile de grâne ucrainene.
Situl templelor din Abu Simbel a fost, de departe, cel mai aglomerat obiectiv pe care l-am vizitat în ultima vreme. Grupuri de turiști cu ghizii lor în fața templelor, interioarele erau și ele pline de vizitatori, astfel că foarte greu reușeai să te strecori prin săli și pe coridoarele principale, ceea ce a știrbit puțin din magia momentului.
Biletul de intrare poate fi achiziționat și pe cont propriu de la intrarea în set, iar costul acestuia este de 616 EGP / adulți și 313 EGP / copiii cu vârsta de peste 6 ani, cei mai mici intră gratuit.
Am ajuns înapoi in Aswan și ne-am îmbarcat din nou pe vapor în jurul amiezii, de unde ne-am început navigarea pe Nil, în aval, către Kom Ombo.
Programul croazierei a cuprins:
𝐙𝐢𝟏: îmbarcarea în Aswan, cu vizita la Marele Dig din Aswan și la Templul Philae din Aswan.
𝐙𝐢𝟐: -> tur cu bus de la Aswan până la templele din Abu Simbel, la granița cu Sudan, de-a lungul Lacului Nasser, unde vasele de croazieră nu mai au acces.
-> Spre seară, ajunși înapoi pe vas, pornim navigarea spre nord și oprim la Kom Ombo unde vizităm Templul dublu al lui Sobek și Horus care se vede chiar de pe vapor.
𝐙𝐢𝟑: -> continuăm să coborâm pe Nil până la Edfu unde vizităm Templul lui Horus.
-> După amiază ajungem la Luxor unde vizităm Templul Karnak și Templul Luxor.
𝐙𝐢𝟒: -> vaporul rămâne în Luxor, dar noi începem ziua cu un zbor cu balonul cu aer cald deasupra Luxorului și continuăm cu vizitele la Templul lui Hatshepsut și pe Valea Regilor.
Acesta este și punctul unde s-a încheiat croaziera noastră, dar noi ne-am continuat descoperirile în capitala Egiptului, unde am petrecut restul zilelor de vacanță.
Dacă e să povestim și despre plusurile și minusurile unei croaziere pe Nil, acestea au fost cele resimțite de noi:
𝑨𝒗𝒂𝒏𝒕𝒂𝒋𝒆le unei croaziere pe Nil:
croaziera e o modalitate potrivită de a îmbina vizitele cu relaxarea; între două vizite la temple te poți bucura de câteva ore la piscină, la terasă sau chiar în pat, în timp ce continui să mergi către următorul obiectiv. Comparativ cu același traseu parcurs pe cale rutieră, cu siguranță pentru eventualul șofer (dar nu doar pentru el) varianta croazierei e infinit mai confortabilă.
pentru copii a fost varianta optimă prin care i-am putut deconecta și reîncărca cu energie, după vizitele istorice destul de obositoare.
accesul la piscină, mesele incluse, facilitățile de pe vas îți ușurează mult călătoria care se întinde pe distanțe mari și e oricum obositoare.
organizarea de grup și ghidul autorizat au facilitat cunoașterea în profunzime a detaliilor istorice ale locurilor, pe care pe cont propriu probabil nu le-am fi descoperit și corelat în aceeași măsură.
𝐃𝐞𝐳𝐚𝐯𝐚𝐧𝐭𝐚𝐣𝐞le unei croaziere pe Nil:
dincolo de relaxarea de pe vas, programul de vizite e destul de strict, atât la obiective cât și din punct de vedere al orelor. Din aceste motive:
ne-am trezit în fiecare zi foarte de dimineață (la ora 5 de obicei, dar am avut si o trezire la ora 3), pentru ca așa impunea programul.
timpul petrecut la obiective este limitat și ai senzația cumva că nu ai ocazia să te bucuri suficient de ele. La fiecare din obiective ai un timp alocat pentru explicațiile ghidului, apoi un alt interval pentru timp individual și poze, dar destul de limitat.
am mai avut senzația că aproape la fiecare din temple am ajuns odată cu toate croazierele :)) astfel încât am prins de fiecare dată mulțimi de oameni care încercau să ajungă și să vadă aceleași locuri, pozele nu erau nici pe departe la fel de reușite ca cele pe care le vedem pe internet, iar aglomerația devenea foarte obositoare, mai ales dacă aveam în program mai multe obiective pe zi. Imposibilitatea de a îți alege tu perioada cea mai potrivită din zi când să ajungi în anumite locuri e poate unul din cele mai importante dezavantaje ale unei croaziere pe Valea Nilului cu grup organizat.
Despre transportul înapoi, de la Luxor la Cairo:
Trenurile nu sunt cele mai moderne, mai ales cele cu vagoane-cușetă, dar sunt curate. Aerul condiționat poate fi, însă, o problemă, pentru că e setat atât de jos încât riști să tremuri de frig toată noaptea. Mâncarea nu e nici ea grozavă, iar prețul nu e chiar cel mai accesibil (90 € costă biletul pentru un drum de la Luxor la Cairo de exemplu)
O altă variantă care nouă ni s-a părut și mult mai accesibilă și oarecum mai confortabilă este drumul cu bus-urile intercity, care oferă condiții similare la preț mult mai mic. Biletul costă 620 EGP (aproximativ 62 Ron), beneficiezi de scaun rabatabil cu ecran în spătar cu jocuri, filme și muzică, o gustare și pături contra-cost, iar timpul petrecut pe drum este tot de 10 ore
Dincolo de oboseala acumulată, programul încărcat și informația densă de înmagazinat, cele patru zile petrecute în croaziera de pe Nil au fost printre cele mai fascinante din tot sejurul nostru de pe teritoriul egiptean.
Și, dacă ar fi să o luăm de la capăt, nu ne-am da în lături de la această experiență!
Tot de la categoria „Egipt„, mai citește și:
>> Traseu prin Egipt | De la Cairo pe Valea Nilului și înapoi la nord până în Alexandria
>> Pe urmele faraonilor: excursie de o zi cu doi copii la Luxor
