Am fost zilele acestea într-o vizită scurtă prin Andorra, mica țară din Pirinei amplasată între Spania și Franța.
Am descoperit o țară dezvoltată, civilizată, așa cum ne așteptam deja, foarte curată și cosmopolită, cu influențe diverse, atât de la vecinii francezi și spanioli, cât și sud-americane.
Dacă adaugi la asta apele termale, pârtiile de schi, traseele de bob și de telecabină sau panoramele montane spectaculoase, ajungi la concluzia că Andorra poate fi o destinație turistică cu mult potențial.
Andorra la Vella, capitala cea mai înaltă din Europa
Aceeași impresie ne-a lăsat-o și capitala Andorrei, acest oraș de la care nu știam prea bine la ce să ne așteptăm. Am fost surprinși plăcut însă atât de aspectul locurilor, cât și de cadrul natural unde e amplasat, la peste 1000 metri altitudine, și mai ales de vechimea Andorrei la Vella ce își are originile tocmai în anii 1200.
La fel ca și țara, nici capitala nu este prea mare, dar e cochetă, extrem de curată și bine îngrijită. Sunt multe străzi pietonale, mărginite de magazine și centre comerciale, restaurante și erase întinse în soare, iar în perioada aceasta cireșii japonezi erau în plină explozie rozie ce contrastează superb cu munții din jur, cu creste încă ninse.
Ne-am început plimbarea pe Avenida Meritxell, coborând paralel cu râul prin centrul pietonal al orașului. Ne însoțește o expoziție în aer liber dedicată celebrei pictorițe mexicane Frida Kahlo, ce o înfățișează din loc în loc, colorată în diverse culori.
Ajungem mai apoi să ne intersectăm cu albia râului La Valira ce rece prin oraș și ne continuăm plimbarea de-a lungul lui, pe sub aceiași cireși japonezi în plină floare, amețiți de viteza cu care curge apa din albia râului (nu cred că am mai văzut alt râu să curgă așa rapid prin vreun oraș).
Ajungem apoi în Parc Central, un platou verde în mijlocul orașului, ce pare delimitat din toate părțile de munți. Un peisaj ce îți inspiră instant relaxare – de altfel o mulțime de localnici se adună aici să se plimbe, să se joace cu mingea, să iasă cu copiii sau să facă sport – iar soarele primăvăratec face totul și mai plăcut.
Tot aici în parc ne oprim și la spațiul de joacă generos, super divers, cu atracții pentru toate vârstele și gusturile. După ce au încercat amândoi tiroliana, preferata lor, Albert s-a oprit la mini-terenul de fotbal și a intrat imediat în echipa copiilor ce se jucau deja (spaniola ajută mult aici, chiar dacă nu e limba națională a țării, dar influențele vecinilor sunt puternice), în timp ce Ayola a fugit la tobogane și mini-trambulină.
După ce ne-am săturat cu toții de distracție și de stat cu burta la soare, am pornit mai departe în explorarea orașului și ne-am îndreptat spre Plaça del Poble, un loc aflat pe partea cealaltă a râului, în zona de sus a orașului (pentru că și Andorra la Vella e situat pe două niveluri la fel ca Luxemburg, de exemplu). Ce e cu adevărat inedit e faptul că această piață e amplasată chiar pe acoperișul clădirii Guvernului Andorrei, iar ca să ajungem aici am folosit liftul din parcarea supraetajată a clădirii.
De sus din piață ai o priveliște și mai spectaculoasă către orașul de jos și către vârfurile munților din împrejurimi. Tot aici copiii s-au oprit la locul de joacă și de cățărare amenajat chiar în piață, în timp ce noi ne-am plimbat pe pasarela suspendată ce leagă piața de intrarea în tunelul care duce către partea istorică a orașului.
Barri Antic, așa se numește cartierul vechi al Andorrei la Vella, amplasat într-o parte mai ridicată a orașului actual, unde se păstrează case cu ziduri de piatră și acoperișuri din granit, un peisaj în tonuri de gri, dar elegant și foarte bine păstrat. Printre ele, mici baruri cu terasele întinde pe caldarâm te invită să te așezi la o cafea, un aperol sau o bere locală, inspirând atmosfera de odinioară.
Dintre clădirile cartierului se evidențiază în mod special Casa de la Vall, o casă din piatră, de dimensiuni generoase, cu vedere către Plaça dels Set Poetes. E una din cele mai vechi din oraș și a fost timp de aproape 300 de ani sediul Consiliului General, despre care se spune că este cel mai vechi Parlament al Europei. Casa e acum deschisă turiștilor, cu vizită ghidată.
Tot în Barri Antic, dar în cealaltă parte, se ridică o bisericuță în stil romanic – Iglesia de Sant Esteve – din perioada Evului Mediu. Chiar dacă biserica e mică și interiorul ei e rece și lipsit de decoruri, rămâne un punc de referință din oraș pentru că păstrează absida semicirculară și turnul cu clopotniță din perioada romanică.
Ne întoarcem în piață pe Rambla Molines, podul suspendat, dintre orașul nou și orașul vechi, iar seara ne găsește încă o dată lângă albia râului, acolo unde, pe Pont de París, stă marcat numele orașului, încununând ultimele poze ale zilei noastre de descoperiri prin capitala Andorrei.
Mirrador Roc del Quer
A doua zi am porni dinspre Andorra la Vella către granița cu Franța, urcând pe serpentine strânse până la aproape 2000 de metri, ca să ajungem la un anume punct. Un punct de belvedere amenajat ca o platformă ce iese din munte, ce îți dă senzația că levitezi, călcând pe suprafața ei transparentă, suspendată în aer, undeva între pământ și cer.
De jur împrejur munți falnici. Pirineii măreți, unii cu crestele ninse, alții ce încep să se îmbrace în verdele curd al primăverii. Aici primăvara ajunge ceva mai târziu, așa că iarna pare că încă nu s-a lăsat complet convinsă să plece. Dar jos în vale se văd pajiști verzi ce contrastează cu vârfurile ninse, semn că primăvara urcă de la bază spre vârf și cucerește ușor-ușor natura toată.
E un spectacol complet aici în mijlocul naturii, departe de orașul care se vede mic în vale și puțin mai aproape de cer.
Trebuie doar să îți iei timp să îl admiri, să îl absorbi și să îl înțelegi. La fel ca bărbatul întruchipat de sculptura ce ne așteaptă la capătul aleii, ce pare cufundat în frumusețea locurilor, neînfricat de înălțimea unde stă suspendat, contemplând împrejurimile.
Sigur sunt mai multe astfel de locuri panoramice în Andorra, pentru că natura a fost darnică aici, iar peisajele montane oferă de cele mai multe ori priveliști uluitoare.
Dar Mirador Roc del Quer (sau Canillo) e unul din cele mai accesibile, la doar 20 minute distanță de centrul capitalei, la care poți ajunge cu mașina până foarte aproape, cu parcare special amenajată, cu acces gratuit în timpul iernii și o taxă de 5€ vara, și cu o cabană ce te așteaptă să te delectezi în apropiere.
Cum am ajuns în Andorra
E interesant de știut că Andorra e una din țările ce nu au aeroport propriu, așa că cel mai simplu mod de a ajunge aici e să aterizezi în Barcelona (sau undeva în nordul Spaniei) și să mergi cu mașina sau bus local până în Andorra la Vella. De altfel, și drumul ce duce din Spania până în Andorra e panoramic și pitoresc, trecând ba prin diverse Parcuri Naționale, ba prin orășele spaniole cu iz medieval, iar durata petrecută pe drum pentru a ajunge din Barcelona în Andorra e de aproximativ 2 ore jumătate.
O altă variantă ar fi să vii dinspre Franța, cel mai apropiat aeroport în aces caz fiind Toulouse, dar drumul din această direcție e mult mai sinuos, traversând zona muntoasă în serpentine dese și strânse.
Unde ne-am cazat în Andorra
Pentru weekend-ul petrecut în Andorra, noi am ales un ApartHotel din centrul Andorrei la Vella, din apropierea podului medieval Pont d’Engordany. Un hotel foarte drăguț, cu un apartament foarte potrivit pentru familii cu copii – un dormitor cu un pat dublu de 2 x 2 metri și o cameră de zi cu paturi suspendate pentru copii și zonă cu canapele pentru relaxare.
Accesul de aici spre punctele de interes din oraș ne-a fost foarte facil și am putut oriunde pe cale pietonală.
>> Unde ne-am cazat în Andorra la Vella: Hotel & ApartHotel Cosmos.
>> Vezi și alte locații de cazare din Andorra la Vella aici.
Alte detalii utile
❇️Ne pregătisem pentru temperaturi mici în Andorra (cu doar o săptămâna în urmă maximele fuseseră de 6-7 grade), dar am avut șansa să ne bucurăm de o vreme primăvăratică în mijlocul Pirineilor, cu soare strălucitor, cer senin și aer proaspăt de munte, așa că ne-am plimbat prin oraș și pe lângă râul ce îl străbate, ne-am oprit în parcuri și la locuri de joacă și ne-am bucurat de explozia roz a cireșilor japonezi care împodobesc multe din străzile capitalei Andorrei.
❇️ Neașteptat, chiar dacă nu am avut control vamal la trecerea din Spania, Andorra nu face parte nici din Uniunea Europeană nici din spațiul Senghen.
❇️ Acest motiv ne-a adus o surpriză mai puțin plăcută, aceea de adescoperi că romingul european de pe rețelele noastre naționale (vodafone, orange, digi) nu funcționează în Andorra, așa că ai nevoie de o cartelă locală pentru a putea beneficia de internet de pe date mobile. Vestea bună e că în centrul Andorrei la Vella există și o rețea wifi publică la care te poți conecta gratuit.
❇️ Limba oficială a Andorrei este catalana, fiind de altfel sigura limbă națională oficială, iar Andorra sin gura țară care are catalana drept limbă oficială, chiar dacă multă lume vorbește spaniola (posibil și franceza(), datorită apropierii și, probabil, trecerilor frecvente dintr-o țară în alta.
❇️ Ca o curiozitate, steagul Andorrei ale aceleași culori ca și steagul României și au fost inaugurate cam în aceeași perioadă de timp.
❇️ Moneda folosită în Andorra este Euro, nevând o monedă proprie, iar prețurile se ridică la nivelul celor occidentale (chiar dacă, prin comparație, ni s-au părut poate puțin mai mici decât cele din Spania).
Andorra a fost pentru noi o descoperire neașteptată, în sensul pozitiv al cuvântului, și dacă timpul ne-ar fi permis ne-ar fi făcut plăcere să petrecem mai mult timp în această țărișoară cu aer curat, altitudine înaltă, mâncare sănătoasă, natură muntoasă ce ocupă mare din teritoriul țării (peste 90% mai exact), acestea toate și alte motive plasând-o în topul țărilor cu cele mai mari speranțe de viață din lume.
Un răspuns