Vara aceasta mi-am descoperit pasiunea pentru cetăți și ruine. Nu știu dacă e ceva specific onorabilei vârste de patru ani (și jumătate) pe care am atins-o, dacă sunt „de vină” traseele noastre din vara aceasta care au inclus foarte multe castele și cetăți sau dacă pur și simplu e un nou hobby pe care merită să îl cultiv mai departe, cert este că m-am bucurat de fiecare dată când am ajuns într-un loc antic, cu ruine și coloane ce dăinuie de mii de ani. Așadar, mai cu opriri din drumul nostru, mai cu scop precis, am reușit să vizităm patru site-uri arheologice UNESCO în Turcia și să îl punem pe listă pe al cincilea, ca să nu îl (mai) ratăm data viitoare.
Hierapolis (Pamukkale) – Patrimoniu UNESCO în Turcia din 1988
Am fost la Pamukkale în special pentru piscinele naturale cu apă termală, săpate în calcar. Dar am descoperit acolo că dealul alb nu e singura atracție, de partea cealaltă a colinei păstrându-se încă vestigii importante ale unui vechi oraș grecesc, Hierapolis, cucerit mai târziu de romani și dezvoltat în zonă tocmai datorită acestor ape termale calcaroase cu aspect spectaculos.
Acesul în site-ul arheologic intră în același pachet cu cel la piscinele termale de la Pamukkale, prețul de intrare fiind de 80 TL, iar pentru copiii până la 8 ani este gratuit (pentru Piscina Antică din Templul lui Apollo se achită suplimentar 100 TL/persoană). Orașul antic, dedicat Zeului Apollo de care se consideră chiar că a fost fondat, se întinde din vârful colinei de bumbac pe partea cealaltă a sa, într-o zonă mai aridă și uscată, cu vegetație destul de veștedă, astfel încât galbenul devine culoarea predominantă a peisajului, chiar dacă sunt și câteva oaze verzi, irigate artificial și întreținute ca zone de relaxare pentru turiști.
Hierapolis fost primul site arheologic vizitat de noi în Turcia și, din păcate, nu am profitat de acest loc la adevărata lui valoare, căci urcușul și opririle la apele termale de până aici ne cam obosiseră, iar situația actuală cu toate restaurantele închise, în zona amenajată pentru luat masa, nu ne-a ajutat. Așa că am vizitat destul de în grabă Teatrul (care e uriaș, impresionant și foarte spectaculos reconstituit) și Agora cu Poarta lui Domitian și Poarta Bizantină, iar la Piscina Cleopatrei nu am mai cumpărat bilet, am văzut-o doar în treacăt, în timpul căutărilor noastre pentru un loc de luat masa (pe care nu l-am găsit din păcate, așa că a trebuit să ne limităm la un corn cu ciocolată și o pungă de chips-uri…). Nu am ajuns nici la Necropola cu foarte multe sarcofage din piatră, la Muzeul din Hierapolis, Templul lui Apollo sau Mormântul Sfântului Apostol Filip cu biserica în stil bizantin construită în apropiere.
Actualul site arheologic, înscris în Patrimoniul Mondial UNESCO din 1988, este deci mult mai ofertant, așa că, dacă ajungeți aici, e bine să vă faceți lecțiile dinainte mai bine decât noi. În informările noastre ulterioare am dat peste un articol foarte bine documentat pe site-ul Turism Cultural, de unde am aflat multe lucruri noi care ne scăpaseră în timpul vizitei noastre.
Aphrodisias – Patrimoniu UNESCO în Turcia din 2017
La o oră și jumătate distanță, în drum spre stațiunile de la mare din zona Izmir, ne-am oprit într-un alt loc emblematic pentru istoria umanității: Aphrodisias, o așezare antică grecescă, dar care și-a cunoscut înflorirea în timpul cuceririi romane. Este un loc poate mai puțin cunoscut printre obiectivele turistice ale Turciei (drept pentru care este și mult mai liber, ceea ce e însă un mare avantaj pentru turiștii ce vin aici să se plimbe fără grabă și vor să se bucure de ceea ce văd pe îndelete), nefiind cu nimic mai prejos față de alte site-uri arheologice renumite care atrag necontenit turiști, ba chiar din contră.
Odată ajunși pe străduța ce duce în linie dreaptă către intrarea în site (întâi se trece de o barieră și se achită o taxă de 10 TL pentru parcare, taxă care se poate plăti doar cash, dar chiar în intersecție este un ATM al băncii Ziraat), puțin mai este până la intrarea în vechiul oraș închinat zeiței iubirii și frumuseții. Biletul de acces costă 30 TL, se plătește la intrare, iar apoi drumul e liber, printre sarcofage sculptate maiestuos, fragmente de coloane de diferite înălțimi, statuia unui leu, un perete cu măști și capete sculptate în piatră, plus multe alte vestigii descoperite în aceste locuri.
De aici se deschide perspectiva spre acest vechi oraș al iubirii – căci Afrodita este principala zeiță venerată în Antichitate aici – și ne apar în față primele construcții care au rezistat timpului și care impresionează acum prin grandoarea și farmecul lor. Cel dintâi este Tetrapilonul, încă păstrat complet în picioare – o poartă înaltă, cu coloane albe și arcade triunghiulare – probabil amplasat în antichitate în mijlocul unei intersecții a orașului. Puțin mai în față zărim Templul Afroditei, ce se întinde și acum pe o suprafață mare din site, semn al importanței deosebite pe care acesta o avea în vechiul oraș. Dintre ruinele și zidurile de piatră rămase, se înalță câteva coloane albe, amintind de grandoarea orașului de odinioară. De aici, o alee la dreapta duce spre Stadion – o arenă imensă, de 230 metri lungime, cu o capacitate de 30.000 locuri, unde, odată ajunși, ne simțim mici-mici de tot. De altfel, este renumit ca fiind cel mai vechi stadion din lume și printre cel mai bine conservate, aparținând istoriei antice. Continuăm să colindăm pe alei până la Băile lui Hadrian, Agora și Teatrul orașului, ne rătăcim printre ruine, ne întoarcem și o luăm de la capăt, până simțim că am epuizat de explorat aceste locuri, dar realizăm că tot nu știm mare lucru despre această comoară a umanității.
Și dacă pentru Ayola principala atracție la varsta ei au fost pisicile (care sunt multe și peste tot), pentru mine a fost o încântare să descopăr aceste locuri și clădiri monumentale atât de vechi, dar recondiționate și atât de bine păstrate după mii de ani.
Înainte de a părăsi Aphrodisias, ne oprim și la muzeul amenajat la interior, aproape de intrare, unde putem admira și alte vestigii specifice locului – sculpturi în mărime naturală, corpuri și fețe de zei și zeițe, sarcofage cu fețe de îngeri, toate impresionant lucrate și extrem de bine conservate de-a lungul timpului. Nu e de mirare că Aphrodisias face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO în Turcia din 2017.
Ephesus – Patrimoniu UNESCO în Turcia din 2015
Pe același drum spre mare, dar ceva mai aproape de Izmir, ne-am oprit să vizităm mai renumitul Efes, un alt oraș antic, aflat la două ore distanță de site-ul Aphrodisias pe care tocmai îl vizitasem.
Dedicat Zeiței Artemis, Efes este unul din cele mai vechi orașe ale umanității care s-a păstrat de-a lungul timpului, datând tocmai din anul 6000 î.Hr. Pe parcurs a trecut sub diverse ocupații, greacă, romană, persană, bizantină sau otomană, a devenit unul din cele mai importante orașe ale regiunii, atât din punct de vedere comercial cât și religios, a fost capitala provinciei romane Asia și a avut chiar rol de port important la Marea Egee. Între timp apa s-a retras, iar orașul a rămas fără ieșire la mare. În momentul de față Efes face parte din Patrimoniul Mondial UNESCO în Turcia, în care a fost înscris în anul 2015 și, chiar dacă în mare parte este distrus, importanța sa istorică și colecția impresionantă de ruine – cea mai mare din estul Mediteranei, din care doar 15% este momentan excavată – adună necontenit turiști ce vin să îi descopere misterele.
Dintre toate, Templul lui Artemis este, poate, cel mai renumit, fiind una dintre cele șapte minuni ale lumii antice. Acum nu a mai rămas mai nimic din impunătorul templu, căci acesta a fost incendiat inteționat și a ars în noaptea când s-a născut Alexandru cel Mare. Se spune că Artemis, protectoarea templului și zeița vânătorii, era prezentă atunci la nașterea marelui rege, iar din acest motiv nu a putut să îl apere de cel care l-a incendiat, doar cu scopul de a deveni cunoscut în istorie.
O altă clădire emblematică a orașului este Librăria lui Celsus a cărei fațadă este reconstruită și stă încă în picioare. Este, de altfel, imaginea cu care este asimilat de multe ori site-ul arheologic de la Efes, chiar dacă nu este neapărat cea mai importantă clădire dintre cele ce aparțineau orașului antic, însă era suficient de mare cât să adune în interiorul său un număr de 14.000 de cărți. Astăzi, fațada bibliotecii cu două etaje și cu ale ei coloane în nuanțe rozii păstrează patru copii ale unor statuete ce voiau să reprezinte calitățile lui Celsus, un senator roman cu origini grecești, ce a fost îngropat chiar sub faimoasa librărie: Perspicacitate, Caracter, Hotărâre și Cunoaștere.
Iar între aceste două clădiri-emblemă ale orașului antic sunt multe alte vestigii ale căror semnificație o descoperim trecând pe lângă ele: artere importante ale orașului mărginite acum de bucăți de coloane albe, strada ce duce spre vechiul port, agora, forumul, Templele lui Domitian și ale lui Hadrian, băile publice, Odeonul sau Teatrul Mare pe care noi l-am găsit în renovare, plus câteva case romane împodobite cu mozaicuri, ce au preț de intrare distinct și sunt acoperite, pentru a le păstra integritatea. Povești și informații pe care nu le știam despre clădirile din Efes am aflat mai detaliat din articolul de pe blogul Umblu Teleleu.
Dincolo de importanța istorică actuală, orașul a avut de-a lungul timpului o importanță majoră și pentru lumea creștină, deoarece se consideră că Ioan, unul dintre cei patru evangheliști și totodată unul dintre apostolii lui Iisus, a trăit și a scris la Efes Evanghelia. Ba chiar despre Maria, mama lui Iisus Hristos, se crede că și-a petrecut aici ultimii ani din viață. De altfel, una din clădirile ce face parte din actualul site arheologic, în apropiere de portul antic, este o veche biserică a Fecioarei Maria, unde se consideră ca au avut loc două din cele trei sinoade de la Efes, ce au stat la baza religiei creștine de astăzi. Iar undeva la 10 km distanță, Vechea Casă a Fecioarei Maria este locul unde se consideră ca aceasta a locuit în ultimii ani. Din păcate, noi nu am mai ajuns acolo căci am aflat prea târziu de existența acestui loc.
Prețul de intrare la Efes este de 100 TL, iar întreg traseul prin site-ul arheologic, de la o intrare până la cealaltă (căci sunt două intrări distincte în zona orașului antic), totalizează aproximativ 2 km. Pentru a reveni, însă, la punctul inițial de plecare e nevoie să faceți drumul dus-întors (în caz că ați parcat la una dintre intrări), traseul fiind liniar și nu circular. La intrare întâlniți de obicei și diverse oferte de trăsuri ce vă pot duce la cealaltă intrare, pentru a nu fi nevoiți să parcurgeți distanța dublă. De asemenea, temperaturile aici sunt destul de ridicate, așa că mersul prin soare ar putea fi o problemă în mijlocul amiezii, de exemplu. Dar în fața acestei capodopere orice efort pare mic, comparativ cu șansa de a descoperi astfel de comori inestimabile ale umanității.
Pergamon (Bergama) – Patrimoniu UNESCO în Turcia din 2014
În drumul spre casă, plecând din regiunea Izmirului, ne-am oprit să vizităm ruinele unui alt oraș din vremea grecilor antici – Pergamon – așezare ce a fost dedicată în antichiate Afroditei, zeița iubirii și a frumuseții.
Ruinele vechiului oraș se pot vedea în vârful colinei de lângă actualul oraș Bergama, dar vestigii ale istoriei antice se găsesc și la bază, în actuala zonă locuită a orașului (cum ar fi Biserica Roșie, una din primele șapte biserici ale creștinătății, menționată și în capitolul Apocalipsei din Biblie).
Până la acropole am urcat cu un teleferic, inclus de altfel în prețul de intrare de 50 TL, iar odată ajunși am început să explorăm zona. La început nu am vazut decât ruine și frânturi din zidurile cetății (care, recunoaștem, ne-au cam dezamăgit inițial), dar mai apoi am ajuns la construcții mai compacte și cu mai multă semnificație: temple dedicate zeilor, teatrul imens, coloane albe și înalte, arcade și sanctuare, fiecare din ele cu o vedere impresionantă în vale, spre orașul actual Bergama.
Ne-a impresionat Tempul lui Traian, numit și Trajaneum (sau ce a mai rămas din el, mai exact cîteva coloane din marmură albă, foarte înalte), Altarul lui Zeus (despre care se crede că ar fi fost amintit ca „scaunul lui Satana” în paginile Bibliei și a cărui reconstituire se află de fapt la Berlin, după ce a fost cumpărat de germani), construit pe coasta dealului și cunoscut drept cel mai abrupt amfiteatru din lume și un tunel strategic cu arcade rotunjite, care încă se mai păstrează într-o stare foarte bună și e printre cele mai fotogenice locuri ale site-ului. Printre ele, alte temple și sanctuare închinate zeităților grecești abia se mai disting; Sanctuarul Zeiței Atena, Templul lui Dionisos, Sanctuarul lui Demeter sau al Zeiței Hera sunt acum doar ruine, stânci de piatră gri ce cu greu mai pot fi asociate cu orașul grandios care se întindea acum mii de ani în aceste locuri.
Trecând printre ele, am aflat detalii fascinante despre istoria acestui oraș (multe legende și povești ale locului le-am citit ulterior într-un alt articol de pe site-ul Turism Cultural, aici):
- în antichitate se găsea aici una din cele mai mari librării din lume, cu peste 200.000 volume (legenda spune că acestea au fost dăruite mai târziu Cleopatrei). De altfel, tot aici a fost inventat și pergamentul, ca răspuns al încercărilor a de limita extinderea bibliotecii din Pergamon, pentru a nu o depăși pe cea din Alexandria;
- orașul a fost și unul din primele și cele mai mari centre medicale din lume;
- locul mai era renumit pentru atelierele de sculptură de aici, unde se lucrau niște sculpturi impresionante (parte din ele regăsindu-se acum în muzeul din Bergama);
- un alt lucru ce îl făcea unic în lume era un apeduct care a fost construit aici pe o distanță de 44 km, proiect ce nu s-a mai regăsit în niciun alt oraș al lumii antice.
- pentru toate aceste aspecte a fost inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO în Turcia începând cu anul 2014.
Pentru noi, Pergamon a fost cel mai surprinzător dintre toate site-urile antice vizitate. Am venit aici fără să știm la ce să ne așteptăm, am trecut prin deziluzia primilor pași printre ruine, ca mai apoi să descoperim măreția unui oraș despre care nu știam până acum, dar care este, de departe, cel puțin la fel de interesant ca Efes, Troia sau alte orașe importante ale antichității.
Troia – Patrimoniu UNESCO în Turcia din 1998
Și dacă tot aminteam de Troia, nu putem să nu o trecem pe lista orașelor faimoase ale Antichității ce pot fi vizitate în Turcia. Din păcate este locul unde noi nu am mai reușit să ajungem, din cauza drumului lung care ni se așternea în față, la întoarcerea spre casă. Dar, în drumul nostru de la Izmir spre Canakkale, am trecut foarte aproape de sit, așa că dacă ajungeți pe aici, merită să vă organizați timpul altfel, astfel încât programul să vă permită o vizită și în orașul din poveștile lui Homer.
Din ce am citit, din ruinele de acum prea puțin se mai înțelege cum arăta orașul de odinioară (sau orașele, căci au fost vreo nouă construite pe același loc, de-a lungul timpului), dar, pe lângă părți de ziduri rămase în picioare de acum 5000 de ani și o copie din lemn a calului troian folosit în celebrul Război Troian, ceea ce dă o importnață incontestabilă locului este valoarea istorică datorită căreia Troia este inclusă pe lista principalelor obiectivelor de vizitat într-un tur prin Turcia.
Dacă însă pățiți ca noi și nu reușiti să vizitați ruinele Troiei, merită știut că în centrului orașului Canakkale, chiar aproape de intrarea pe ferry boat, se păstrează construcția Calului Troian folosit în filmul Troia, o sculptură care a fost creată din resturi de corăbii, care a fost donată orașului de producătorii filmului și care arată mult mai spectaculos decât copia de lemn amplasată la intrarea în site-ul arheologic. Pe aceasta noi nu am ratat-o, chiar dacă am văzut-o doar în trecere, dar este într-adevăr impresionantă ca dimesiuni și construcție.
Acesta este traseul nostru din Turcia în căutare de ruine ale istoriei antice, ruine ce stau încă mărturie a miilor de ani ce au trecut peste ele. Ne bucurăm că le-am putut descoperi, chiar dacă pe unele incomplet, și vă recomandăm să nu ezitați să le vizitați dacă aveți ocazia să ajungeți prin aceste locuri.
