Ecuador | Obiective potrivite pentru copii în Quito

Am petrecut trei săptămâni minunate în Quito, un oraș la înălțime, și nu doar pentru că se află la aproape 3000 metri altitudine, ci și pentru că e unul din cele mai fascinante orașe din America Latină.

Am descoperit aici un amestec de influențe culturale, de la vechile obiceiuri incașe la colonianismul spaniol, dar mai ales un loc unde diversitatea și tradiția se îmbină perfect, oferind un spectacol demografic și turistic rar întâlnit.

Obiective pentru copii în Quito

În tot acest melanj de culturi, copiii au descoperit suficiente locuri pe placul lor unde s-au simțit minunat, s-au jucat, s-au plimbat și au învățat lucruri noi. Așadar, unde poți merge cu cei mici în Quito?

Parque Carolina

Începem cu zona unde am fost cazați, căci e aproape chiar de unul din cele mai frumoase parcuri pe care le are Quito.

La Carolina este un cartier exclusivist al orașului, cu blocuri înalte și pereți de sticlă, cu mall-uri așa cum vezi și la noi, cu vedere spre munții ce înconjoară orașul și cu un parc imens în mijloc care îndeamnă la plimbare, mișcare în aer liber, sport și joacă. Am petrecut ore bune în acest parc cât timp am stat în Quito, căci era chiar peste drum de cazarea noastră și de fiecare dată când ajungeam aici găseam altceva de făcut.

În prima zi ne-am plimbat pe malul lacului circular din mijlocul parcului, admirând bărcuțele de pe lac, în altă zi am mers la locurile de joacă lângă care se odihnește un avion frumos colorat, altădată ne-am oprit la o cafea și o înghețată artizanală la una din terasele din parc, ne-am jucat cu mingea pe terenurile special amenajate și disponibile gratuit pentru vizitatorii parcului, am alergat pe pista de alergare ce trece prin parc, am escaladat obstacole, am urmărit pasionați de skateboard-uri zburând pe terenul special amenajat pentru ei… ce mai, un parc complex ce oferă nenumărate lucruri de făcut.

Iar în mijlocul lui e amenajată chiar Grădina Botanică din Quito, unul din „must-see”-urile orașului.

Grădina Botanică din Quito

Am reușit să o vedem abia în ultima zi petrecută în Quito, căci programul de vizitare al grădinii e destul de restrictiv, doar de vineri până duminică. Dar ar fi fost păcat să pierdem această ocazie, pentru că grădina e tare frumoasă, cu specii de plante mai puțin cunoscute, flori exotice și diverse zone tematice.

Ne-am plimbat pe rând printre plante aromatice și plante medicinale, în sera cu plante carnivore, apoi în cele cu orhideele din zonele reci și orhideele din zonele calde, am trecut printre trandafiri și specii de cactuși, am înconjurat laguna cu pești portocalii și la final am ajuns la grădina de bonsai, iar lângă ea ne-am oprit în grădina japoneză.

A fost o plimbare lungă, plină de culoare și de arome, ocazie cu care am putut cunoaște mai multe plante specifice locurilor, într-una din cele mai biodiverse țări ale lumii. Iar la final ne-am odihnit la locul de joacă special construit pentru copii, cu tobogane și sisteme de cățărare amplasate direct în copaci Așa că am decretat acest loc unul din obiectivele de neratat într-o vacanță cu copiii în Quito

Yaku Museo del Agua

Un alt loc din Quito potrivit pentru copii este Muzeul Apei sau Yaku, așa cum i se spunea apei în limba quechua. Este, de altfel, printre singurele muzee din țară dedicate apei și importanței acesteia. Intrarea nu se poate face decât cu programare și nu este deschis decât de joi până duminică. Chiar și așa, muzeul e destul de liber în perioada aceasta, probabil și din cauza pandemiei.

Vizita este ghidată și durează aproximativ o oră și jumătate, timp în care ghidul nostru ne-a povestit despre sursele de apă din regiunea capitalei Ecuadorului și evoluția lor încă de pe vremea incașilor până în ziua de astăzi. Cea mai vizibilă diferență este chiar debitul cascadei ce alimenta orașul, cândva foarte bogată, dar tot mai redusă în urma populării și extinderii orașului pe dealurile din împrejurimi. Și, tot din cauza populării, râurile ce udă orașul au devenit tot mai murdare, ba chiar unul din ele este considerat cel mai poluat râu din țară. Din această cauză, partea râurilor ce trece prin oraș a fost acoperită, apele lor devenind subterane în zona Quito. Totuși apa de la robinet este potabilă în Quito, ne spune ghidul nostru, ba chiar are cea mai bună calitate din toată țară.

După incursiunea în istoria apei, a urmat partea mai distractivă – joaca cu bule de săpun uriașe, plimbarea prin grădina muzeului, însoțiti de cântecele păsărilor colibri și, la final, o pauză binemeritată la locul de joacă pentru copii din incinta muzeului. Toate acestea însoțiti de imaginea orașului, de jur împrejur, căci muzeul e situat pe o altă colină cu o vedere de ansamblu asupra capitalei, de la centrul istoric la cartierele mărginașe ce au cucerit în timp toate dealurile din jur.

Parque Metropolitano Guangüiltangua

Într-una din zile am fost într-un alt parc din apropiere de cazarea noastră, întins pe unul din dealurile din partea estică a orașului.

Parcul Metropolitan din Quito este de fapt o pădure prin care trece un drum pustiu, iar din loc în loc sunt amenajate locuri de joacă din lemn pentru copii. Atracția micilor noștri însoțitori de călătorie, bineînțeles!

Ca prin orice pădure, sunt semnalizate trasee de hike pe care le poți urma, pentru plimbări mai lungi sau mai scurte prin natură. Unul dintre ele te duce până la un punct de belvedere cu numele orașului scris cu litere uriașe și de unde poți admira, din nou, Quito de sus.

Am avut noroc de o vreme senină, cu un cer albastru-azur și câțiva nori albicioși la orizont, astfel încât am făcut poze frumoase și ne-am relaxat la înălțime după drumeția prin pădure, iar la întoarcere cei mai mici dintre noi au adormit instant, doborâți de oboseală și de aerul tare de pădure

TeleferiQo

În altă zi ne-am propus să urcăm cu telefericul din Quito până la 4000 metri altitudine, pe latura estică a vulcanului Pichincha de lângă oraș. E unul din cele mai înalte teleferice din lume, al doilea după cel din Merida, Venezuela.

Din păcate, copiilor mai mici de 18 luni (chiar 20 luni, se mai vehicula la rândul de așteptare de la intrare) nu le este permisă urcarea din cauza presiunii scăzute, care face ca aerul să fie mai greu de respirat. Așa că mama a ramas cu Ayola la bază, în timp ce Albert și tati au urcat până la 4050 metri și s-au dat în leagăn mai aproape de cer E în jur de 1 km de mers pe jos acolo în vârf, iar unii (adică Albert) s-au descurcat mai bine decât alții (adică tata). La coborâre amândoi căscau nevoie mare, dar experiența și priveliștea de sus au meritat tot efortul.

Măsurile anti-covid implementate pentru accesul la teleferic erau foarte stricte: înainte de a intra să iei bilete trebuia să te speli pe mâini la o chiuvetă amplasată la exterior, ți se lua temeperatura și erai dezinfectat. Persoanele din rândul de intrare păstrau distanța de 2 metri între ele, cu mască evident, iar fiecare telecabină era dezinfectată după ce cobora fiecare grup de pasageri.

Sperăm să revenim cândva, când va fi și Ayola eligibilă să poată urca. Dar până atunci ne-am bucurat de pozele lui Albert din vârf de munte și de entuziasmul lui după călătoria cu TeleferiQo

Basilica del Voto Nacional

Înainte de a explora Quito la pas, am avut ocazia să îl admirăm de sus, tocmai din turla celei mai mari biserici construite în stil neo-gotic din cele două Americi.

O adevărată bijuterie arhitecturală, cu arce frânte, coloane înalte, rozeta uriașă din vitralii și scena Nașterii lui Iisus superb construită, ocupând în această perioadă partea din spatele altarului. Iar pe o intrare separată (cu preț de acces suplimentar, dar unul modic – 2$/persoană), poți urca în turla centrală a bisericii, de unde poți admira întreg orașul și munții ce îl împrejmuiesc. Primele 3 etaje sunt accesibile cu liftul, iar de acolo poți urca doar pe scări.

La etajul al doilea ajungi chiar lângă rozeta uriașă de unde poți admira și interiorul bisericii de la înălțime.

La etajul al treilea, spectaculoasă este pasarela ce trece prin „podul” bisericii, peste arcele frânte ce îi formează arcada centrală, iar de acolo, după încă vreo trei rânduri de scări (cam înguste și cam abrupte, motiv pentru care nu este permis accesul copiilor) ajungi tocmai în vârful turlei, unde îți tragi în sfârșit sufletul admirând priveliștea. Orașul de aici se vede mic și colorat, dar străjuit de cele două turnuri frontale cu ceas ale bisericii, printre care se zărește statuia Fecioarei Maria de pe El Panecillo, muntele cu origini vulcanice de lângă Quito.

E spectaculos de frumos, iar pe o vreme mai puțin ploioasă (cum e dimineața în Quito, noi am ajuns aici după-masa când deja începe să plouă), vederea este, cu siguranță, și mai impresionantă.

Centrul istoric din Quito

Zilele petrecute în Quito ne-au făcut să profităm de soarele care e prezent doar până la amiază aici și am explorat centrul istoric, de la Plaza Chica până la Plaza de la Independencia, trecând prin Barrio la Ronda și pe Sucre, pe la Iglesia de la Compania de Jesus (complet aurită la interior, impresionantă prin grandoarea și dantelăria de la interior și exterior), dar și pe alte străduțe pitorești din împrejurimi, toate cu aspect colonial, colorate și înflorate. Altădată pline de turiști, zilele aceastea sunt însă complet goale, doar noi colindându-le caldarâmul pustiu.

În Plaza Grande ne-am oprit la un desert și o cafea aromată la Dulceria Colonial, o cafenea micuță, afacere de familie, chiar lângă Catedrala Mitropolitană din Quito, iar în Piața San Francisco ne-am bucurat de stolurile de porumbei, de un brad uriaș și de ornamentele de Crăciun amplasate aici în această perioadă. Aproape din orice parte a orașului vechi zărești pe deal statuia Mariei veghind peste oraș, iar seara tot centrul se îmbracă în lumini calde, care îi dau o alură și mai cochetă.

Quito nu e la fel de cochet peste tot, sunt și cartiere sărăcăcioase sau mai puțin curate, dar centrul lui istoric merită pe deplin încadrarea în Patrimoniul UNESCO, primul din lume de altfel.

Virgen de El Panecillo

O altă zi, un alt vârf de cucerit în Quito. De fapt, două

De dimineață am fost pe dealul El Panecillo, locul unde se înalță statuia Fecioarei Maria pe care o zărisem prima dată din turnul Bisericii Votului Național. Ne-am dat seama mai apoi că de fapt e vizibilă din aproape orice colț al centrului istoric și reprezintă un simbol al orașului.

Ba mai mult, e printre cele mai mari statui din America Centrală, chiar mai înaltă decat faimoasa statuie a lui Iisus din Rio, și e cea mai mare statuie din aluminiu din întreaga lume. Noi am urcat cu taxi până acolo, dar este și un bus care ajunge la baza statuii și care pleacă de aici spre Mitad del Mundo. Se poate urca și în interiorul monumentului, până la picioarele Mariei, iar de aici vederea spre oraș și în special spre centrul istoric este un „must-see” pentru oricine ajunge în Quito.

Masa de prânz am luat-o la Restaurantul Pim’s din apropiere, printre puținele restaurante mai selecte pe care le-am găsit deschise în Quito (din păcate, majoritatea și-au tras obloanele din cauza pandemiei, se pare, și momentan găsești preponderent doar localuri fast food-ish).

De aici, al doilea obiectiv la înălțime unde ne-am propus să ajungem a fost Parcul Itchimbia, pe un alt deal din cele care împrejmuiesc Quito. După ce am urcat câteva rânduri bune de trepte și vreo trei străzi abrupte, am ajuns puțin după ora 16:00 și, din păcate, am aflat că tocmai se terminase programul de acces pentru ziua respectivă. Așa că ne-am mulțumit cu priveliștea de lângă el (deloc de neglijat, de altfel) și ne-am încheiat aici programul zilei.

Casa de Experiencias Pacari

În altă zi am colindat câteva parcuri (Quito e un oraș foarte verde, cu o mulțime de parcuri generoase) și ne-am oprit pentru o pauză dulce la PACARI Casa de Experiencias, o companie de ciocolată ecuadoriană ce produce doar dulciuri organice, vegane și fără gluten, într-o mulțime de combinații și prezentări delicioase. Am găsit ciocolată cu trandafiri, cu iasomie, cu maracuja sau physalis, cu sare roz, chilli, lemongrass… Dar ce n-am găsit? O varietate uriașă de sortimente care îți lasă gura apă.

Pe terasa localului lor am savurat și un capuccino (tot cu lapte vegetal, de migdale), o înghețată cu lapte de cocos și am gustat din nutella lor vegană. Ne credeți că nici nu îți dădeai seama că e produsă fără lactate? Am rămas impresionați de aceste produse care au fost, de altfel, premiate ca cea mai bună ciocolată din lume și tare ne-am fi dorit să le găsim și la noi în țară

Despre Quito și pandemie

Încă din prima zi în Quito (chiar dacă nu a fost chiar ușoară revenirea din oboseala drumului sau adaptarea la fusul orar de 7 ore diferență față de acasă), încă puțin adormiți, am putut totuși constata că Ecuador este o țară care a luat pandemia foarte în serios, în special după criza prin care a trecut în primăvara lui 2020, astfel încât acum au implementate multe și serioase măsuri pe care oamenii le respectă dumnezeiește.

Așadar, în cele trei săptămâni petrecute în Quito, am constatat câteva lucruri ce merită menționate:

• vremea aici e ca o veșnică primăvară: copaci înfloriți, totul înverzit, dimineața răcoare, ziua cald și soare, seara ploi, iar noaptea frig.
• suntem la aproape 3000 metri altitudine, așa că unii din noi resimt dimineața o ușoară presiune.
• în aeroport ni s-au verificat testele PCR (doar pentru adulți), declarațiile de sănătate (completate în avion) – una singură pentru toată familia, ni s-a luat temperatura și ni s-au pus întrebări de bază la vamă despre motivul vizitei, perioada călătoriei, țara de proveniență etc. Partea cea mai lungă a fost recuperarea bagajelor care veneau pe 2 benzi diferite (iar căruciorul pe o a treia) și unde chiar a durat, căci la îmbarcare ni s-a cerut să lăsăm și bagajele de mână la cală (avionul a fost plin complet, ba chiar și cu câteva locuri vândute peste, care au fost direcționate la clasa business).
• măsurile anti-covid sunt bine implementate și respectate:
  • Toată lumea poartă mască și la interior și la exterior (unii chiar și câte două odată sau vizieră peste mască);
  • Taxi-urile au panou despărțitor amplasat între șofer și locurile din spate;
  • La intrarea în spații comerciale treci prin tuneluri dezinfectante;
  • La intrarea în supermarket se așteaptă la rând, cu distanță între oameni, pentru a se verifica temperatura și a fi (din nou) dezinfectat cu un spray direct pe haine;
  • Angajații care se ocupă de curățenie sau de asigurarea respectării regulilor sunt echipați în faimoasele salopete albe anti-covid;
  • Cărucioarele de cumpărături sunt „scăldate” în dezinfectant imediat ce sunt goale și așezate în rând;
  • La intrarea în stație (la metro-bus am văzut noi, nu știu dacă și în rest) ți se ia temperatura înainte de a urca în mijloacele de transport în comun;
  • Șoferii mijloacelor de transport în comun poartă mască, chiar dacă sunt despărțiți printr-un geam de călători;
  • La orice magazin, chiar și un chioșc de la colț de stradă, ești dezinfectat pe mâini de un angajat al magazinului.

Unde ne-am cazat în Quito

De menționat că aici blocurile nu sunt dotate cu sisteme de încălzire, iar cum altitudinea este destul de mare, chiar și în timpul verii poate fi uneori răcoare. Soluția de compromis poate fi sistemul de aer condiționat, dacă locația este dotată cu așa ceva (destul de puțin probabil, dat fiind că nu este nici foarte cald aici, încât să necesite răcorire suplimentară) sau o aerotermă portabilă. 

Ne-a plăcut Quito. Ne-am simțit ca acasă aici, am sărbătorit Crăciunul, l-am așteptat pe Moșul, ne-am bucurat de luminițele din oraș și de ofertele speciale de sărbători, am împodobit bradul și, în general, am găsit oameni binevoitori, calzi și primitori, astfel încât acest oraș ne va rămâne în suflet, la fel ca și alte câteva orașe din America Latină.