La nici 10 km distanță de Ierusalim se află leagănul unde s-a născut credința creștină. Din fața porții Damascului, pleacă zilnic autobuze către Betleem. Și dacă turiștii veniți în Ierusalim pot merge înspre acolo ori de câte ori vor, cetățenilor Israelului nu le este permisă această trecere decât cu acordul Administrației Civile Israeliene. De asemenea, palestinienii au nevoie de permis de trecere către Israel, motiv pentru care sunt obligați să coboare din microbuz la vamă, unde sunt verificați de agenții vamali.
Drumul durează aproximativ o oră – timp în care sub ochii noștri se derulează imaginea unui Israel stâncos, cu văi pietroase și orașe albe, construite din piatra exploatată în zonă; la final coborâm în centrul Betleemului. De aici, un sfert de oră de plimbare, în pas lejer, ne desparte de atracția principală a orașului: Biserica Nașterii Domnului (Church of the Nativity).
Până ajungem acolo, descoperim timid noul oraș: parte a Palestinei, împărțit în mod egal între musulmani și creștini, Betleem își exploatează puternic potențialul turistic. Ca și în Ierusalim, străzile colindate de turiști sunt încărcate de negustori ce vând orice, de la jucării pentru copii până la suveniruri și obiecte religioase.
Piața Ieslei (Manger Square) e punctul central al orașului: într-o parte se află Moscheea Omar (Mosque of Omar), în cealaltă Biserica Nașterii (Church of the Nativity), una dintre cele mai vechi biserici creștine din lume.
Construită inițial de Împărăteasa Elena în anii 300 deasupra peșterii nașterii lui Iisus, aceasta a fost refăcută de împăratul Justinian, în anii 500, sub forma actuală. Acum, interiorul bisericii este în renovare, însă este accesibil vizitatorilor. Format din mai multe încăperi, creează totuși impresia de spațiu. Coloanele înalte sunt păstrate din biserica inițială, construită de împărații Constantin și Elena. Altarul principal se ridică deasupra peșterii, în care se poate coborî pe trepte laterale.
În peșteră, un mic altar cinstește locul unde Iisus a fost născut, loc însemnat pe marmură printr-o stea mare de argint. Deasupra ei ard 15 candele, aparținând grecilor, armenilor și latinilor. Lumea se înghesuie să vadă, sa atingă, să fotografieze sau să se închine locului.
Revenind în interiorul bisericii printr-un coridor lateral, situat în partea stângă, ajungem în capela romano-catolică – ceva mai liniștită, fără freamătul turiștilor, cu aspect mai recent, coloane înalte, interior din piatră albă și arcade frânte, pictate în nuanțe aurii. La ieșire, este reprezentată scena ieslei în mărime naturală. Mie mi-au plăcut tare mult oițele și mai că nu aș mai fi vrut să plec de lângă ele 🙂
Întorși în Piața Ieslei, ne îndreptăm atenția spre magazinele de suveniruri, la fel de ofertante ca în Ierusalim, dar cu prețuri considerabil mai mici. Și după ce pierdem ceva timp printre rafturi și ne declarăm mulțumiți cu toții de cumpărăturile făcute, ne așezăm la masa unui restaurant din zonă (St. George Restaurant), un local cu mâncare delicioasă, servire impecabilă, ospătari foarte amabili și un proprietar ce se asigură personal că niciun client nu pleacă nemulțumit.
După masă, pentru că ne-a mai rămas ceva timp, ne-am mai pierdut puțin pe străduțele din jur, iar pașii ne-au dus spre Capela Peșterii Laptelui (Milk Grotto Chapel), la doar două minute de Biserica Nașterii. Am găsit aici o bisericuță franciscană, ridicată deasupra peșterii unde se spune că Maria l-a alăptat pe copilul Iisus, înainte de fuga lor în Egipt, de frica lui Irod. Stânca pe care ar fi căzut o picătură din laptele matern a devenit de un alb imaculat, iar în timp a ajuns să fie loc de pelerinaj atât pentru creștini cât și pentru musulmani. Aceștia cred că, atingându-se de stâncă, fertilitatea le va fi sporită, iar mamele vor avea mai mult lapte pentru copiii lor. Negustori locali vând, în interiorul bisericii, sticluțe cu pudră răzuită de pe stânca cea albă, drept medicament pentru fertilitate.
Lângă capelă, încă un loc ne-a atras atenția – Fabrica de lemn de măslin (Olive Wood factory). O mică afacere locală a unei familii ce și-a transformat atelierul într-un mic muzeu ce poate fi vizitat gratuit de toți cei care trec prin zonă. Cât despre lucrurile ce ies din mâinile lor după prelucrarea lemnului de măslin, acestea pot fi considerate adevărate opere de artă! De la simple simboluri creștine – cruci de diverse mărimi, medalioane sau icoane sculptate – la statuete în miniatură, ornamente din lemn sau scena nașterii, reprodusă în zeci de forme, ba chiar și în trunchiul unui măslin.
Bonus: se poate urca și pe acoperișul clădirii în care se află mica fabrică, ce oferă imaginea unui Betleem văzut de deasupra şi a împrejurimilor sale, cu turlele Bisericii Nașterii ca imagine predominantă (evident, eu am rămas jos și de această dată – încă sunt prea mic pentru astfel de scări, înguste și abrupte).
Și cu această imagine a orașului colindelor vă las până data viitoare, când vom povesti despre alte locuri frumoase pe unde am ajuns și care merită văzute 🙂
