Galapagos | Un colț de Rai născut din foc de Iad

Nu e ușor să scrii despre Galapagos.

Bine, nici timp nu e suficient, cât ești acolo parcă ai vrea ca orele să se dilate și oboseala de peste zi să dispară, ca să poți ajunge în și mai multe locuri, să vezi tot mai mult din ceea ce aceste insule unice păstrează cu sfințenie pe pământurile lor vulcanice, departe de restul lumii. Așa că nu e de mirare că zilele petrecute acolo am fost destul de ocupați, iar seara am căzut frânți de oboseală, doar ca a doua zi să o luăm de la capăt.

PRIMA ZI. BALTRA & SANTA CRUZ

În prima zi, imediat cum am aterizat pe aeroportul din Baltra, am luat un bus până în portul de unde am trecut cu bărcuța pe Insula Santa Cruz, iar acolo ne-am întâlnit cu domnul taximetrist Guido, pe care îl contactasem în avans, când încă ne planificam călătoria. El avea să ne ajute cu drumul până în Puerto Ayora, principalul oraș, dar și să ne plimbe spre principalele atracții de pe această insulă (dacă vreți să apelați la serviciile sale, lăsăm mai jos datele lui de contact).

Prima impresie pe care ne-a lăsat-o insula a fost cea a unui loc arid și sterp, departe de ce ne imaginasem noi. De fapt, senzația o dă pământul vulcanic, negru sau roșiatic, și copacii cu coajă albă specifici acestor locuri, care la prima vedere par uscați, pentru că tocmai în această perioadă desfrunzesc, pentru a se îmbrăca din nou în verde în februarie.

Cu cât altitudinea crește, priveliștea se schimbă însă. Peisajul în jur inverzește și curând ajungem la primul obiectiv – Los Gemelos – două cratere de vulcani, unul de o parte și unul de cealaltă parte a drumului, cei care au stat de altfel la baza formării acestei insule. Locurile sunt acum două hăuri de formă circulară, invadate de plante și păsări felurite.

De aici, am mers mai departe către tunelurile de lavă, 400 metri parcurși sub pământ pe acolo pe unde a trecut magma, lăsând în urmă uriașee tranșee. O experiență inedită, să știi că mergi prin locul pe unde cândva a trecut foc și lavă fierbinte. Acum doar pereții cenușii mai amintesc de materia încinsă ce a circulat prin aceste tranșee, creând adevărate tuneluri cu înălțimi considerabile. Doar la un moment dat a trebuit să ne târâm pe sub un perete mai jos, înainte de a ieși la suprafață.

Mergând până aici, am tot întâlnit pe drum (sau pe lângă el) faimoasele broaște țestoase uriașe de Galapagos. Dar ultima oprire din zi a fost la Rancho Primicias, locul unde le-am putut vedea de aproape, acolo unde ele cresc, trăiesc, se înmulțesc și sunt efectiv peste tot – prin iarbă, în lacuri, lângă copaci și unde nici nu te aștepți. Ne-am bucurat mult să le vedem, le-am salutat și le-am admirat. Singura condiție este să nu le atingi și, pe cât posibil, să nu le sperii.

Seara ne-a găsit pe faleza din Porto Ayora, principalul oraș al insulei, numărând crabi roșii, urmărind rechini prin apă și căutând lei de mare pe care atunci din păcate nu i-am găsit. Dar aveam să vedem suficienți zilele viitoare

A DOUA ZI. SANTA CRUZ – TORTUGA BAY

După o noapte odihnitoare, ne-am trezit cu forțe proaspete și dornici să explorăm insula pe cont propriu.

Și cum unii din noi visau la plajă, iar alții voiau să vadă animăluțe, le-am împăcat pe amândouă și am pornit spre Tortuga Bay, o plajă imensă, cu nisip alb și fin, populată de iguane marine, pelicani, crabi, păsări de tot felul și, în perioada de nidație, de broaște țestoase marine ce vin să își depună ouăle pe uscat.

Drumul din oraș până la plajă trece printr-o zonă de parc natural cu vegetație endemică, de la cactuși-candelabru la copaci ciudați cu coajă albă și aspect de crengi uscate, printre care mișună șopârlițe în diverse culori, păsări cu triluri felurite și culori diverse, de la galben-auriu la negru-tăciune, ba chiar am zărit și un șarpe rătăcit pe alee care s-a retras speriat când ne-a auzit pașii.

După jumătate de oră de mers, am ajuns la plaja unde nu era nicio broscuță așa cum ne așteptam (probabil nu e acum sezonul de depunere a ouălor), în schimb nisipul era brăzdat de urme de iguane – patru lăbuțe și urma cozii trasată în linie dreaptă pe nisip. De altfel, ceva mai încolo unele făceau baie, iar câteva ne-au și însoțit, căci noi ne-am continuat drumul, traversând plaja, pentru că în această zonă înotul este interzis, valurile fiind foarte mari și curenții puternici.

În schimb, la capătul ei, după încă 10 minute de mers, se află o altă plajă la fel de idilică, dar cu ieșire la un golf mic, cu ape liniștite, unde copiii pot să se bălăcească în voie, în timp ce uneori mai apar broscuțe, înotând spre destinații necunoscute. E un loc unde natura e la ea acasă, iar omul e doar un invitat pasager ce nu poate decât să se bucure și să se minuneze de ceea ce îl înconjoară, fără să atingă și fără să lase nimic după el, decât urmele pașilor săi ce au trecut pe aici.

Ne-am petrecut aici toată dimineața și parcă n-am mai fi plecat dacă burtica nu ne-ar fi dat semn că se apropie ora prânzului, iar cel mai apropiat restaurant era abia în oraș. Așa că ne-am întors pe același drum pe unde venisem, ceva mai storși de energie de data asta, dar mai încântați de locurile pe care tocmai le văzusem.

După masă ne plănuisem să vizităm canionul Las Grietas, dar din păcate am ajuns aproape de ora închiderii, iar accesul nu se putea face decât cu ghid autorizat și, cum noi rămăseserăm fără cash, din nefericire am fost nevoiți să amânăm vizita. Ne-am mai bucurat însă de câteva ore de plajă, iar la revenirea în oraș am avut o surpriză: leii de mare pe care îi tot căutasem ne așteptau dormind liniștiți pe băncile din port! E greu de exprimat în cuvinte încântarea noastră față în față cu acești uriași blânzi

A TREIA ZI. SANTA ISABELA

Una din zile o rezervasem pentru o altă insulă din arhipelag, și chiar dacă noi ne gândisem la început mai degrabă la Insula Bartolomé, până la urmă ne-am decis să mergem pe Santa Isabela, prima fiind mai bogată în peisaje spectaculoase, iar a doua în varietăți de animale specifice acestor locuri. Daca am fi avut mai mult timp (și bani ) ne-ar fi plăcut să le vizităm pe amândouă, dar tururile aici sunt lungi, destul de obositoare și costisitoare, așa că am fost nevoiți să păstrăm opțiuni și pentru data viitoare

Pentru acest tur am apelat la serviciile agenției My Galápagos TOUR Travel Agency, sediul său fiind amplasat chiar în centrul orașului Puerto Ayora, aproape de port; personalul de aici este amabil, iar ofertele sunt adaptabile și negociabile, astfel încât am simțit că am găsit cea mai bună opțiune pentru ceea ce ne doream să vedem.

Așadar, am plecat spre Santa Isabela dimineața devreme cu o barca rapidă, din Puerto Ayora. Drumul în sine e destul de solicitant, căci oceanul e agitat, viteza mare, iar barca saltă, se leagănă, cade în gol din vârful valurilor mari, te amețește bine, iar cu cât stai mai aproape de vârful bărcii, cu atât simți mai puternic toată agitația drumului. În fine, după 2 ore am ajuns la portul din Puerto Villamin de unde ne-am început periplul. La intrare ne așteptau pe ponton o sumedenie de lei de mare întinși la soare, printre care se plimbau iguane de diferite mărimi și culori. Ce imagine neobișnuită!

De aici ne-a preluat un ghid cu care am plecat într-un tur în jurul insulei Isabela, până la Islote Tintoreras, o pată de pământ vulcanic în ocean cu formațiuni de lavă pietrificată în forme ciudate. Spre încântarea tuturor, în tot acest timp am putut urmări o mulțime de animăluțe în mediul lor natural: câțiva pinguini pe stânci „sorbind” din soare, blue footed boobies zburătăcind deasupra apei, pelicani aruncându-se după pești, crabi roșii cățărați peste tot, rechini odihnindu-se într-un canal cu apă, iguane de culoarea stâncilor, șopârlițe de lavă, un pui de leu de mare jucându-se cu propria-i coadă și alții mai la depărtare, pe o plajă izolată, alături de părinții lor, și broaște țestoase marine înotând prin apa în nuanțe turcoaz.

O minune a fost acest periplu, iar noi fascinați în fața naturii ce își urmează aici atât de firesc cursul. Plimbarea cu barca s-a încheiat cu o sesiune de snorkeling pentru doritori, ocazie cu care au mai putut fi admirate direct în apă broscuțe țestoase și diverse soiuri de pești colorați.

După acest periplu ce ne-a lăsat pe toți fascinați, dar și înfometați, am fost conduși către un restaurant pe plajă, pentru masa de prânz. Și masa ca masa, dar privind în jur de pe terasa de la etaj aveai pur și simplu impresia că ai ajuns într-un colț de rai. E incredibilă plaja din acest orășel de pe Santa Isabela, iar albastrul turcoaz al oceanului parcă e aici mai viu ca oriunde.

Ultima parte a zilei am petrecut-o cu un al doilea ghid cu care am ajuns la o lagună unde își faceau siesta patru păsări flamingo, rezidenți ai insulei după cum ni s-a povestit, pe care i-am urmărit de la distanță. Iar ultima oprire înainte de plecare a fost la un centru de creștere a broaștelor țestoase gigant, care are ca scop salvarea a două specii pe cale de dispariție din cauza vânării și consumului îndelungat, în special pe corăbii. Am văzut aici pui de țestoase de diverse vârste, aflați în stagii diferite de dezvoltare, și broaștele mature cărora se datorează salvarea speciei lor. Centrul are în grijă înmulțirea lor asistată, creșterea puilor până la vârsta când nu mai sunt vulnerabili și ulterior eliberarea lor în natură, pentru repopularea insulei.

Și, cum ziua se încheia, ne-am îndreptat din nou spre port, de unde am luat aceeași barcă săltăreață ce ne-a readus în Santa Cruz. Dar parcă altfel am suportat drumul, acum când știam spre ce locuri unice ne-a purtat și ce minuni ale naturii am avut norocul să vedem în această zi încărcată. Așa că ne-am lăsat legănați de valuri, iar în minte ni s-au perindat din nou imaginile zilei ce tocmai se încheia, în timp ce ochii ni se inchideau leneși…

A PATRA ZI. SAN CRISTOBAL

Pentru că se apropia ziua de plecare, am pornit din nou cu barca, de această dată spre insula San Cristobal, de unde aveam zborul de întoarcere pe continentul sud-american. Mai aveam totuși o zi la dispoziție în care să ne bucurăm de frumusețile Galapagosului. Așa că, odată ajunși în Puerto Baquerizo Moreno, care e și capitala arhipelagului de altfel, am ieșit în oraș, pe faleză și prin împrejurimi să descoperim măcar puțin din această nouă insulă.

Din păcate nu am mai avut forțele necesare să ajungem la Plaja Puerto Chino și Laguna El Junco, două din landmark-urile insulei, în schimb am mers pe Playa de Oro și Playa Punta Carola, două plaje superbe de lângă oraș, unde leii de mare înoată alături de oameni, își plimbă puii pe nisipul fierbinte, se răcoresc pe bănci sau la umbra arbuștilor și, în general, sunt aproape peste tot.

De altfel, insula în sine este complet invadată de lei de mare, simpaticele mamifere marine trăind oriunde, de la plaje la faleza orașului, în port, pe bănci, întinși pe stânci, înotând în apă și apărând de unde nici nu te aștepți. Îi poți observa de la distanță, îi auzi cum se cheamă, se joacă și se ceartă, iar abia sunetele pe care le scot te duc cu gândul la motivul pentru care au fost denumiți „lei” de mare. Am avut ocazia să vedem aici mame ce își alăptează puii, pui ce își caută cu disperare mamele, leoaice ce își apară puii de posibile pericole, pui ce învață să înfrunte lumea pe cont propriu, lei liniștiți, lei agitați, lei ce conviețuiesc cu oamenii și, în general, o lecție pe viu despre selecția naturală și teoria evoluției pe care Darwin le-a studiat de altfel chiar aici, în Galapagos.

Încheiem seria plimbărilor pe minunatele insule din Galapagos cu un apus de soare din port, printre lei de mare (cum altfel ), realizând că am trăit aici niște momente unice, într-un colț de Pământ unic și el, pe care cine știe când (și dacă) vom avea ocazia să îl reîntâlnim vreodată.

CONDIȚII DE ACCES ÎN ARHIPELAGUL GALAPAGOS

Pentru a putea intra în Galapagos, există o serie de condiții implementate, atât pre-, cât și post-pandemie. Unele dintre ele sunt general valabile, altele se aplică doar cetățenilor străini ce vin pentru turism, iar acestora li s-au adăugat câteva cerințe suplimentare, odată cu redeschiderea turismului post-pandemie.

Condiții permanente

• La îmbarcare spre Galapagos, turiștii trebuie să dețină bilete de avion dus-întors, iar pentru toți turiștii non-ecuadorieni se impune ca acestea să fie achiziționate la cel mai mare preț pus la dispoziție de compania de transport (prețurile din pachetele inferioare sunt disponibile doar pentru cetățenii Ecuadorului). În caz contrar, dacă ați achitat biletele la un preț inferior, în aeroport, odată cu procesul de check-in, va fi adăugată o taxă suplimentară de 150 $ / pasager, inclusiv pentru minori și infanți.

E adevărat că, din cauza acestor condiții, biletele de avion spre Galapagos pot fi destul de costisitoare. Din acest motiv, noi am făcut mai multe simulări, iar cel mai bun preț pe care l-am găsit a fost cu plecare și sosire din aeroporturi diferite, atât de pe continent, cât și din Galapagos. Combinația noastră a fost: – LA DUS: Plecare din Guayaquil – Sosire în aeroportul de pe Insula Baltra (primul aeroport ecologic din lume) – LA ÎNTORS: Plecare din aeroportul de pe insula San Cristobal – Sosire în Quito (cu escală în Guayaquil) – Operator aerian: LATAM Airlines – Durată sejur: 4 zile – Preț total (2 adulți, 1 copil și 1 infant): 840$

• Emiterea documentului Salvoconducto de către o instituție turistică din Galapagos – unitate de cazare sau operator de turism – ca invitație pentru turiștii ce vizitează arhipelagul. Din acest motiv, opțiunile cazare se reduc destul de mult, pentru că nu toate unitățile pun la dispoziție turiștilor acest tip de document (în special apartamentele în regim hotelier, airbnb-urile etc.). E musai să verificați cu proprietarul înainte de a rezerva sau a plăti cazarea, căci altfel va fi destul de dificil de obținut aces salvoconduct neapărat necesar pentru acces pe insule.

Ca să putem obține acest document din partea unității de cazare, noi am optat pentru: 
 -> Hostal Vista al Mar în Puerto Ayora, pe insula Santa Cruz 
 -> Hostal Gosén în Puerto Baquerizo Moreno, pe insula San Cristobal

• Plata taxei de imigrație în valoare de 20 $ / persoană, cu excepția infanților care nu plătesc nimic. Aceasta se achită înainte de îmbarcare, la aeroportul de unde decolezi.
• Plata taxei de acces în Parcul Național Galapagos, cu valoarea de 100 $ pentru adulți, 50 $ pentru copii, iar pentru infanți este gratis. Aceasta se achită în aeroport, la aterizarea în Galapagos.
• Accesul în arhipelag nu este permis cu fructe sau legume în bagaj (în special cele care conțin semințe).

Condiții Covid-related

• Pentru a avea acces în Galapagos, este nevoie de prezentarea rezultatului negativ al unui test PCR cu o vechime de maxim 96 ore. Testul trebuie să fie efectuat la un laborator certificat special pentru acces în Galapagos, așa că trebuie verificat în prealabil dacă laboratorul se regăsește pe această listă.
• La sosire în aeroportul insular se va verifica temperatura și starea de sănătate generală.
• Pe site-urile oficiale, una din condițiile de acces este și prezentarea unei asigurări de călătorie valabile pe perioada sejurului, dar nouă la sosire nu ni s-a cerut.

Pentru noi, zilele petrecute aici au fost o revelație despre un alt fel de viață, un alt fel de turism și o total altă perspectivă asupra vieții necuvântătoarelor care aici sunt stăpâne, iar oamenii sunt doar niște intruși acceptați în lumea lor perfectă. Nicăieri altundeva nu am avut ocazia până acum să ne bucurăm de această perspectivă.

Așadar, mulțumim Galapagos pentru tot ce ne-ai oferit, ne-ai aratăt, ne-ai învățat în aceste patru zile de vis!