Wadi Rum. 1 aprilie, la final de zi.
Apusul ne prinde într-un 4×4 ce taie în două oceanul de nisip portocaliu și își face drum spre cazarea noastră. O cazare un pic mai altfel decât orice mai încercasem până acum.
Drumul spre cazarea din deșertul Wadi Rum
Am pornit după-masă de la Petra spre Wadi Rum, deșertul din partea sudică a Iordaniei. Obosiți, după o zi petrecută colindând printre imensele stânci roșii, încărcate de istorie, ne tragem puțin sufletul în mașină, pe drum, numai cât să ne încărcăm pentru noua experiență ce ne așteaptă dincolo de punctul de intrare Wadi Rum Visitor Center.
Și, așa cum ne așteptam, imediat ce trecem de porțile de piatră, peisajul în jur se schimbă. Suntem înconjurați de nisip din toate părțile, iar în zare răsar adevărați munți din stâncă roșiatică.
Cam 10 minute mai durează drumul nostru până ajungem la Wadi Rum Village, sătucul din deșert unde trăiesc majoritatea beduinilor și ghizilor ce însoțesc vizitatorii în tururile lor. Satul e, de fapt, o adunătură de căsuțe joase, multe din ele vechi și sărăcăcioase, aliniate în jurul unor ulițe nepietruite ce străbat satul și străjuite de stânci uriașe de jur-împrejur.
De aici, drumul asfaltat nu mai continuă prin deșert, așa că parcăm mașina într-un spațiu viran și așteptăm beduinul la punctul de întâlnire stabilit. Așteptarea nu durează mult, omul nostru sosește, ne face loc într-o mașină de teren unde ne mutăm bagajele, urcăm și pornim spre punctul de cazare din deșert.
Drumul durează aproximativ jumătate de oră, timp în care ne familiarizăm cu imaginea de deșert. Pe poteca de nisip, ne întâlnim rareori cu câte o mașină, dar cel mai des zărim șiruri de cămile ce străbat deșertul dintr-o parte în alta. E un tablou complet nou pentru mine și rămân prezent și activ, cu toate că ora mea de culcare se apropie tot mai mult.
La un moment dat, când drumul devine și mai pustiu, iar calea e mai bătătorită, beduinul nostru îmi face o ofertă de neratat (nu mă certați, dar nu m-am putut abține): pot vedea drumul chiar de la volanul mașinii 4×4, de la el din brațe, pot claxona cât vreau, nederajând pe nimeni aici și pot pretinde chiar că sunt șofer prin deșert, până la campingul unde tocmai ajungem. Așa, ca un prim cadou pentru ziua ce urma 🙂
Seara petrecută în deșertul Wadi Rum
Odată ajunși, ni se fac prezentările locului: cinci corturi de cazare, echipate cu mai multe paturi și pături din belșug, dar fără vreun mijloc de căldură adițional. Între ele, un cort mai mare, de întâlnire, unde ne adunăm cu toții în jurul unui șemineu deschis, de unde căldura focului ne mângâie blând.
Pe ferestrele cortului (da, are și ferestre!) admirăm peisajul deșertic din jur: aceeași culoare roșiatică a nisipului se amestecă acum cu nuanțele amurgului ce își proiectează luminile pe crestele stâncilor din apropiere. Un tablou de vis, cu greu de descris în cuvinte, dar care ne cuprinde cu un strop de magie și ne rupe de cotidian, de lumea modernă cu care ne-am obișnuit, de programul încărcat ce ne ocupă timpul zilnic. Aici secundele par să curgă altfel – mai puțin grăbite, mai molcom, mai amorțite… departe de orice rețea de internet, aproape fără semnal la telefon sau doar cu o liniuță ce pâlpâie slab, dar lăsându-ne astfel mai mult timp să ne bucurăm de această experiență unică, într-o zi specială, înainte de a trece pragul spre un nou an din viață… al treilea din viața mea, al treizecilea pentru mami.
Așa că, în timp ce soarele se rostogolea după stânci, lăsând loc stelelor deșertului să invadeze cerul, noi am început să facem ceea ce știm mai bine: să ne distrăm împreună, invadând tot cortul cu veselie, alergând în jurul focului, făcând întrecere de mașinuțe pe mocheta moale din cort, rostogolindu-ne pe pernuțele cu motive arăbești și molipsind și ceilalți vizitatori cu bucuria noastră, în timp ce afară o ploaie rapidă de primăvară uda nisipul fierbinte al deșertului.
Și, programat sau nu, gazdele noastre ni s-au alăturat, însoțindu-ne zâmbetele cu cântece tradiționale la chitară, îndulcindu-ne cu ceai cald și bucăți de halva cu nuci, ba chiar făcând și o demonstrație de dans tradițional arăbesc. Susținut în special doar de bărbați, pe o scenă improvizată într-o parte a cortului, nu știu când și cum am devenit eu unul din actorii principali ai demonstrației – cățărat pe umerii gazdei noastre care m-a purtat în pași de dans până am amețit de atâta rotit, de atâta săltat, de atâta spectacol, de atâta fericire…
Iar când, obosiți, am capitulat, gazdele s-au pregătit să ne servească masa: cu feluri tradiționale, de la hummus, fatush și salate diverse, ca aperitiv, până la felul principal – cu carne de oaie gătită în oală la groapa de nisip și garnisită cu tot felul de legume la grătar.
Mai apoi, când seara se apropia de final, deoarece la ora 22:00 se oprește generatorul care furnizează energie electrică, rămânem doar sub lumina stelelor care, între timp, au invadat tot cerul și strălucesc în mijlocul deșertului așa cum am văzut numai în filme. Răcoarea serilor de primăvară este, însă, și ea prezentă, așa că ne îndreptăm cu toții spre corturile de dormit, unde ne ghemuim în paturi, sub păturile călduroase, însă cu gândul la această seară ce ne va rămâne în minte pentru totdeauna.
A doua zi în deșertul Wadi Rum
2 aprilie.
Noaptea a trecut fără evenimente majore. Cu nasul mai rece și ușor înghețat, nu mi-am mai permis luxul de a arunca pătura de pe mine în timpul nopții, ba chiar am dormit îmbrăcat cu o bluză ceva mai groasă. Dar chiar și așa, somnul mi-a fost adânc și odihnitor, în mijloc de natură și departe de orice urmă de poluare.
Dimineața avea să înceapă pentru noi mai devreme decât ne așteptam; chiar dacă lumina nu intra încă în cort, am deschis ochii odată cu răsăritul soarelui, pe care am avut astfel ocazia să îl admirăm chiar din ușa cortului.
Au urmat sesiunile de îmbrățișări, pupici, urări și cadouri, în cinstea zilei speciale ce stătea să înceapă. Iar gazdele noastre ne pregătiseră încă un cadou din partea lor: în spatele cortului se odihneau două cămile care ne așteptau să facem cunoștință, să le mângâiem și chiar să urcăm pentru câteva minute în spatele lor, cât să ne dăm seama cum se vede lumea de acolo de sus, de la înălțimea lor.
După micul dejun, oferit tot de beduini în cortul pricipal, ziua începea pe deplin: o parte din colegii noștri din camping au fost conduși către Wadi Rum Visitor Center, pentru că sejurul lor în deșert se terminase, iar noi ne-am pregătit de un traseu prin deșert, către unele dintre obiectivele turistice ale deșertului, lăsând în urmă campingul.
Little Bridge (Khor al Ajram Valley)
Este unul din cele trei poduri din stâncă ale deșertului Wadi Rum, cel mai mic dintre ele, cu o înălțime de aproximativ 4 metri, care poate fi urcat relativ ușor, chiar și de un copil de 3 ani ca mine, cu puțin ajutor din partea lui tati.
Priveliștea de sus merită, însă, tot efortul, iar fotografiile făcute aici sunt, pentru noi, printre cele mai reușite. Cu siguranță celelalte poduri naturale ale deșertului sunt cu atât mai impresionante cu cât sunt și mai înalte, așa că, dacă aveți ocazia să le vizitați, nu ezitați, go for it!
Khazali Canyon
E unul din cele mai spectaculoase obiective din Wadi Rum, canionul aducând puțin cu cel de la Petra, având stânci la fel de înalte și sinuoase, cu spațiu îngust de trecere și cu inscripții de pe vremea nabateenilor, care s-au păstrat în stare foarte bună și sunt vizibile chiar la intrarea în canion, deoarece sunt marcate în zone ferite de soare, ploi și vânturi puternice.
Canionul poate fi și traversat, dar unele spații sunt destul de dificil de parcurs, așa că noi ne-am limitat să facem doar câțiva pași la intrare, până acolo unde trecerea se îngustează destul de mult.
Al Ramal Red Sand Dune
După cum ne-am dat seama, Wadi Rum nu este genul acela de deșert care să abunde în dune de nisip ce pot fi escaladate, așa cum întâlnim în Dubai, de exemplu. Caracteristicile lui sunt mai degrabă ale unui relief stâncos, arid, înconjurat de nisip roșiatic ce invadează fiecare spațiu dintre aceste stânci. Și datorită vânturilor puternice, acesta se mai adună în unele locuri, când întâlnesc obstacole, formând aceste dune – adevărați munți de nisip.
Pe cea mai cunoscută dintre ele am urcat și noi, chiar în apropiere de canionul Khazali; Al Ramal este cea mai vizitată dună de nisip din Wadi Rum, relativ ușor de explorat, fiind formată în laterala unei stânci, unde un munte de nisip roșu a fost adunat de vânturi și curenții deșertici.
A fost locul meu de explorare preferat, pe care l-am escaladat cu picoarele goale, înotând în nisipul cărămiziu, căzând, alunecând, dar ridicându-mă iar, cu gândul bine înfipt în minte de a ajunge până în vârful ei. Alți oameni cu placa de snowboard alunecau pe nisip, în jurul nostru, din vârful dunei până la bază, în doar câteva secunde.
Cât despre vederea din jur, tot deșertul pare rupt dintr-un peisaj de pe Marte, iar noi pierduți pe undeva pe acolo, în afara spațiului și a timpului, departe de orice urmă din viața cotidiană, departe de programul nostru uzual.
Informații utile
- De la Petra până la intrarea în Wadi Rum drumul cu mașina durează în jur de oră și jumătate, timp în care treci ușor de la un relief muntos către unul deșertic și arid.
- Taxa de intrare în zona deșertului se achită la Wadi Rum Visitor Center, prețurile fiind următoarele:
- 5 JOD pentru turiștii străini
- 1 JOD pentru localnici
- 0.5 JOD pentru studenții din Iordania
- gratis, pentru copiii cu vârsta mai mică de 12 ani.
- Dacă ați achiziționat Jordan Pass-ul despre care povesteam aici, intrarea în deșert este inclusă și nu mai e nevoie să plătiți nicio taxă suplimentară.
- Sunt mai multe camping-uri de cazare în deșert, multe din ele fiind disponibile și pe booking.com. Despre Raad, beduinul la care ne-am cazat noi, am aflat tot dintr-o recomandare și, pentru că ne-a plăcut mult experiența din deșert, am ales să povestim și aici despre el. Îl găsiți și pe booking, sub numele de Magic Bedouin Star, sau direct pe site-ul său www.magicbedouinstar.com.
- Noaptea de cazare în deșert, cu toate activitățile incluse, de la cină și mic dejun până la programul din timpul serii și transportul până la cazare și retur, din sătucul din Wadi Rum, a costat 20 JOD / persoană.
- Doar turul în deșert de a doua zi se negociază și se achită separat, prețurile fiind diferite în funcție de durata turului și numărul de obiective vizitate. Presați de timp, noi am optat pentru cel mai scurt dintre ele, cuprinzând cele trei obiective de mai sus, pe care le-am acoperit în aproximativ o oră și jumătate. Prețul pe un astfel de traseu a fost de 60 JOD pentru toți trei.
- Bine de știut, toate cheltuielile aici se fac cu bani lichizi, așa că e indicat să vă pregătiți din timp pentru activitățile pe care vă doriți să le acoperiți.
Seara ne găsea în aeroportul din Amman, pregătiți de zborul spre casă, după un drum de aproape patru ore, cu amintirea unor zile care cu greu vor mai fi egalate de o altă experiență turistică, în viitorul apropiat, și cu o recomandare fermă pentru toți iubitorii de călătorii, de toate vârstele: vizitați Wadi Rum măcar o dată în viață, sigur nu veți regreta!
