Călătorie în Azerbaijan | Din Baku la petroglife antice, vulcani noroioși, foc viu și palate UNESCO

N-am reușit să povestim până acum aici despre călătoria noastră din vacanța de Paște în Azerbaijan.

E cea de-a treia țară din Caucaz, ultima ce ne rămăsese nevizitată, după ce acum câțiva ani am făcut un road trip prin Georgia și Armenia.
Încă de atunci ne-am gândit să revenim în zonă să vizităm Azerbaijan, dar abia acum am reușit.

Am zburat din Budapesta la Baku și am stat timp de 10 zile aici, ocazie cu care am descoperit un oraș extrem de divers și de bogat, atât în obiective istorice și culturale, cât și în clădiri moderniste, zgârie-nori cu forme interesante și simbolistici neașteptate.

Obiective de văzut în capitala Baku

Era chiar înainte de cursa de Formula 1 ce se organizează anual aici, așa că străzile erau deja în amenajare pentru circuit, mulți turiști străini deja poposeau în Baku pentru a participa la spectacol, dar chiar și așa ne-am putut plimba prin oraș nestingheriți, doar traficul era ceva mai congestionat, însă obiectivele turistice erau libere și accesibile.

Centrul istoric al Baku, Patrimoniu Mondial UNESCO

❇️ Prima zonă pe care ne-am dorit să o vedem a fost centrul istoric al orașului Baku, dincolo de zidurile de piatră ce refac vechile ziduri ale cetății de altădată. Icherisheher (=Orașul interior) e un cartier peste care s-au perindat mai multe epoci, popoare, civilizații – de la arabi și persani la turci și mai apoi ruși – ceea ce îl face să fie cu atât mai interesant în arhitectură, stil și relicve păstrate din acele vremuri și totodată parte a Patrimoniului Mondial UNESCO.

Noi ne-am pierdut pe străzile înguste și pietruite, admirând balcoanele de lemn ale caselor, dantelăriile zidurilor, curțile interioare, turnurile, minaretele și porticurile apărute în calea noastră, atât pe timpul zilei cât și după lăsarea serii, când orașul luminat capătă un cu totul alt farmec.

Și ce obiective am vizitat aici?

❇️ Ne-am oprit la Sirvanshahs Palace, construit în secolul XV de către conducătorii de atunci ai acestor ținuturi și cunoscut drept “una din perlele arhitecturii Azerbaijanului”. Am regăsit puțin din stilul arhitectural din Uzbekistan la porțile de intrare, dar și moschei, mausolee, minarete, locuri dedicate dervișilor, săli de baie și curți interioare.

E un palat întins și complex, chiar în mijlocul cetății, pe o colină mică, cu vedere panoramică spre alte zone ale orașului, frumos renovat și întreținut și poate printre cele mai importante monumente istorice ale țării.

❇️ Am continuat cu Muzeul Cărților în Miniatură, aflat în imediata la apropiere a palatului. Un loc ce adună peste 6000 de exemplare de cărți în miniatură din toată lumea, expuse în vitrine de sticlă pentru vizitatorii ce pot intra aici gratis. Am găsit aici inclusiv cărți din România. 🙂

❇️ Am coborât apoi către Beyler Mosque, o moschee cu istorie, din secolul XIX, părând înghesuită între alte clădiri ale cartierului vechi, dar cu importanță atât istorică, cât și religioasă pentru islam. A fost construită de diferiți domni ai orașului, de unde și numele ei (baylar = domn), iar din anul 2015, după ce a fost restaurată, a devenit muzeu, găzduind o colecție de ediții diferite ale Coranului și altor cărți islamice din diverse perioade, adunate sub denumirea de “relicve sacre”.

❇️ Iar înainte de finalul zilei ne-am oprit la Maiden Tower, un monument-emblemă al orașului, în jurul căruia se rotesc tot atâtea legende cât și istorii. Nu e clar dacă scopul lui inițial a fost de turn de apărare, loc de închinare sau punct de observare, dar în momentul de față are rol de muzeu, cu exponate distribuite pe cele 8 etaje, iar vederea de 360 grade din vârful său spre mare și către întregul oraș merită fară doar și poate urcușul pe scări până aici.

❇️ Ne-am plimbat apoi pe Nizami Street, o stradă pietonală spațioasă și foarte cochetă, cunoscută drept una din cele mai scumpe străzi din lume datorită magazinelor de lux amplasate aici, alături de bănci sau terase și restaurante cochete. Tot aici am admirat și clădiri ale ambasadelor mai multor țări europene și chiar a delegației Uniunii Europene în Azerbajian, semn că țara e integrată și monitorizată atent de UE.

***

Parcurile din Baku

Am continuat apoi cu parcurile pe care capitala Azerbaijanului le are, căci Baku e un oraș destul de verde, iar unele parcuri sunt chiar spectaculoase.

❇️ Primul parc unde am ajuns a fost Seaside National Park care se întinde de-a lungul promenadei din Baku, cu spații de relaxare, zone de joacă, alei de plimbare de-a lungul mării și puncte de belvedere spre zona modernă a orașului, cu clădiri cu forme interesante.

❇️ La capătul parcului este amenajat Mini Venice, o zonă de canale cu apă și poduri de piatră ornate cu dantelării și coloane albe, pe sub care se plimbă adevărate gondole, imitând aspectul renumitului oraș italian Veneția. E un loc bun pentru relaxare, pentru o plimbare cu barca pe canale (turul costă 3 manați, adică aproximativ 8 lei) sau pentru o oprire la unul din restaurantele amenajate în interiorul micii Veneții azerbaijene.

În apropiere poți vizita și un muzeu interesant, într-o clădire cu o formă ciudată, imitând un covor făcut sul: Carpet Museum sau Muzeul Covoarelor din Azerbaijan unde se găsește o colecție impresionantă de covoare antice, tradiționale. Costul de acceste este de 10 manați de persoană.

❇️ Tot în apropiere, ajungem și la Philarmonia Garden (sau Parcul Filarmonicii), lângă clădirea Filarmonicii din Baku. E un parc splendid, ce se întinde de-a lungul zidurilor istorice ale orașului, cu fântâni superbe, construite în stil baroc, coloane albe, cafenele cochete, colțuri perfecte pentru fotografii, spectacole de muzică live și mulți papagali ce zboară liberi prin copacii umbroși ai grădinii. Ne-a plăcut mult acest loc pe unde ne-am plimbat atât ziua cât și seara, căci luminile aprinse îi dau un farmec aparte.

❇️ De cealaltă parte a orașului vechi, Winter Park e un parc liniar ce se întinde de-a lungul unui frumos bulevard pietonal. Cu fântâni stradale, cafenele din loc în loc, spații de relaxare, monumente și statui amplasate din loc în loc, e unul din punctele efervescente ale orașului, unde lumea iese la plimbare, se întâlnește la cafenele, aleargă, se relaxează și simți că locul pulsează de viață.

❇️ Și poate cel mai spectaculos dintre parcurile din Baku, Merkezi Park (sau Central Park) ne-a impresionat pe noi în mod deosebit. Sunt multe aspecte care ne-au plăcut aici, de la amplasarea sa pe coasta uneia dintre colinele orașului la pasarela suspendată prin care se face accesul în parc, zecile de trepte ce trec prin parc și te duc până în vârful dealului, locurile de joacă super ingenioase, din elemente naturale, foarte atractive pentru cei mici și mai ales priveliștea ce se deschide în față, către orașul care se întinde în jos, la baza colinei înverzite.

***

Partea de sus a orașului Baku

Capitala Azerbaijanului e un oraș amplasat la malul mării, dar constuit pe o diferență de nivel, astfel că partea istorică e chiar lângă mare, în timp ce zona modernă a sa se află ceva mai la înălțime.

Legătura dintre cele două părți ale orașului se face prin străzi în pante abrupte, pasarela ce urcă prin Central Park și cu ajutorul funicularului ce urcă de lângă Muzeul Covoarelor până în vârful colinei, acolo unde se află alte obiective-simbol ale capitalei Azerbaijanului.

❇️ Funicularul din Baku e o atracție în sine, mai ales pentru copiii ce sunt în general foarte pasionați de astfel de mijloace de transport. La capătul său descoperim un alt fel de Baku: un oraș cu clădiri înalte, cu fațade din sticlă, acoperite de led-uri ce oferă un adevărt spectacol odată cu lăsarea serii.

❇️ Flame Towers (sau Turnurile Flacără) atrag privirile în mod special. Cele trei zgârie-nori ce iau forma unor limbi de foc sunt un simbol al orașului și a întregii țări de altfel, supranumită și „Țara focului”, datorită resurselor bogate de gaz și petrol ce i-au adus Azerbaijanului acest nume.

Cele trei turnuri sunt vizibile aproape din orice colț al orașului, iar odată cu lăsarea serii în mod special, deoarece fațadele lor acoperite de peste 10 mii de luminițe LED devin uriașe ecrane pe care rulează imagini ilustrând focul, culorile drapelului sau alte detalii simbolice azerbaijene.

❇️ De cealaltă parte, pornind spre stânga de la ieșirea din stația funicularului, intrăm pe o alee lungă, pietonală, mărginită de portretele multor soldați sau civili. Este vorba de Aleea Martirilor, dedicată luptătorilor căzuți în primul război Nagorno-Karabah, purtat în anii ’80 de Armenia și Azerbaijan.

Tot în amintirea lor, la capătul aleii se înalță un monument în mijlocul căruia e un foc mereu aprins: Shahidlar Monument (sau Flacăra Veșnică), dedicată acelorași eroi ai Azerbaijanului ce și-au pierdut viața în luptă.

❇️ De aici ajungem ușor și la balconul cu vedere spre orașul de jos, spre port și spre Marea Caspică ce se întinde în fața noastră. Este o zonă pietonală de promenadă, foarte cochetă, mărginită de un balcon cu coloane albe pe de o parte și de un restaurant cochet de celalaltă parte. E un loc cu o priveliște splendidă atât pe timpul zilei, dar mai ales pe timp de noapte când orașul începe să se aprindă în mii de lumini ce dau un farmec aparte acestui punct de belvedere, poate cel mai spectaculos din întreg orașul.

***

Obiective din zona periferică a capitalei Baku

Pe lângă Flame Towers, cele trei clădiri în formă de pală de foc, Baku are și alte clădiri spectaculoase ce sunt adevărate simboluri ale capitalei și chiar ale Azerbajanului în sine.

❇️ Bibiheybat Mosque e o moschee simbol din Baku, cunoscută și ca „Moscheea Fatimei”, așa cum a numit-o Alexandre Dumas. Recent construită, în anii ’90, în locul unei moschei mai vechi cu același nume, ce a fost distrusă de bolșevici, construcția sa e absolut impresionantă, mai ales pe timp de noapte când e complet luminată.

Amplasată undeva la ieșirea sudică din Baku, merită un drum cu taxiul până acolo, chiar dacă accesul în interior e posibil să nu fie permis. Este cunoscut că aici se păstrează mormântul unui din descendenții lui Mohamed, motiv pentru care este considerat unul din cele mai importante monumente islamice din Azerbaijan.

❇️ Taza Pir Mosque, o altă moschee cu o arhitectură deosebiă în Baku, situată la baza parcurilor ce urcă spre partea de sus a orașului.

Construită inițial în anul 1914 și apoi reconstruită în 2009, integral din piatră albă, la ordinul președintelui azer, moscheea are o arhitectură superbă, se ajunge la ea pe o alee lungă și scenică ce dă într-o poartă danelată cu motive orientale și e înconjurată de curți și alei înverzite, fântâni cu decorațiuni islamice, iar din curtea interioară ai acces spre balconul cu vedere către oraș.

❇️ Heydar Aliyev Centre e una dintre ele, un centru cultural cu o arhitectură modernă absolut spectaculoasă, asemănătoare unei nave spațiale de culoare albă. Amplasat în mijlocul unei uriașe esplanade înverzite și proiectat de arhitecta Zaha Hadid, a câștigat premiul „Design of the year” în anul 2014, iar numele său e un omagiu adus fostului președinte azer Heydar Aliyev. În interiorul său se desfășoară regulat evenimente culturale, expoziții de artă și chiar și e amenajat chiar și un muzeu.

În fața clădirii, un semn uriaș cu numele orașului Baku atrage turiștii pentru poze memorabile.

❇️ Purtând același nume, Heydar Mosque e o moschee uriașă, recent construită, cu o arhitectură impresionantă, amplasată ceva mai la periferia capitalei, dar care merită nepărat inclusă pe lista obiectivelor de vizitat în Baku. Accesul în interior nu este posibil cel puțin pentru femeile non-islamice, dar și doar pentru arhitectura, dantelăriile și esplanada din jurul moscheii merită făcută o vizită.

Iar dacă toate acestea nu sunt suficiente, luminile ce o pun în valoare la lăsarea serii o fac cu mult mai frumoasă, așa că momentul potrivit pentru vizită e undeva înainte de lăsarea serii, astfel încât să ai ocazia să o vezi și luminată, odată ce se lasă noaptea.

❇️ Biserica Ortodoxă Rusă „Jen Mironosets” poate fi inclusă pe lista de vizite, pentru că Baku e o capitală multi-culturală și diversă, chiar dacă țara e preponderent musulmană, și integrează în interiorul său o diversitate de confesiuni, cu atât mai mult cu cât până în anii ’90 Azerbaijan a fost parte a URSS-ului.

Așadar, am întâlnit prin Baku mai multe bisericuțe ortodoxe cu influență rusească (la una din ele, chiar în centrul vechi al orașului, am avut ocazia să ajungem chiar în noaptea de Paște), dar biserica rusească Jean Mironesets probabil e cea mai mare dintre ele și spectaculoasă, atât la interior cât și la exterior.

Obiective de văzut în afara capitalei

Cât am stat în Azerbaijan, nu ne-am mulțumit să descoperim doar capitala Baku, ba chiar ne-am dorit să ajungem și în Naxcivan, enclava separată de restul țării printr-o limbă de pământ aparținând Armeniei.

Din acest motiv, aici nu se poate ajunge din Azerbaijan decât pe cale aeriană (pentru că cele două țări vecine, Armenia și Azerbaijan nu se află în relații amicale, ci se luptă de vreme îndelungată pentru teritorii și chiar în acest an azerii au recuperat mult disputata zonă Nagorno-Karabakh de sub ocupația armeană). Dar pentru că toate zborurile din Baku spre Naxcivan în acea perioadă erau Sold out, planul inițial nu ne-a reușit, așa că ne-am mulțumit să explorăm alte locuri din Azerbaijan, dar nu mai puțin interesante.

Templul focului zoroastrian Atashgah

Prima oară când am ieșit din Baku a fost până în imediata vecinătate, în localitatea Surakhany, unde se păstrează un vechi Templu al Focului, aparținând zoroaștrilor: Atashgah.

Zoroastrismul este una dintre cele mai vechi religii monoteiste care încă există (se mai găsește acum izolat în Iran și India), a precedat cu mult timp înainte creștinismul și islamul și s-a dezvoltat în zona Asiei Centrale începând cu mileniul al II-lea î.Hr, fiind bazată pe dualismul dintre bine și rău.

Cât despre Templul focului din apropiere de Baku, acesta a fost construit în secolul XVII de către închinătorii indieni care l-au închinat focului, ca simbol al vieții eterne și a nemuririi („Ātash” înseamnă „foc” în limba persană). Și pentru că e amplasat într-o zonă bogată în gaze naturale, o flacără a ars permanent singură, neaprinsă, timp de sute de ani, pe altarul din centrul complexului pentagonal.

Extracțiile de zăcăminte au făcut însă ca sursa focului să dispară în anul 1960, astfel încât a fost nevoie de conectarea templului la rețeaua de gaze a orașului din apropiere, iar după ceva renovări templul a fost deschis ca muzeu în anul 1975, fiind acum inclus pe lista de așteparea monumentelor UNESCO din Azerbaijan.

Complexul pentagonal format din curtea interioară cu altarul principal unde arde focul și acum, în jurul căruia se întind fostele celule ale călugărilor de altădată, folosite acum ca săli de expoziție ale muzeului, creează o atmosferă mistică, dar fascinantă pentru turiștii ce ajung până aici.

Templul se află la o distanță de aproximativ 20 km de Baku, se poate ajunge până aici fie cu trenul, fie cu taxi sau cu mașină închiriată, dacă vă propuneți să vedeți și alte locuri mai mult sau mai puțin turistice din zonă.

Prețul biletelor de acces la templu este de 4 AZN / adult (aproximativ 21 lei), copiii au acces gratis, iar ca timp de vizitare merită să îți rezervi cam o oră. Dacă vizitezi și Focul viu de la Yanar Dag, poți achiziționa un bilet combo la costul de 11 AZN (aproximativ 30 lei), cu acces la ambele obiective.

Castelul Ramana Qalası

La 15 minute distanță, un alt monument istoric, aflat și el pe lista de așteptare a monumentelor UNESCO. Castelul Ramana, aflat în localitatea cu același nume, seamănă mai mult cu o poartă sau cu un turn fortificat, fiind construit din ordinul dinastiei Shirvanshah încă din secolul XII.

Monumentul e foarte bine conservat, fiind amplasat pe un deal din localitate, cu vedere spre câmpurile pline de sonde ce extrag gazele din adâncurile pământului azer. Din ce am înțeles, se poate urca și în turnul cetății, pe niște scări abrupte și înguste, nu tocmai sigure, dar când am ajuns noi castelul era închis, așa că l-m putut admira doar de la exterior.

Yanar Dag sau Focul Viu azer

Mai mergem jumătate de oră și ajungem în alt loc spectaculos, acolo unde baza unui munte e cuprinsă de flăcări veșnic aprinse. E vorba de Yanar Dag (ce se traduce drept „muntele arzând”) și e, din nou, un fenomen complet natural, datorat gazelor emanate din pământ și a tipului de sol de aici, care nu e umed și nu are inflitrații de noroi, permițând întreținerea constantă a arderii.

Se spune că flacăra a fost observată abia în anul 1950, când a fost descoperită de un cioban ce își păștea oile prin apropiere, dar abia în 2007 a fost inclus în Rezerva Națională Istorică, Culturală și Naturală Yanar Dag, fiind deschis turismului.

În apropierea focului poți simți un miros puternic de gaz și, chiar dacă focul mereu aprins e impresionant oricând, se zice că cel mai spectaculos este pe timpul iernii, când în jur e zăpadă, dar focul încă arde.

În jurul muntelui arzând s-au construit acum spații de relaxare, un muzeu, o cafenea cu vedere spre focul viu și chiar și un loc de joacă pentru copii.

Accesul în rezervație costă 9 AZN / adult (aproximativ 24 lei), iar copiii intră gratis. Mai poți apela la biletul combo ce include accesul la Templul Focului Atashgah și la Yanar Dag, contra prețului de 11 AZN (aproximativ 30 lei).

Parcul Național Gobustan, Patrimoniu Mondial UNESCO

În altă zi ne-am pornit spre zona de la sud de Baku și, după o oră de drum, am ajuns la intrarea în Parcul Național Gobustan, o zonă impresionantă a Azerbaijanului, înscrisă din 2007 în Patrimoniul Mondial UNESCO.

Fondat în anul 1966 cu scopul de a proteja și prezerva arta rupestră, dar și volcanii noroioși din regiune, Parcul Național Gobustan este probabil rezervația națională cea mai vizitată din tot Azerbaijanul.

Două zone am vizitat aici, una mai fascinată ca alta, dar fiecare din alt punct de vedere.

❇️ Prima e o zonă stâncoasă și aridă, cu roci uriașe pe care se păstrează semne de mii și zeci de mii de ani… Arta Petroglifelor din Gobustan are o valoare universală inestimabilă, păstrând dovezi ale primilor pași ai umanității, prin sculpturile săpate în piatră de oameni ce au trăit aici cu mii sau zeci de mii de ani în urmă.

Peste șase mii de imagini săpate în piatră reprezentând animale, plante, bărci, scene de luptă sau de vânătoare, caravane cu cămile, oameni dăinuie în timp, povestind pe stânci despre evoluția umană și stilul de viață din Preistorie până în Evul Mediu. Ne bucurăm că le putem vedea aici, după ce ratasem un sit similar în Jubbah din Arabia Saudită, pe care îl găsisem închis.

La intrarea în sit, ne oprim întâi la muzeul unde avem ocazia să urmărim în detaliu harta și traseul către stâncile marcate cu desenele străvechi. Jocuri interactive pentru copii, vestigii și detalii istorice pentru cei mai mari, o perspectivă completă asupra detaliilor ce ne așteptau pe teren.

Ne continuăm apoi drumul, este permis accesul cu mașina până la un punct unde e amenajată o parcare și de unde te poți aventura mai departe pe jos, pe cărări formate printre stânci uriașe, pe lângă foste peșteri, pe margini de abis.

Curând vedem și primele desene, unele ce par niște schițe puerile, altele impresionant de exacte, imitând în mod fascinant forme ale animalelor specifice locurilor. Intrăm printre stânci, ne strecurăm peste ele, locurile unde se găsesc petroglifele sunt special marcate. Pe unde le zărim imediat, pe altele trebuie să le căutăm mai atent cu privirea, iar satisfacția e și mai mare atunci când reușim să le conturăm pe rocile uriașe.

Acest loc e complet fascinant și e impresionant cum creează încă o punte peste timp, conectând viața de azi cu viața oamenilor ce au trăit acum cincizeci de mii de ani.

***

❇️ Am lăsat în urmă zona de roci cu petroglife, dar am rămas tot în interiorul Parcului Național Gobustan, ca să ajungem la „Mud volcanoes” sau Vulcanii Noroioși ai Azerbaijanului. De altfel, Azerbaijan e cunoscută ca fiind țara cu cei mai mulți vulcani noroioși din întreaga lume.

Acumularea de gaze și solul nămolos din această zonă au dat naștere a sure de vulcani de mărimi diferite, se spună cu sunt aproximativ 400 de vulcani noroioși răspândiți în întreaga țară!

Gobustan e zona cea mai renumită din Azerbaijan, poate și pentru că e cea mai apropiată de capitală, iar vulcanii de aici sunt localizați aproape de zona petroglifelor și sunt destul de ușor accesibili.

Ca să ajungi la ei va trebui să te abați de la drumul asfaltat și să mergi vreme de vreo jumătate de oră pe un drum de pământ, pe alocuri cam bolovănos sau mlăștinos, dar cu variante ocolitoare. Noi am mers pe cont propriu, dar la intersecția cu strada asfaltată sunt mulți „taximetriști” locali care se oferă se te conducă până la zona vulcanilor, contra unei sume de bani agreată ad-hoc. Noi am avut în fața noastră un astfel de taximetrist care însoțea o altă familie, dar ne-am putut orienta și noi după el, astfel încât am ajuns simultan la destinație.

Acolo ne aștepta un peisaj selenar, uscat de vânturi puternice, cu vulcani mai mici sau mai mari crescuți din pământ unii lângă alții, unii bolborosind, alții în repaos, din unii curgeau șiroaie de noroi ce ajungeau până la picioarele noastre. Unul din vulcani, cel mai mare din toți, e renumit de altfel și pentru faptul că mulți turiși fac baie chiar în craterul său, cunoscut fiind faptul că nămolul de aici e boga în vitamine și antibiotic natural, având rol benefic în tratarea durerilor ușoare, în circulația sângelui, relaxarea mușchilor și exfolierea pielii.

Ce mai merită știut e că e bine să vii aici cu încălțăminte impermeabilă. Chiar dacă în general solul e uscat (dacă nu a plouat recent, cel puțin), poți aluneca accidental într-unul din șiroaiele de noroi ce se preling până la baza vulcanilor.

Orașul Sheki, Patrimoniu Mondial UNESCO

În ultimele zile petrecute în Azerbaijan ne-am avântat ceva mai departe de capitală, tocmai în nord-estul țării, până aproape de granița cu Rusia. Am mers pe un drum foarte pitoresc, cu sate tipic azere, păduri umbroase, munții cu creste ninse în zare și restaurante specifice, cu decor tradițional și bucate absolut delicioase. De altfel, toată bucătăria azeră e un deliciu!

Ajunși la destinație, la poalele munților Caucaz, ne-am oprit în Sheki, un oraș cu totul diferit de ceea ce găsisem până atunci în Baku. Amplasat pe fostul Drum al Mătăsii, Sheki s-a bucurat în perioada medievală de o dezvoltare imporantă, având un important rol în comerț și producția de mătase. Acum acesta face pare din Parimoniul Mondial UNESCO datorită istoriei sale, dar și a arhitecturii unice ce datează din acea perioadă.

❇️ Centrul istoric al orașului Sheki, reconstruit după ce a fost distrus de inundațiile de noroi din secolul XVIII, e o bijuterie arhitecturală păstrată din acele vremuri. Casele cu acoperiș înalt, străzile pietruite, caravanseraiurile și curțile interioare, prin care se perindă mulțimimi de artizani încă prezenți aici, te transpun într-o lume trecută, când Sheki era punct de întâlnire pentru drumurile comerțului de altădată.

Orașul, împărțit în două de râul ce trece prin mijlocul lui, se întinde parțial pe coasa muntelui, parțial pe valea râului. Stilul construcției caselor din oraș poartă și acum amprenta dinasiilor ce s-au perindat pe aici – Safevizi, Qajar, cu influențe iraniene, și, ineviabil, Rusești. În arhiectura locală încă poți vedea semnele bogăției de odinioară, obținută din producția și comerțul mătăsii.

Ne-am plimbat și noi pe străzile pietruite din centrul orașului, am intrat în curtea interioară a unui caravanserai, ne-am oprit la tarabele negustorilor ce par mai mult vânzători de suveniruri acum și ne-am așezat la o cafenea cu parfum de odinioară, să respirăm puțin aerul acesta de epocă ce planează încă peste centrul istoric al orașului Sheki.

***

❇️ Sheki Khan’s Palace e unul din acele conace bogate ce s-au dezvoltat în Sheki în timpul perioadei de de înflorire a orașului. Construit în anul 1760, conacul a avut rolul de reședință de vară pentru Sheki Khans, adică pentru khanii care administrau orașul și împrejurimile sale, un fel de primari ai zilelor noastre.

Arhiectura exterioară a casei e impresionantă, interiorul – atât cât s-a păstrat – și mai și. Fațada multicoloră, picturile minuțios realizate ce acoperă complet pereții la interior, viraliile construite printr-o tehnică specială, numită shebeke, prin care nu sunt utilizate lipici sau cuie, curtea uriașă și înverzită, unde poți vedea și alte construcții ale epocii, înconjurate de vechile ziduri ale castelului din Sheki, toate fascinează la acest conac ce reflectă bogăția generată de creșterea viermilor de măase și a comerțului cu coconi de mătase, ce s-a desfășurat în Sheki de la sfârșitul secolului al XVIII-le până în secolul al XIX-lea.

Astăzi, Sheki Khan’s Palace e inclus în Patrimoniul Mondial UNESCO, la fel ca întregul centru isoric al orașului. Din păcate foografierea nu prea este permisă, cel puțin la interior e complet interzis, poze pot fi făcute doar în curte, cu fațada exterioară a conacului.

❇️ Kish Albanian Temple a fost ultimul loc unde ne-am oprit înainte de a ne întoarce înapoi în capitala azeră. Începuse deja ploaia, așa că ne-am refugiat rapid în interiorul de piatră a vechii bisericuțe, despre care legendele zic că ar fi printre primele biserici creștine din lume, de prin primul secol al erei noastre.

Arheologii nu au confirmat, însă, acest lucru, iar ce se știe sigur este că actuala construcție datează de prin secolul al XII-lea. Interiorul întunecos, ferestrele mici, zidurile de piatră, curtea plină de flori, atent îngrijită atrag mulți turiști la acest locaș de cult ce reflectă începuturile creștinismului, într-o țară preponderent musulmană.

Organizarea unei călătorii în Azerbaijan

Ca să ajungi pe cont propriu în Azerbaijan e nevoie de ceva pregătire prealabilă, de la căutarea unor bilete de avion convenabile, pentru că nu este zbor direct din România, până la obținerea vizei necesare pentru a putea intra în Azerbaijan.

❇️Transport spre Baku:

Spre capitala Azerbaijanului se poate zbura direct cu Wizz Air din Budapesta sau cu Azerbaijan Airlines din Chișinău.Noi am ales prima variantă, așa că am mers cu mașina până la Budapesta, iar de acolo am zburat la Baku. În puțin sub 4 ore am aterizat la Baku.

Tot la capitolul zboruri, am căutat o posibilitate de a zbura spre enclava azeră Naxcivan, către care nu se poate ajunge pe cale rutieră, ci doar pe cale aeriană. Zboruri directe din Baku spre Naxcivan operează compania locală Azal, însă în perioada Paștelui când am ajuns noi în Azerbaijan, toate zborurile erau sold out.

❇️Viza:

Pentru a intrat în Azerbaijan, cetățenii români au nevoie de viză de acces. Din fericire, procedeul e realtiv simplu, se poate aplica online accesând portalul online “ASAN VISA”, la adresa https://evisa.gov.az.

Taxa de achitat pentru eliberarea vizei este de 25$ / persoană.

Termenul de eliberare:

• standard este de 3 zile lucrătoare (dar sunt toate șansele să o primești și mai repede pe email)
• sau în regim de urgență, pe baza unei taxe suplimentare de 35$, în 3 ore.

❇️ Condiții rutiere:

Odată ajunși în Azerbaijan, am închiriat o mașină pentru deplasările locale.

Am apelat la compania de renatal Aznur, iar costul închirierii a fost de 370 AZN (aproximativ 990 RON) pentru o perioadă de 7 zile. La aceasta s-a adăugat și depozitul rambursabil pentru garanție, de 300 AZN.

Dacă nu am fi apelat la opțiunea închirierii, cel mai probabil am fi folosit serviciile de taximetrie. Sunt mai multe servicii disponibile și din taximetria alternativ – Bolt, Yandex, Maxim -, iar prețurile sunt decente. De exemplu, drumul de la aeroport până la cazarea din centrul Baku costa în jur de 9 AZN (aproximativ 22 lei).

❇️Telefonie și internet:

Ca de obicei când nu suntem în Uniunea Europeană, pentru acces la internet permanent achiziționăm o cartelă SIM locală cu pachet de internet inclus. În Azerbaijan am folosit cartela Baxel, cu un pachet de 15 GB, contra sumei de 30 AZN. Cartela am achiziționat-o din oraș, nu din aeroport.

O altă companie telefonică disponibilă aici este Azercell, dar nu am avut ocazia să îi testăm serviciile.

❇️Aspecte financiare:

Ca de obicei, am folosit cardul Revolut pentru plăți cu cardul și pentru extrageri la bancomat.

În Baku am folosit ATM-urile din benzinăriile Sokar, de la Beynelxalq Bank, pentru extrageri cu comision 0.

❇️Alte detalii utile:

• Azerbaijan e o țară preponderent musulmană, populația fiind de origine turcică, dar e cunoscută ca fiind cea mai laică dintre țările islamice. Dat fiind că a aparținut fostei Uniuni Sovietice, pe teritoriul actual azer există și creștini, iar în Baku am identificat cel puțin trei biserici ortodoxe.
• În perioada Ramadanului, în Azerbaijan am găsit restaurante deschise, libere, semn că regulie islamice nu sunt implementate foarte strict aici.
• E un stat polițienesc, întâlnești foarte mule patrule de poliție, atât rutiere cât și patrulând prin oraș, pentru asigurarea ordinii.
• Azerbaijan e o țară bogată în petrol și gaze, motiv pentru care este supranumită și „Țara Focului”.
• Baku este un oraș situal la malul Mării Caspice, motiv pentru care vântul e foarte frecvent aici, cel puțin când am ajuns noi, primăvara, am avut parte de vânt în fiecare zi.
• Baku este renumit ca fiind cel mai are oraș din lume aflat sub nivelul mării și totodată capitala cea mai jos situată din acest punct de vedere, deoarece Baku e amplasat la 28 de metri sub nivelul mării.

❇️Cazare:

>> Vezi unde ne-am cazat în Baku: Apartments in Park Azure Residence.

>> Caută și alte locații de cazare în Baku.

>> Caută locații de cazare în Sheki.

Restaurante încercate de noi în Baku

Așa cum spuneam, mâncarea locală din Azerbaijan e aboslut delicioasă, așa că nu a fost prea greu să găsim restaurante bune, unde să ne delectăm mesele de peste zi.

Am făcut și o listă a locurilor încercate de noi, dacă ajungeți în Baku și aveți nevoie de inspirație pentru luat masa:

• Firuze Restaurant – în centrul istoric al capitalei, aproape de Nizami Street, e un restaurant tradițional, ornat cu modele specific azere, carpete și covoare pe pereți, o atmosferă caldă și primitoare și feluri de mâncare care de care mai gustoase. Ne-a plăcut mult acest loc.
• Nergiz – un restaurant la subsol, deschis în interiorul unei vechi pivnițe, tot aproape de Nizami Street, te transpune instant în atmosfera epocii de altă dată, în timp ce îți încântă papilele cu cele mai interesante arome din bucătăria tradițională a Azerbaijanului.
• Çay Bağı 145 – tot în centrul istoric, de data aceasta însă în apropiere de Maiden Tower, restaurantul e construit în același stil tradițional, cu feluri de mâncare locală, cu terasă spațioasă, dar și locuri de luat masa la interior.
• Shakh Garden – un alt loc tradițional, tot din centrul istoric al Baku, cu o atmosferă foarte plăcută, într-o curte interioară ca un caravanserai, tare drăguț și plăcut, cu mâncare delicioasă.
• Günaydın – un restauran cu specific turcesc care se află în apropierea parcului de la Centrul Heydar Aliyev, unde ne-am oprit pentru o shaworma și un kebab ca la mama lor acasă, dar unde găsești și multe alte feluri de mâncare, pe gustul fiecăruia.
• Manzara – restauranul amplasa pe esplanda de la înălțime, din apropierea Shahidlar Monument, ce o super vedere către rivieră și mare și spre centru istoric ce se îninde la picioarele noastre. Am mâncat aici un super desert și, cu siguranță, și felurile de mâncare sunt la fel de bune.
• Derya Fish House – locul unde am mâncat atunci când am ajuns la Moscheea Bibiheybat, un loc specializat în mâncăruri pe bază de pește de diverse feluri, cu mult spațiu verde în curte și locuri de joacă pentru copii.

Aceasta a fost călătoria noastră din Azerbaijan, o țară care ne-a fascinat și unde ne-am întoarce oricând. Până atunci, să avem călătorii cu descoperiri interesante, oriunde ne poartă pașii!