E adevărat că am ales o vacanță All Inclusive în Egipt, dar cum spiritul aventuros nu ne lasă, nu ne-am permis să „pierdem” șapte zile doar tolăniți pe șezlonguri, într-o țară atât de bogată în istorie. Așa că ne-am interesat ce am putea vedea prin împrejurimi. Și cum mai toată lumea îl recomandă pe grupurile de travel pe Amir Mario pentru tot felul de tururi organizate prin Egipt, l-am contactat și noi și am programat o excursie de o zi la Luxor, capitala faraonilor antici în perioada de apogeu a puterii lor.
Cum a fost organizarea
Așa că, iată-ne la ora 5:00 dis-de-dimineață aranjați și pregătiți de plecare, așteptând la recepție autocarul care urma să ne preia. Am plecat în scurt timp pe drumul care avea să dureze 5 ore până la Luxor.
Pe parcurs unii au mai dormit, alții au avut timp să se familiarizeze cu Egiptul – stâncos, arid, sărac, searbăd. Același peisaj dezolant de jur împrejur în nuanțe cenușiu-gălbui, nisip și stânci de aceeași culoare, nicio urmă de verde, nicio urmă de viață.
Obosit de aceeași imagine, am adormit, iar când m-am trezit priveliștea în jur se schimbase: mergeam acum pe malul Nilului, iar apele lui înverziseră totul în jur – palmieri înalți, tufe într-o explozie de flori și pământ agricol pe care se vedeau oameni muncind. Sărăcia însă se menținea. Casele arătau mai mult a colibe de paie pe malul apei, din loc în loc vedeai animale moarte aruncate lângă Nil, iar gunoaiele se găseau pretutindeni. Vedeam imaginea tipică a Africii, așa cum o cunoșteam eu din poze.
Când ne-am apropiat de destinație, ni s-au alăturat și ghizii cu care aveam să ne petrecem ziua: vorbitori de engleză, poloneză, cehă, franceză și italiană, în funcție de limbile vorbite de turiștii din grup. Noi nu am mai găsit locuri la turul cu ghid în limba română, așa că ne-am alăturat ghidului vorbitor de limba engleză. Au început să ne dea primele indicații și ne-au reorganizat pe grupuri (lucru cam enervant pentru că a trebuit să ne mutăm locurile în autocar și s-a creat o mare amețeală). Ulterior aveam să aflu că era și un polițist prezent cu noi și disponibil la nevoie, căci așa se practică aici pentru orice autocar turistic, din motive de siguranță.
Am ajuns la ora 10:00 la Luxor, cu o singură oprire pe traseu (la un local vechi și amărât, în mijlocul nimănui, unde până și taxa la toaletă costa un dolar 🙂 ). Aveam să descopăr apoi că peste tot intrarea la toaletă se plătește, iar condițiile nu sunt nici pe departe conforme cu prețul.
Urmau aproape 8 ore de petrecut în Luxor, împărțite între obiectivele turistice și masa de prânz (taxele de intrare și masa au fost de asemenea incluse în prețul turului). Dar ce am vizitat mai exact?
Ce am vizitat în Luxor
Luxor este renumit pentru vestigiile istorice de mii de ani, păstrate aici chiar de pe vremea Egiptului Antic. Avea să fie, deci, o zi ca o lecție de istorie, printre temple, hieroglife, statui și sarcofage ale faraonilor de demult.
Templul Karnak
Karnak Temple este considerat cel mai mare edificiu religios din lume și a fost ridicat cu mii de ani în urmă, în cinstea unor importante zeități, dintre care cel mai important este Zeul Soarelui și al Aerului (Amun Ra). În timp, fiecare din faraonii Egiptului Antic a contribuit la dezvoltarea acestuia, modificând și construind noi altare, temple, coloane, astfel că întinderea acestuia a devenit impresionantă.
Templul este și acum foarte bine conservat, atrăgând nenumărați turiști, ceea ce îl face să fie cel de-al doilea cel mai vizitat obiectiv din Egipt, după Piramidele din Giza, fiind de asemenea inclus în lista monumentelor UNESCO.
Fabricile de alabastru
De la templu, în drum spre masa de prânz, ne-am oprit la un atelier de sculptură în alabastru, o ocupație frecventă a locuitorilor de aici, după cum ne-am dat seama. Așa-zilele fabrici (mult spus, pentru dimensiunea pe care o au) pot fi identificate prin picturile de pe pereții caselor unde sunt amplasate, majoritatea fiind viu colorate și înfățișând imagini specifice istoriei sau culturii egiptene.
Intrarea aici era liberă, iar șederea relativ scurtă. Pe lângă magazinul destul de impresionant în care statuete din alabastru în tot felul de culori sunt expuse spre vânzare, ghidul nostru ne-a explicat și cum este prelucrat manual materialul pentru crearea vaselor sau a statuetelor. În acest timp, câțiva lucrători făceau o demonstrație live, chiar pe terasa din fața făbricuței. Unul din ei ne-a oferit o amuletă în forma de ankh, simbol al vieții și al eternității, în limbajul egiptean antic. Evident, pentru ceva tips din partea noastră.
Ne-am obișnuit ușor cu ideea ca în zonele turistice localnicii să facă orice este posibil ca să obțină ceva bani din partea turiștilor - de la accesul la toaletă suprataxat, până la bacșiș cerut pentru pozele pe care ei se oferă să le facă turiștilor sau „ușile” pe care le deschid turiștilor în spații care, în mod normal, ar trebui să fie private. Cât despre suveniruri, acestea sunt prezentate inițial cu prețuri uriașe care scad în final chiar și de 30 de ori (de exemplu, trei statuete pe care un negustor ambulant încerca să ni le vândă cu 150 $ (!), au ajuns la prețul de 5 $, doar să le cumpărăm de la el). Lupta e acerbă, uneori ajungând chiar ca localnicii să se încaiere pentru a nu își fura unii altora potențialii „clienți”. Așadar, atenție la capcanele întinse turiștilor, pentru că aici se găsesc aproape la tot pasul.
Valea Regilor
După masă, următorul obiectiv programat era Valea Regilor (Valley of the Kings). Într-un munte stâncos și arid au fost săpate mormintele faraonilor Egiptului Antic, adevărate camere și culoare pe sub pământ, decorate cu picturi și simboluri hieroglifice impresionante care sunt foarte bine conservate, chiar dacă datează de acum mai bine de 1000 de ani înaintea erei noastre.
Este locul care pe mine m-a impresionat cel mai mult, chiar dacă drumul prin valea stearpă și prin căldura amiezii nu a fost cea mai plăcută plimbare. Noroc cu trenulețele care duc și aduc turiștii de la locurile de parcare până la intrarea în zona mormintelor, ușurând puțin urcușul drumului.
Mormintele sunt deschise prin rotație pentru asigurarea conservării lor și în special a picturilor murale, așa că noi am vizitat doar trei morminte de faraoni, toți purtând același nume de Ramses. Tot aici se găsește și mormântul faimosului Tutankamon despre care s-a crezut că aduce blestemul faraonului celor care îl vizitează. Ce bine că era închis! 🙂
Templul lui Hatshepsut
Al doilea templu pe care l-am vizitat a fost cel al Reginei Hatshepsut (Hatshepsut Temple), cea care a condus singură țara timp de 21 de ani ca un adevărat bărbat, fapt ilustrat și prin reprezetațiile ei masculine din interiorul templului.
Dintre cele două niveluri ale templului construit sub stânci, primul este păstrat din construcția originală, în timp ce nivelul superior este o reconstrucție mai recentă. Ne-am plimbat aici printre coloane, am urcat câteva zeci de trepte din vârful cărora împrejurimile se văd foarte frumos, am admirat frescele, iar apoi ne-am întors tot cu un trenuleț la locul de parcare.
Coloșii din Memnon
Ultima noastră vizită în materie de istorie a fost chiar în drum, unde sunt amplasate trei statui gigantice cunoscute drept Colossi of Memnon. Fuseseră patru și un templu morturar situat alături de ele, dar doar trei au rămas în picioare, în amintirea unui faraon ce și-a sculptat imaginea în aceste imensități de peste 20 metri înălțime.
Am făcut rapid o poză și am pornit mai departe. Se lăsa deja seara iar noi începeam să resimțim oboseala zilei încărcate.
Insula Bananelor și o plimbare cu barca pe Nil
Așa că, ultimul obiectiv unde am ajuns a fost unul mai relaxant, în mijlocul naturii, chiar dacă așteptările noastre au fost oarecum diferite de ceea ce am găsit aici.
Insula bananelor nu este tocmai o insulă, așa cum îi zice numele, ci doar o limbă de pământ mai pronunțată în albia Nilului unde sunt plantate livezi de bananieri din care atârnă ciorchine grele de banane încă verzi. Maimuțele despre care ni s-a tot povestit însă pe drum nu erau nici pe departe prin copaci, măncând banane, așa cum ne imaginam noi, ci erau închise în niște cuști mici și întunecoase, și „distracția” era să le oferi câteva semințe pe care ele le luau hulpave cu lăbuțele lor mici, încântând publicul… O imagine mai mult dezolantă, după părerea noastră, ca și cea a unui crocodil închis pe un petic de apă, pe care un „îngrijitor” îl împungea cu un băț ca să îl facă să se miște sub ochii privitorilor… Am fugit repede de aceste imagini, timp în care părinții îmi explicau că orice animal privat de libertate este un animal chinuit. Eram perfect de acord cu ei.
Singurul deliciu de aici a fost platoul cu fructe proaspete pe care gazdele ni l-au oferit și care a mers perfect după ziua oarecum caniculară și solicitantă: căpșuni, portocale, guave, struguri și banane – au dispărut toate în câteva minute de pe tăvile din fața noastră.
Și poate doar întoarcerea cu barca în timp ce soarele apunea peste Nil, colorând totul în jur în nuanțe roșiatice, a făcut să merite această plimbare spre așa-zisa Insulă a Bananelor.
Drumul de întoarcere a durat din nou în jur de cinci ore, timp în care cu toții am încercat să recuperăm oboseala zilei cu un somn mai mult sau mai puțin odihnitor, până la ora 10 seara când am ajuns înapoi la cazare.
Recomandări pentru copii la Luxor
Chiar dacă această excursie nu este una din cele mai facile pentru cei mici, țin să vă spun că în grupul nostru nu eram singurul copil care a parcurs traseul. Ba mai mult, călătoria la Luxor este chiar recomandată elevilor care studiază Egiptul Antic în cărțile de istorie; impactul de la fața locului este mult mai puternic decât lecțiile pur teoretice.
Dar ca drumul cu cei mici să vă fie mai ușor, vă spunem ce ne-a ajutat pe noi:
- Povestiți-ne cu o zi înainte care va fi programul și traseul, în linii mari, la ce să ne așteptăm dar și cum vă așteptați voi să ne adaptăm noi, copiii, la acest program.
- Dacă sunteți cazați la un resort All Inclusive, cereți cu o seară înainte la recepție un pachețel cu gustarea pentru drum. E numai bun când ni se face foame și poate ține loc de mic dejun, mai ales că plecarea este programată foarte devreme.
- Traseul este, în general, unul potrivit și pentru mersul cu căruciorul, așa că îl puteți lua cu voi; nici marsupiul nu este de neglijat, vizitele în temple sau pe Valea Regilor fiind mult mai facile astfel. Iar dacă suntem doi copii, putem face și schimb între ele la nevoie 🙂
- Implicați-ne, traduceți indicațiile ghidului dacă vorbește o limbă străină (sunt și ghizi care vorbesc limba română, dacă puteți rezerva un astfel de tur) sau explicați-ne pe înțelesul nostru poveștile legate de locurile pe care le vizităm. Astfel vom fi mai atrași de traseu, vom colabora mai bine și vom rămâne cu informații utile de care ne vom aminti mai apoi.
- Asigurați-vă că pe traseu există obiective pe gustul nostru și pe care să le așteptăm cu nerăbdare. De exemplu, eu mi-am dorit mult să ajungem pe Insula Bananelor. Și chiar dacă acolo realitatea a fost destul de diferită de așteptarea mea, ideea unei insule pline cu banane m-a ținut în priză toată ziua și am urmărit mai atent programul.
- Pentru că între obiective nu va fi timp de odihnă, asigurați-ne condiții cât mai potrivite ca să ne facem somnul în autocar pe drum. Altfel, oboseala noastră o să dea peste cap zen-ul tuturor.
- Luați cu voi și ceva haine de schimb, în funcție de vreme. Nu se știe când avem nevoie de un hanorac în plus sau când e cazul să schimbăm pantalonii lungi cu o pereche mai scurți.
- Nu evitați să ne luați în această călătorie la Luxor. Eu și surioara mea suntem dovada vie că se poate, ba chiar, în plus, copiii nici nu plătesc bilet și toată călătoria este gratuită pentru ei (adulții au achitat un preț de 58 euro / persoană, incluzând turul ghidat, masa de pranz fără băuturi și intrările la toate obiectivele, iar pentru insula cu banane s-au adăugat 10 euro / persoană pentru barcă și tur).
Aceasta este povestea noastră din primul tur de explorare în patru, zicem noi că a fost o reușită. Voi ce ați mai adăuga pe listă într-o călătorie la Luxor?
Tot de la categoria „Egipt„, mai citește și:
>> Traseu prin Egipt | De la Cairo pe Valea Nilului și înapoi la nord până în Alexandria
