Mic traseu prin Grecia, între istorie și relaxare

Pe la jumătatea lunii mai am furat puțin startul la vacanțele de vară în Grecia și, cum am găsit oferte bune de zbor la Ryanair, am ajuns pe pământ elen pentru câteva zile, să facem o baie de soare în Thessalonik și prin împrejurimi.

Explorări urbane în Thessalonik

Ne-am stabilit aici pentru câteva zile, timp în care l-am explorat și am rămas surprinși de câte locuri frumoase are de oferit acest oraș istoric de pe malul Mării Egee. Thessalonik ne-a surprins plăcut și ne-a încântat simțurile cu parfum mediteranean.

Ne-am împărțit plimbările prin oraș în trei zone principale:

De-a lungul falezei

Am pornit de la portul orașului și am ajuns la White Tower și chiar dincolo de el, către Statuia lui Alexandru Macedon și până la monumentul Umbrelelor lui Zongolopoulos, foarte instagramabile de altfel. 🙂 De fapt, toate trei sunt adevărate simboluri ale orașului, fiecare din ele având propria semnificație în istoria Thessalonikului.

Turnul cel alb e vechi de pe vremea perioadei binzantine, trecut apoi sub stăpânirea turcilor și recuperat de greci odată cu recucerirea orașului, iar numele îi e dat de povestea unui fost prizonier din turn ce i-a spălat exteriorul până l-a albit, în schimbul eliberării sale.

Apoi statuia lui Alexandru Macedon, rege al Macedoniei antice ce se întindea până în această parte a Greciei actuale, veghează asupra orașului poate și pentru că acesta poartă numele surorii sale vitrege, Tessalonik.

Cât despre monumentul umbrelelor, acestea sunt ridicate aici de peste 20 de ani și iau de-a lungul timpului forme, culori și semnificații ale evenimentelor ce se sărbătoresc în oraș, devenind astfel un simbol și o imagine definitorie a Thessalonikului.

În rest, faleza de-a lungul mării e foarte drăguță, cu o zonă pietonală generoasă, cu clădiri elegante și restaurante ce fac cu ochiul pe de o parte, iar de cealaltă parte e marea spumoasă și zbuciumată, brăzdată de vapoare și bărci, unele în tranzit, altele cu scop turistic.

Am urcat și noi în una dintre ele – o corabie a piraților ce ne-a plimbat până în larg, timp de 45 de minute – ocazie cu care am putut admira orașul văzut de pe mare, am savurat o limonadă la pupa și ne-am bucurat de luminile apusului oglindite în apele albăstrii ale Mării Egee.

Centrul istoric al orașului

Zona centrală din Thessalonik e și locul unde se păstrează și cele mai vechi monumente din oraș. Biserici cu sute de ani in spate, monumente UNESCO cu o valoare istorică, vestigii de pe vremea fostului Imperiu Roman – Thessalonik este, cu siguranță, unul din locurile ce păstrează valori inegalabile ale umanității.

Urcând în linie dreaptă din fața Turnului Alb către centru, vei vedea curând în față părți rămase din vechile ziduri bizantine ale orașului, iar imediat ce treci de ele ajungi în interiorul unui complex arhitectural ce păstrează vestigii de pe timpul romanilor.

Arcul lui Galerius, poate cel mai fascinant monument al orașului, a fost comandat de împăratul roman ce i-a dat și numele, pentru a sărbători victoria sa împotriva persanilor. Interesant este că pe zidurile arcului sunt înfățișate scene de lupte purtate de daci, cei care i-au adus victoria și față de care Galerius a dorit să își exprime prețuirea, el însuși având origini dacice din partea mamei sale.

De lângă arc poți vedea un pic mai sus Rotunda, cea care a fost construită de același Galerius cu scopul de a îi servi drept mausoleu, ca apoi Împăratul Constantin cel Mare să o transforme în biserică creștină, iar odată cu cucerirea otomană să i se anexeze un minaret, transformînd-o în moschee. În momentul de față Rotunda are rol de muzeu și păstrează încă mozaicuri de pe vremea împăraților romani ce și-au lăsat amprenta asupra sa.

Ceva mai încolo, un sit arheologic în aer liber pare să fie ceea ce a mai rămas din Palatul lui Galerius, căci împăratul roman și-a stabilit pentru o perioadă reședința aici, în Thessalonik. Ne-am mirat puțin de stadiul în care părea lăsat acest sit cu o valoare istorică importantă, dar sperăm că va beneficia de lucrări de întreținere și punere în valoare a vestigiilor descoperite aici.

Imediat lângă sit se află Biserica Sfântului Dumitru, atât loc de pelerinaj – datorat moștelor Sfântului Dumitru, patronul orașului, și ale Sfintei Anisia ce se află aici -, cât și monument istoric aflat în Patrimoniul UNESCO, datând de pe vremea Imperiului Bizantin și păstrând în interiorul său superbe mozaicuri din primele secole ale creștinismului. Ca și alte biserici creștine, și aceasta a fost transformă în moschee pe vremea cuceririi otomane, dar a revenit la scopul inițial de lăcaș de cult creștin odată cu revenirea orașului sub stăpânire grecească.

În același stil, Hagia Sofia, o replică mai mică a monumentului cu același nume din Istanbul, a fost construită după modelul aceleia, a devenit apoi moschee sub stăpânire otomană și a revenit apoi la rolul său inițial de lăcaș de cult creștin, funcție pe care o are și azi, păstrând la interior câteva mozaicuri din primii ani ai existenței sale.

Iar dacă tot vorbim de stapânirea otomană, trebuie să amintim si de casa fondatorului Turciei moderne, Atatürk, cel care s-a născut aici în Thessalonik, iar locul unde s-a născut și a copilărit e transformat acum în Atatürk Museum – o casă cu o arhitectură specific macedoneană (așa cum am mai întâlnit prin Ohrid), pe o stradă îngustă și pietruită ce urcă spre partea de sus a orașului, amplasat pe o colină.

Ano Poli, oraşul de sus și Citadela

Și apoi urcăm colina… până sus, în vârf, la fortăreața din vremea otomană și fostă închisoare a orașului – Heptapyrgion of Thessaloniki. Ziduri de piatră în vârf de colină, cu vedere în jos spre oraș și spre mare. În momentul de față, cetatea poate fi vizitată având rol de muzeu și păstrând în mare parte ultima sa amenajare cu rol de închisoare.

Puțin mai jos, continuând parcă structura zidurilor din piatră, ajungem la Trigonion Tower, un fost turn de apărare în vârful căruia se poate urca, folosind același bilet de intrare ca și cel de la fortăreața de mai sus. Vederea de aici spre oraș și mare e spectaculoasă, iar împrejurimile sunt foarte fotogenice. La baza turnului sunt magazine cu suveniruri grecești care mai de care mai drăguțe și colorate.

Ne pierdem în cele de urmă pe străduțele înguste și abrupte, coborând spre oraș, ne mai oprim în drum la Vlatadon Monastery, o bisericuță izolată de zgomotul orașului, înconjurată de verde, de păuni și de alte feluri de păsări, un colț de frumos și liniște.

Ne despărțin de Thessalonik cu această ultimă imagine în gând și ne îndreptăm apoi spre alte locuri minunate de pe pământuri grecești.

Bine de știut:

• Pentru plimbări în oraș, ne-am descurcat în mare parte pe jos. Acolo unde a fost nevoie, am luat mijloace de transport în comun (în special pentru urcarea până la orașul de sus, dar și pentru a ajunge în oraș de la aeroport). Distanțele între obiective sunt destul de mici – la diferență de 15-20 minute pe jos unele de altele.
• Pentru transportul în comun e important de știut că biletele se cumpără din mijlocul de tranport, de la un automat care nu acceptă plata decât cu monede (!) și nici nu dă rest. O călătorie costă 90 cenți, iar restul nu se transferă pentru un al doilea bilet, ci e înghițit pur și simplu de tonomat. Așadar, e bine să aveți sumele exacte dacă intenționați să folosiți mijlocul de transport în comun în oraș.

Road trip de o zi la Meteora

Într-una din zile am mers într-un loc pe care multă lume probabil l-a văzut deja, dar noi abia acum am ajuns, chiar dacă e destul de aproape de noi.

Meteora, acest loc ce a fost lăsat parcă pentru a demonstra că Raiul există, nu poate fi descris nici imaginat la adevărata lui valoare până nu l-ai văzut cu ochii tăi.

Noi am fost într-o excursie de o zi. A fost cald, canicular chiar la orele amiezii. A fost obositor, extenuant poate pe alocuri. Dar am trăit fiecare minut din această călătorie la intensitate maximă, am explorat trasee, am urcat sute de trepte pe stânci abrupte, am vizitat biserici în piatră și altele construite în vârf de stâncă și am admirat priveliștea spectaculoasă din aproape orice punct ai ajunge.

• Ca să ajungem din Thessalonik în Meteora, am închiriat mașină pentru o zi, cu care am mers pe cont propriu. Mai există opțiunea cu tur organizat sau cu trenul până în gara din Kalabaka, dar cu mașina e de departe cea mai flexibilă opțiune, căci te poți opri oriunde pe traseul ce trece printre stânci, te poți întoarce sau poți reveni în locuri pe care le-ai prins închise prima oară. Drumul a durat în jur de 3 ore dus și 4 ore întors, căci la intoarcere am coborât până la mare, într-o mică stațiune de pe brațul Kassandra din Halkidiki.

• Fiecare mănăstire are o taxă de intrare de 3 € / persoană. Nu toate mănăstirile sunt deschise, unele sunt dezafectate, altele sunt închise în anumite zile ale săptămânii. Noi am consultat programul în prealabil, ca să știm la care merită să oprim.

• Într-o zi întreagă, am reușit să vizităm 3 mănăstiri, să urcăm până la a patra și să ne oprim la câteva puncte de belvedere marcate pe traseu. Tururile organizate includ tot vizita la 3 mănăstiri, din ce am văzut pe internet.

• Locul nu era nici full de turiști, nici complet liber, nu știu cum arăta înainte de pandemie, dar acum părea în mare suficient de aerisit.

A fost o experiență unică de care ne-am bucurat cu toții, copiii au fost cei mai energici și totodată și cei mai obosiți după plimbare, iar ultima oprire înainte de întoarcere i-a prins deja dormind în scaunele lor de mașină.

Plajă și mare în Halkidiki, la Polychrono

Iar ultima etapă a traseului nostru prin Grecia a fost dedicată odihnei și relaxării, așa că după călătoria la Meteora ne-am retras la malul mării să ne bucurăm de plajă, de ape turcoaz și de soarele blând de mai.

Așa au arătat, așadar, ultimele zile din vacanța noastră în Grecia – colorate în nuanțe de albastru senin, turcoaz si azuriu, în Polychrono, o stațiune mică și liniștită pe brațul Kassandra, unde forfota turiștilor nu începuse încă, dar soarelui nu prea i-a păsat că încă nu e vară în calendare și ne-a bucurat zilele cum a știut el mai bine.

Polychrono e amplasat pe partea estică a primului braț – Kasandra -, plajele aici sunt destul de înguste, un amestec de nisip cu ceva pietricele, dar apa e lină, fără valuri, curată și cu nuanțe turcoaz. În zare se găsește cel de-al doilea braț al peninsulei Halkidiki – Sithonia -, iar dincolo de el se înalță muntele Athos, o priveliște ce se pierde în albastrul încețoșat al orizontului.

Deși sunt locuri de vizitat în împrejurimi, noi am profitat de timpul rămas ca să stăm ba la plajă, ba la terasele întinse de-a lungul apei, aproape de plajă.

Unde am mâncat: am avut două restaurante preferate pe care le-am frecventat în cele câteva zile – Doctor of Hunger pentru prețurile bune, porțiile mari și gustoase și Flegra pentru servirea excelentă și amplasarea minunată, ideală pentru o cină seara la malul mării. Bonus, Albert s-a jucat cu papagalul la intrarea în restaurant, iar aici am găsit și meniu tradus în limba română. 🙂

Unde ne-am cazat: Am optat pentru un apartament cu două dormitoare – Polychrono Nikos Apartment – într-un complex de imobile nou, cu balcon deschis de pe care puteam zări marea, situat la cinci minute de plajă, dar aflat totodată într-o zonă liniștită a stațiunii, înconjurat de grădini înverzite, portocali și mandarini încărcați de fructe.

Ne-am întors spre Thessalonik cu unul din autocarele ce fac curse regulate între stațiunile de pe brațul Kassandra și partea continentală; drumul durează aproximativ 1 oră și 40 minute în acest caz. Stația se află în centrul stațiunii, iar autogara unde te lasă autocarul în Thessaloniki este KTEL Halkidiki bus station (tot de acolo se poate și lua autocarul care pleacă din Thessalonik spre stațiunile din Hakidiki).

Am părăsit Grecia cu regret, dar cu speranța că ne vom mai întoarce curând, pentru că această primă expediție împreună abia ne-a deschis apetitul pentru această țară superbă ce se află atât de aproape de noi!

Voi unde ați ajuns în Grecia? Ce v-a plăcut cel mai mult? Așteptăm idei pentru următoarea vacanță grecească!